Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cele două talere ale viitorului digital: justiția și cercetarea

10 Februarie 2022



Viitorul digital deja se întâmplă. Totul devine mai rapid, mai bun, mai ieftin cu ajutorul digitalizării, cu ajutorul inteligenței artificiale. Dar niciun progres nu se poate realiza fără cercetare. Acest articol, așa cum anunță și titlul, are două talere, are chiar și doi autori, ambii juriști, ambii ancorați în realitatea transformațională a acestui secol, dar care, intersectându-se profesional la un moment dat, au conștientizat în mod asumat că doar o conlucrare, o punere în comun a abilităților, a expertizei și experienței pot transforma multe în bine în folosul tuturor. Dacă în prima parte a articolului, Oana Tatu a abordat latura juridicului, a justiției în era digitalizării și a inteligenței artificiale, complementar, în partea a doua a articolului, Gina Grec a abordat latura cercetării și provocărilor acesteia.

Inteligența artificială în era digitală: teamă sau oportunitate?
Dacă trecutul ne-a arătat că în anul 2017 celebrul robot Sofia primea cetățenie în Arabia Saudită, iar primăria Tokyo acorda drept de reședință unui chatbot, pentru ca mai apoi, în anul 2018 în SUA, mai precis în Arizona, o persoană să fie ucisă într-un accident de mașină produs de un autovehicul autonom, fără șofer (UBER), iar în anul 2019 un vehicul Tesla Model S autonom să fie lovit și chiar distrus de un robot Promobot, în Las Vegas, anul 2020 a accelerat dezvoltarea și mai mult a cercetării în domeniul digitalizării, în domeniul inteligenței artificiale, aceasta din urmă fiind prezentă în toate sferele de activitate ale vieții umane și nu numai (în prezent putând vorbi chiar și despre drone autonome de cercetare și atac ce pot acționa la o altitudine mare, în același timp transportând o sarcină utilă de 1.350 de kilograme - dronele turcești Bayraktar Akinci).
Cu toate acestea, întrebarea care se naște este: trebuie să ne sperie această evoluție culminantă și puternică a digitalizării sau a inteligenței artificiale, care poate realiza într-un termen foarte scurt operațiuni atât de mari și complexe? Nu. Nu trebuie să ne sperie. Dar, așa cum spunea și marele Nicholas Nassim Taleb ,,este scuzabil să nu știi când se întâmplă, dar nu este scuzabil să nu știi ce să faci atunci când se va întâmpla”. Deci, pregătirea și cercetarea sau cercetarea în vederea pregătirii pentru viitor este crucială. Este esențial pentru viitorul nostru și al generațiilor următoare să fie înțeles și asumat faptul că pășim spre o eră nouă, o eră a algoritmilor, a digitalizării, a procesării unei mari cantități de informație într-un termen foarte scurt, a înlocuirii omului, ce desfășoară activități ce implică ciclicitate și predictibilitate, cu roboți, o eră în care se conturează apariția unui alt subiect de drept: persoana electronică. Și toate acestea nu se pot realiza sau conștientiza fără o prealabilă și complexă cercetare. Iar în tot acest proces al schimbărilor, rolul cercetării și al justiției/legii este esențial, fiind necesar un echilibru între cele două ,,talere” ale viitorului pentru a avea asigurată o evoluție certă și durabilă, neputând vorbi despre una în absența celeilalte.
Dar, după cum se poate observa limpede, inteligența artificială vine la pachet și cu infracționalitatea virtuală: fie că vorbim despre simplii hackeri cu motivație ideologică, religioasă, fie că vorbim despre grupări de criminalitate cibernetică care urmăresc foloase financiare (ransomware, cryptojacking, etc) sau chiar despre acele entități asociate unor actori statali. Astfel, măsurile care urmează să fie luate trebuie să fie și ele adaptate contextului actual. Iar aici, este rolul cercetării. Prin urmare, este necesară o cercetare asiduă cu privire la aceste transformări ale societății, cercetare care să vizeze testări periodice, analize de riscuri, metodologii de recuperare a datelor, planuri de investigare, detecție, dar mai ales prevenție. Aceasta nu s-ar putea însă realiza în absența unui cadru normativ actualizat care să reglementeze clar, precis și predictibil toate aceste aspecte. Și aici, intervine ea, justiția/legea.

Mutările pe tabla de șah a digitalizării
Prin urmare, în această eră a digitalizării, dacă inteligența artificială este capabilă să asimileze multe date, să efectueze o multitudine de procese adaptate în mod dinamic la un mediu în continuă schimbare, să funcționeze pe baza unor scenarii predefinite, așa și juristul/cercetătorul trebuie să își propună să înțeleagă această nouă entitate, acest nou subiect de drept: persoana electronică sau inteligența artificială. Și, nu în ultimul rând, ca să poți ști ce sancțiuni poți aplica unei astfel de entități/persoane electronice trebuie să știi cum funcționează aceasta, pentru a ști cum funcționează, trebuie să știi cu ce informație se alimentează și de unde, și, nu în ultimul rând, să fii flexibil, inventiv, creativ pentru a face față imprevizibilului de care aceasta poate da dovadă. Pe de altă parte, dacă ființa umană este capabilă să interpreteze, să inoveze, să asocieze anumite cuvinte cu principii, concepte, nu același lucru îl putem afirma despre inteligența artificială. Orice mutare efectuată de tehnologie pe tabla de șah a digitalizării trebuie să fie urmată de o mutare a juristului/cercetătorului și, nu în ultimul rând, a fiecăruia dintre noi.



