Revista >> Martie 2022 [Nr. 242] >> Managerial tools

Ignoranța indusă de accesibilitate poate fi corozivă

Aurelia Butolo

21 Martie 2022

În vreme ce societatea de consum nord-americană ilustrează perfect dilema bezelei, cu planurile de pensii slab articulate din motive de amânare, cultura tradițională românească – vezi opțiunea vârstei a treia pentru o ideologie a economisirii generată de o istorie și un context al nevoii – se poziționează atipic, de unde s-ar putea trage concluzia evident nefundamentată rațional că românilor le plac bezelele...

Teoria jocurilor
Deciziile individuale sunt determinate, contextual, de modul în care ne analizăm șansele de succes, spune Steven Pinker. „Tehnica esențială în teoria jocurilor (și realmente în viață) este să vezi lumea din punctul de vedere al celuilalt jucător.”

Când o situație generează în mod obligatoriu un câștigător și un perdant, vorbim de joc de sumă nulă, ilustrat de autor prin foarfece-hârtie-piatră, un model recognoscibil aproape în orice sport. Situația se complică ușor în jocurile de sumă nenulă, în care unele rezultate pot fi mai bune (win-win) sau mai slabe pentru toată lumea implicată. În jocurile de coordonare, în care toți pot câștiga dacă înțeleg cum, complexitatea sporește semnificativ: „Multe dintre convențiile și standardele noastre sunt soluții ale jocurilor de coordonare, nefiind recomandate decât de faptul că toată lumea le-a adoptat.”

Teoria jocurilor explică însă și situații mai puțin fericite din existența noastră cotidiană. În jocurile de tip Escalation sau Chicken, fiecare parte implicată are capacitatea de a amenința cealaltă parte, iar primul care cedează, pierde. Situația poate fi ilustrată prin competiții teribiliste – de tipul cursei din Rebel fără cauză sau orice tip de cedare a priorității pe un drum îngust, negocieri formale sau informale și practic orice situație conflictuală și în care, din păcate „poate dobândi un avantaj paradoxal jucătorul care este vizibil nebun ori necontrolat, ceea ce face ca amenințările sale să fie suficient de credibile pentru a-l sili pe adversar să cedeze.” Vă sună cunoscut?

Logica teoriei jocurilor explică incredibil de bine experiențele umane negative prelungite și se asociază strălucit cu încăpățânarea de a ne recupera cu orice preț costurile și de a persista în investiții nefericite – de la o lectură slabă, o relație toxică sau un război. Când de fapt, pentru oricare dintre acestea, „strategia cu adevărat rațională este să nu intri în joc din capul locului.”

Fake-news, zvonuri, superstiții
Raționalitatea nu seduce printr-un narativ atractiv, ci – din contră – presupune un efort susținut de analiză logică înscriindu-se în sistemul 2 al lui Kahneman, ceea ce o descalifică în cele mai multe cazuri din cursa discursului public. Așa se explică faptul că mai degrabă știri cu titlul de senzațional, șoc și groază proliferează în mass-media: „Cât timp moneda de schimb pe o platformă digitală constă în likes, shares, clicuri și vizionări de diverse materiale, nu avem nici un motiv să credem că va nutri raționalitatea sau adevărul.”

Dacă pentru fiecare accident rutier s-ar scrie o știre, spațiul mediatic ar fi inundat de o abundență de articole mai mult sau mai puțin similare și, cu siguranța, extrem de plictisitoare, deci implicit inutile. Relatarea unui accident aviatic, în schimb, se va bucura de o expunere media semnificativă, intrând în sfera evenimentelor senzaționale. Astfel, o mulțime de oameni suferă de fobie de avion, dar practic nimănui nu-i este frică să meargă cu mașina. În realitate, sunt șanse sunt mari – spune Pinkman – să mori într-un accident auto după ce tocmai ai finalizat un zbor cu emoții.

Mass-media deține o forță colosală prin capacitatea de conferi informației caracterul accesibil, care poate cu ușurință deveni un factor de deformare a percepției riscului și polarizează opinia publică, altfel spus „Indignarea nu poate să devină publică fără relatările din media.” Ideea nu este nouă, întreaga literatură de specialitate punctează același lucru, Pinker schimbă doar firul argumentației: „Biasul angajării partizane confiscă orice tip de raționament, chiar în logică.”

Care este adevărul?
Fie că este vorba de un joc sau o argumentație, pare că modul nostru de gândire este proiectat să câștige și apelează la cele mai eficiente instrumente care îi pot garanta succesul. Utilizăm mijloace retorice pentru a conduce către o anumită concluzie, argumentăm ca și cum avem cunoștințe exhaustive, combinăm intuitiv cauze probabilistice fără rigurozitate matematică.

O apologie sistematică a superiorității gândirii raționale, Raționalitatea lui Pinker este un excelent exercițiu intelectual care îndeamnă cititorul să uite ceea ce știe pentru a descoperi adevărul, parafrazându-l pe Philip K. Dick realitatea este acel lucru care, când încetezi să mai crezi în el, nu dispare.