Revista >> Martie 2022 [Nr. 242] >> Managerial tools

Ignoranța indusă de accesibilitate poate fi corozivă

Aurelia Butolo

21 Martie 2022

Dacă ați făcut studiile universitare în anii ‘90, poate vă sună cunoscută ideea că ‘facultatea te învață să cauți’. Nu știu cât de actuală sau populară mai este argumentația în prezent, când instrumentarul digital a modificat esențial percepțiile și obiceiurile, iar orientarea practică și mediul competitiv impun alegeri probate economic. Personal, nu m-a convins niciodată argumentația căutătorului; dacă educația este o cauză care trebuie susținută, atunci mai degrabă aș încerca să explic eforturile individuale ca o investiție în lărgirea plajei de oportunități viitoare.

Tot în acea perioadă, alternativa studiilor în străinătate părea o îndrăzneală fantezistă în condițiile în care vizele se obțineau incredibil de greu, iar cultura familială și mediul universitar nu o cultivau în mod real. Din generația mea, doar câțiva colegi au ajuns să facă studii măcar parțiale în afara țării, în virtutea unui sistem încă lipsit de transparență.

Ei bine, Raționalitatea lui Pinker este un volum rezultat pe baza unui curs predat la Harvard, așa că pentru nostalgici poate fi o excelentă ocazie de compensare, testarea unei curozități sau – de ce, nu? – un exercițiu intelectual. Cu siguranță, este o scriere academică în adevăratul sens al cuvântului, excelent documentată și bine structurată, în cea mai mare parte alternând constant conceptele și noțiunile teoretice cu exemple practice și aplicații.

Între emoție și rațiune
Capacitatea umană de a face asocieri logice, de a corela și de a raționa a marcat întreaga evoluție umană, încă din cele mai vechi timpuri, spune Pinker. Strămoșii noștri vânători puteau diferenția în forma și dispunerea urmelor zeci de specii de animale, sexul și starea de sănătate a acestora, pe care apoi le corelau cu contextul pentru a-și maxima succesul și a-și asigura supraviețuirea, așa cum încă o ilustrează astăzi anumite triburi izolate africane. Funcția cognitivă este cea care a facilitat înțelegerea și transformarea lumii într-un avantaj, a permis saltul mediei de viață de la 30 la 70-80 de ani, reducerea sărăciei de la 90 la 9%, afirmă Pinker.

Gândirea rațională nu este însă aplecarea instinctivă a speciei umane, intrând în conflict direct cu legea minimului efort: „Supunerea tuturor credințelor cuiva judecății rațiunii sau probelor este o abilitate nenaturală, precum știința de carte sau competența matematică, o dibăcie care se cere inculcată și cultivată.”

Aparent paradoxal, într-o lume în care am învins ciuma bubonică, am lansat rachete în spațiu și facem intervenții chirurgicale computerizate, percepția realității este încă deformată de diverse iluzii cognitive, biasuri, superstiții sau fobii. Milioane de oameni aleg să creadă mai degrabă în narațiunea unui conspirații mondiale, decât în eficacitatea unui vaccin. Milioane de oameni apelează la leacuri băbești sau aleg în mod deliberat ignoranța de dragul emoției generate de evenimente regizate. Pentru că raționalitatea presupune eforturi și exerciții uneori complicate – așa cum demonstrează Pinker. Rată de bază, comensurabilitate, tranzitivitate, finalizare, consolidare, consecvență, interșanjabilitate, hituri versus alarme false, zgomot contra semnale, corelație, cauzalitate, regresia spre medie - sunt doar o parte din conceptele analizate de autor.

Dilema Monty Hall
Sincer, lecturarea cărții lui Pinker nu este întotdeauna facilă. Conține foarte multe noțiuni teoretice care, deși întotdeauna exemplificate și detaliate, pot fi pe alocuri greu de digerat. Cel mai probabil, aceasta a fost și intenția autorului – nu pentru a ilustra standardele ridicate de la Harvard, cât pentru a proba în fața cititorului tocmai teoria disponibilității umane limitate de a opta pentru raționalitate. Dar în vreme ce anumite pasaje teoretice impun dublă lecturare, aplicațiile tip dilema sunt absolut savuroase.

Dilema Monty Hall este preluată dintr-un show televizat și face referire la capacitatea de a evalua corect șansele de câștig. Ai de ales între 3 uși închise: două ascund nimic valoros, iar în spatele uneia – singura variantă câștigătoare – se află o mașină. Alegi o ușă, iar ca ajutor ți se deschide una din cele două rămase închise. Au mai rămas două uși misterioase: una aleasă inițial de tine și încă una. Ai posibilitatea să schimbi pariul. Ce faci: îți menții alegerea inițială sau schimbi? Ei bine, ar trebui să schimbi, pentru că astfel îți vei dubla practic șansele de câștig de la 1 la 2 șanse din 3. Situația poate fi ilustrată și în varianta a 1000 de uși din care 998 sunt deschise ulterior alegerii inițiale a unei uși, iar aici diferența de șanse este mai evidentă. Realitatea este, însă, că majoritatea alege să nu își schimbe pariul inițial, evaluând greșit rata de succes.

Dilema bezelei
Această dilemă clasică între puțin-acum sau mai mult-mai târziu presupune amânarea recompensei și intră în conflict direct cu filosofia carpe diem. În cultura populară, devalorizarea viitorului poate lua și o încărcătură simbolică: Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Aceeași dilemă, când încercăm să o transpunem la nivel de business, explică dificultatea realizării și punerii în practică a planurilor pe termen lung: „Inversarea preferinței se numește mioapă pentru că vedem prea limpede o tentație foarte apropiată în timp, în vreme ce alegerile aflate mult în fața noastră sunt vagi din punct de vedere emoțional și le judecăm mai obiectiv.”