Lex Machina
Machine learning, sistemele operaționale întregi, inteligența artificială, toate acestea vin să sprijine juristul/cercetătorul în activitatea acestuia, oferindu-i suport în analiza de contracte, realizarea de predicții de reușită în litigii, automatizarea unor procese, elaborarea unor răspunsuri predefinite la întrebările uzuale, dar care necesită timp de reacție, la elaborarea unor contracte, etc. juristului/cercetătorului rămânându-i timp pentru munca de creație, de inovare.
În domeniul judiciar, inteligența artificială poate aduce/avea o contribuție deosebită, chiar esențială, de la predicția locului unde se poate întâmpla următoarea infracțiune, de la detectarea tiparelor de infractori, până la căutarea rapidă și eficientă într-o mare bază de date a acelor cazuri sau jurisprudență care poate fi folosită cu succes atunci când este nevoie. Dar, în acest context, cadrul normativ trebuie să fie și el armonizat, aliniat acestor transformări, trebuie să fie actualizat și raportat la noile provocări ale acestui secol în care am putea spune că nu va prima interesul pentru profit, ci acela pentru deținerea puterii, a informației, respectiv accesul la importante baze de date.

Cercetarea în era digitalizării și provocările acesteia
Foarte mulți oameni sunt conștienți și înțeleg importanța unor subiecte precum siguranța și calitatea alimentelor, schimbările climatice, securitatea alimentară, securitatea energetică, securitatea cibernetică, limitarea resurselor, protecția mediului, concurența economiilor emergente, etc. În mod evident, ceva mai puțini sunt conștienți și de modurile în care pot fi abordate aceste subiecte, astfel încât modul lor de viață să fie îmbunătățit sau măcar să nu se înrăutățească.
Pentru fiecare dintre subiectele amintite există un întreg univers de cunoaștere: comunități științifice, medii profesionale, un limbaj comun, diverse tehnologii dezvoltate în timp, dar și metodologii de cercetare specifice, sute, mii sau zeci de mii de articole științifice publicate în timp și care conduc la acumulări științifice din ce în ce mai aprofundate.
Agenții economici sunt interesați în mod deosebit de cercetarea îndreptată spre competitivitate, utilizarea eficientă a resurselor, respectarea reglementărilor fără afectarea profitabilității, etc. dar anumite subiecte sunt importante pentru întreaga societate și ar trebui mai bine cunoscute/explicate. Astfel s-ar preveni situații precum finanțarea insuficientă a cercetării științifice, care diminuează capacitatea unei societăți de a face față unor provocări precum cele enumerate la început..
În mod evident, o subfinanțare cronică duce inevitabil la erodarea potențialului de cercetare (pierderea de resurse umane, pierderea de metode, pierderea de cunoaștere, degradarea infrastructurii de cercetare – care devine uzată fizic/moral), ceea ce reduce capacitatea societății de a face față problemelor și provocărilor acestei ere a digitalizării.
De asemenea, un rol important pentru cercetare îl constituie fondurile alocate de la bugetul de stat, pe care institutele naționale ar trebui să le utilizeze pentru investiții. Nu poate avea cineva pretenția de a realiza o cercetare la nivelul secolului XXI fără o infrastructură adaptată zilelor noastre, adaptată noilor tehnologii.
Trebuie să înțelegem importanța tuturor domeniilor pentru care cercetarea este prioritară. În măsura în care doar câteva domenii ies în evidență (fondurile provenite de la bugetul de stat se alocă doar în sistem competițional, la această dată neexistând o predictibilitate a fondurilor alocate de la bugetul de stat, lipsind cu desăvârșire finanțarea de bază) nu trebuie să uităm că cercetarea trebuie să fie prezentă în toate domeniile, rezultatele cercetării influențându-ne viața de zi cu zi, chiar dacă nu conștientizăm acest aspect.



Sunt numeroase exemple, la îndemână, dar nu sunt totdeauna conștientizate la nivelul societății.
Spre exemplu, siguranța alimentelor implică o gamă uriașă de metode de analiză care trebuie adaptate la diverse substraturi, echipamente, reactivi. Nu în ultimul rând înseamnă soluții inovative, care, cu ajutorul inteligenței artificiale ar putea asigura prevenirea contaminărilor (de ex. tehnologii), soluții de diminuare a efectelor contaminării (când aceasta se produce totuși), etc.
Calitatea nutrițională a alimentelor este cea care asigură sau chiar promovează sănătatea consumatorilor, prin obținerea de ouă/carne/lapte îmbogățite pe cale naturală în acizi grași polinesaturați (deja cunoscuții CLA și omega 3) sau cu conținut redus în colesterol, de produse fără alergeni, de alimente funcționale, etc. Este evident că finanțarea cercetării se îndreaptă spre obținerea de alimente care contribuie la scăderea incidenței bolilor cardiovasculare
Seceta. Unul dintre efectele schimbărilor climatice constă în creșterea frecvenței și intensității episoadelor de secetă. Aceasta are implicații asupra mai multor aspecte ale vieții de zi cu zi (de ex. dificultăți în întreținerea gazonului în zonele rezidențiale din regiunile afectate), dar cel mai mare impact constă în afectarea producțiilor agricole, a furajelor pentru animalele de fermă, etc. Pentru adaptare este necesară însă valorificarea cercetării științifice: ameliorarea unor specii în sensul creșterii rezistenței la secetă sau la noii dăunători (favorizați de lipsa precipitațiilor), adaptarea unor noi specii de plante, rezistente la secetă, adaptarea tehnologiilor/echipamentelor pentru a permite cultivarea acestora (de la pregătirea solului până la recoltare, condiționarea și procesarea producției), eficientizarea modului în care aceste plante (ameliorate sau nou introduse) pot fi utilizate în hrana animalelor de fermă (iar aceasta se realizează pe diverse specii și categorii, în diverse condiții de furajare, etc.).
Securitatea alimentară. În condițiile creșterii populației, a unor modificări macrosociale, a apariției unor crize, etc. anumite regiuni se pot confrunta cu probleme (mai mult sau mai puțin accentuate) în asigurarea cu alimente sau materii prime specifice. Un exemplu mai puțin cunoscut este dependența Europei (inclusiv a României) de nutrețurile proteice de import (din Brazilia, Statele Unite, etc.). Aici intervine din nou cercetarea științifică, prin generarea de soluții care permit spre exemplu cultivarea unor resurse furajere alternative, care nu intră însă în competiție cu necesarul pentru consum al populației sau cu necesarul de materii prime al diverselor industrii.
Limitarea resurselor constituie deja o problemă majoră ale căror efecte negative se vor accentua în viitor și care necesită și va necesita derularea de cercetări specifice în majoritatea domeniilor științei. Una dintre cele mai presante și având efecte directe asupra calității vieții întregii populații constă în resursele necesare funcționării lanțurilor agroalimentare. La nivel mondial, suprafețele de teren destinate producerii de alimente pentru oameni și a hranei pentru animale sunt constante sau chiar se diminuează (prin depreciere sau utilizare în alte scopuri), în timp ce necesarul de consum crește. Aceasta conduce la volatilitatea prețurilor materiilor prime sau chiar indisponibilitatea acestora pe piață, iar singura cale de contracarare constă în aplicarea rezultatelor cercetării din domeniile relevante în sensul creșterii eficienței utilizării resurselor existente.
Legat de utilizarea resurselor, la nivel european există deja concepte/ținte de genul „(bio)economie circulară” sau „zero reziduuri” rezultate din analize consistente și consultarea tuturor actorilor importanți (cercetare, universități, mediul privat, asociații profesionale, platforme tehnologice, etc.), iar acestea sunt perfect valabile și pertinente și la nivelul statelor membre. Dar rămân doar simple cuvinte în lipsa unui potențial de cercetare adecvat (cercetători specializați pe subiectele de interes, metode adaptate, infrastructură adaptată) și a unor fonduri operaționale prin care să fie utilizat acest potențial.
Protejarea mediului este prioritară pentru o parte încă redusă a societății, dar pe de altă parte agenții economici trebuie să respecte
reglementările specifice, rămânând totuși profitabili/competitivi, iar România are angajamente care trebuie duse la îndeplinire, printre cele mai recente fiind cele care derivă din Green Deal. Din nou, aceste obiective sunt imposibil de realizat fără a utiliza potențialul de cercetare din aproape fiecare domeniu.
Iar lista subiectelor, problemelor, provocărilor pentru care este necesară utilizarea la maxim a potențialului de cercetare din diverse domenii poate continua.
Pe de altă parte, în multe domenii, mai ales în România, sectorul privat nu are capacitatea și, în mod îndreptățit, nici interesul de a aborda anumite subiecte de cercetare, care țin de interesul general. Iar mecanismele care conduc la stimularea cercetării de firmă – cum ar fi de exemplu preferința consumatorilor sau impunerea unor reglementări - nu se pretează tuturor subiectelor de cercetare, chiar dacă acestea sunt o necesitate.
Prin urmare, numeroase subiecte fac și vor face obiectul cercetării publice, care nu va fi însă posibilă decât având un potențial de cercetare adecvat în domeniile de interes și o finanțare corespunzătoare a activității de cercetare, pe modelul țărilor cu economii performante, unde cercetarea ocupă un loc fruntaș la sumele alocate din PIB.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite