Revista >> Martie 2022 [Nr. 242] >> Cover Story

Corvin Pughin, cofondator Maguay: „Dacă vrem să valorificăm oportunitățile din PNRR trebuie să începem la timp pregătirea proiectelor, să nu le lăsăm pe ultimul an al exercițiului”

Radu Ghitulescu

21 Martie 2022

Deși lansarea primelor proiecte concrete întârzie să apară, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) focalizează interesul companiilor IT locale și coagulează deja alianțe. Pentru o imagine de ansamblu a amplorii impactului pe care îl poate avea la nivelul industriei, precum și asupra principalelor oportunități pe care le oferă PNRR, am discutat cu Corvin Pughin, cofondator al companiei Maguay. Compania are peste 28 de ani de activitate în piață, fiind unul dintre puținii producători hardware români care a rezistat, diversificându-și constant oferta și devenind în ultimii ani unul dintre cei mai activi integratori de sistem de pe piața locală.

PNRR a captat interesul firmelor IT&C din România încă dinainte de a fi aprobat în forma sa finală, iar așteptările acestora, dar și a potențialilor beneficiari ai planului sunt din ce în ce mai mari. Cât de justificate sunt aceste așteptări și care este situația la momentul actual?
Aș spune că sunt perfect justificate având în vedere că alocarea pentru componentele de digitalizare este de 21% din bugetul integral al Planului, adică aproximativ 6 miliarde de euro. Concret, în versiunea românească a PNRR există două alocări principale care interesează în mod direct industria IT&C locală. Este vorba, pe de o parte, de Componenta 7 (Transformare digitală), cu o alocare de peste 1,8 miliarde de euro pentru crearea și dezvoltarea unei infrastructuri digitale integrate la nivelul administrației publice, plus încă 500 de milioane de euro pentru proiectele de digitalizare din mediul privat, din care se vor finanța peste 5.000 de proiecte depuse de IMM-uri. 150 de milioane de euro sunt „dedicate” firmelor IT pentru proiecte de cercetare, inovare și dezvoltare pe tehnologii moderne, precum Artificial Intelligence, Cloud Computing, Internet of Things,
Blockchain, High Performance Computing, dar și în domeniul securității cibernetice.
Există deci motivații consistente pentru interesul susținut de care se bucură PNRR în prezent din partea industriei IT românești, dar nu numai. Ce ridică însă în prezent un semn de întrebare – și există o îngrijorare reală la nivel de piață – este dacă nu cumva PNRR-ul a început deja într-un mod greșit.

„Modul greșit“ face referire la structura PNRR?
În primul rând se referă la lipsa unei consultări reale a societăţii româneşti, inclusiv a actorilor activi ai mediului de afaceri intern. Din punctul nostru de vedere, este o critică pertinentă, însă startul rapid este prima şi cea mai bună măsură de a îndrepta lucrurile.
De asemenea, în opinia noastră, dacă ne referim strict la mediul privat, alocarea generală pentru proiectele de cercetare, inovare și dezvoltare a tehnologiilor noi este insuficientă. Prin această inițiativă se doreștesă fie încurajată și apariția unicornilor românești, ori unicornii nu pot să apară izolat, ci dintr-un mediu consistent de investiţii în cercetare-inovare-dezvoltare. O altă limitare importantă este pe partea de digitalizare a IMM-urilor, valoarea medie care poate fi accesată – 65.000 de euro – nu reprezintă pentru o companie de talie mică spre medie o sumă consistentă, mai ales în contextul actual de explozie a prețurilor, al crizei semiconductorilor etc. Poate că toate aceste aspecte ar fi trebuit dezbătute în mod real în prealabil, dar... acesta este Planul pe care îl avem și după el trebuie să mergem!

Vom fi lanterna roșie și în noul „Deceniu digital“?
Există riscul ca aceste limitări să afecteze evoluția României în „Deceniul digital“?
Este prematur de făcut o afirmație în acest sens. Conceptul de „Deceniu digital“ a fost definit și enunțat abia anul trecut, însă există deja ținte foarte clare pentru 2030, timp în care Uniunea Europeană dorește să ajungă la un anumit nivel de „suveranitate digitală“. Este un concept interesant, pe care UE îl ia foarte în serios, unul din obiectivele propuse pentru a fi atinse până în 2030 fiind acela ca aproximativ 20% din producția globală de semiconductori să fie realizată pe teritoriul statelor UE. În noul „deceniu digital“ se dorește să se atingă nivelul în care fiecare cetățean european să aibă acces la instrumente digitale, iar peste 80% din populație să aibă cunoștințele necesare utilizării și valorificării acestor mijloace. Pentru a ajunge aici, Comisia Europeană a definit patru axe de dezvoltare, care alcătuiesc așa-numita „Busolă digitală“, în prim-plan aflându-se competențele digitale, respectiv resursa umană, pe plan secund infrastructura digitală, de la cea de acces la internet până la securitatea cibernetică, și apoi partea de digitalizare a micro-întreprinderilor. Este o abordare nouă la nivelul Uniunii Europene, ambițioasă și care oferă șanse egale statelor membre. Însă, deși teoretic luăm cu toții startul în același moment, nu o facem de pe poziții egale.

Într-adevăr, conform ediției din 2021 a Digital Economy and Society Index (DESI) suntem pe ultimul loc, în clasamentul general.
Este un rezultat deloc îmbucurător și care, aparent, vine în contradicție cu imaginea noastră despre noi înșine, conform căreia noi, românii, suntem foarte „pricepuți“ și apreciați în domeniul IT. Este o falsă contradicție, pentru că într-adevăr există un segment consistent de specialiști și experți IT, cu competențe și experiență, ancorați și adaptați la realitățile digitale globale. Însă, un index precum DESI, care evaluează nivelul de penetrare a digitalizării în economie și în societate, nu ia în calcul doar elitele și sectorul profesioniștilor IT, ci întreaga populație a unei țări. Ori aici suferim în mod evident, pentru că, așa cum arată raportul european, în 2020 aveam încă o cincime din populație care nu avea acces la internet! Din această perspectivă, este clar că, dacă vom rata aceste oportunități de digitalizare oferite de PNRR și programele Uniunii Europene, ne vom afla într-o situație foarte delicată. Practic, în opinia mea, dacă pierdem acest tren nu cred că mai avem altă șansă.

Ultimul loc în folosirea serviciilor de e-Guvernare
Potrivit DESI, suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce privește utilizarea și dezvoltarea serviciilor publice digitale, sub 20% dintre utilizatorii de Internet folosind servicii de tip e-Government.
Corect! Dar nu este de ajuns să validăm exactitatea evaluărilor, ci să ne întrebăm de ce ne aflăm în situația asta, în condițiile în care am avut mai multe inițiative de e-Guvernare în ultimele exerciții financiare de la Uniunea Europeană și am avut mai multe proiecte românești de e-Government în administrația publică centrală și locală. Unele s-au implementat, altele nu, din diverse motive, care merg de la incapacitatea punerii lor în practică – aspect care nu ține doar de capabilitățile și competențele tehnice, ci și de faptul că unele dintre proiecte pur și simplu nu au fost scrise suficient de bine – până la lentoarea cu care autoritățile au aplicat pentru proiectele respective. Alteori însă întârzierile au fost generate de piață și există și acum incredibil de multe proiecte utile și necesare aflate în diverse stadii de contestare. Rezultatul consemnat – că doar 20% dintre utilizatorii români de Internet foloseau servicii de tip e-Government – se datorează însă și faptului că în numeroase cazuri cetățeanul nu a primit o valoare reală prin serviciul de e-Guvernare pus la dispoziție și prin urmare nu l-a folosit. Iar aici principalul vinovat este lipsa de interoperabilitate a platformelor de servicii adresate cetățenilor, respectiv neintegrarea bazelor de date deținute și operate de instituțiile din administrația publică centrală și locală. La momentul actual în România nu sunt respectate principii de bază, precum Once-Only Principle (OOP), care permite și obligă entitățile publice să partajeze datele cetățenilor între ele astfel încât aceștia să poată utiliza serviciile publice introducând datele doar o singură dată. Nu este normal și nici practic să fii obligat să reintroduci toate informațiile pentru fiecare nou serviciu de e-Guvernare pe care îl accesezi. Atunci când o instituție emite un document sau un cetățean încarcă într-un sistem de e-Guvernare un anumit document, informația livrată trebuie să se poată deplasa pe orizontală între toate celelalte sisteme administrative pe care respectivul cetățeanul le accesează.

Suntem încă în stadiul de pionierat în acest domeniu al interconectării și interoperabilității. Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) anunța la finalul anului trecut, în premieră, un prim proiect-pilot realizat la o primărie de sector din Capitală. Asta în condițiile în care Uniunea Europeană are în plan introducerea respectării principiului OOP în țările membre începând de anul viitor. Abia acum se fac demersurile pentru promovarea Legii interoperabilității în regim de urgență.
Adoptarea în regim de urgență a Legii Interoperabilității este un efect secundar al PNRR, însă faptul că interconectarea a devenit acum atât de importantă se datorează și Pandemiei de COVID-19. Pandemia a făcut ca Ghișeul.ro, proiect cu vechime de altfel, să crească în 9 luni cât nu a făcut-o în 9 ani. Desigur, platforma în momentul de față nu funcționează ireproșabil, mai sunt destule lucruri de perfecționat, dar funcționează și, cel mai important, este folosită de din ce în ce mai mulți români. La nivelul administrațiilor publice locale există sisteme implementate, mai mari sau mai mici, de Registru agricol, de Taxe și impozite, de Autorizații de urbanism etc. Deci avem informații în sisteme informatice, problema este generată însă de interoperabilitate, de nevoia de a face datele să circule pentru a fi disponibile și de transparentizarea lor. Faptul că nu au putut fi interconectate, respectiv nu au putut comunica şi schimba date, a fost și este principala barieră care face ca sistemele de e-Guvernare implementate până în prezent să nu aibă succes. Iar de aici a apărut un efect secundar cu impact de durată: nepăsarea și delăsarea tuturor, atât a utilizatorilor – pentru că în momentul în care un sistem nu funcționează, nu ai cum să îi atragi să îl folosească – cât și a deținătorilor acestora, respectiv a administrațiilor publice, care, fără clienți utilizatori, nu au mai depus eforturile necesare pentru a optimiza sistemele respective. La rândul său, acest lucru a generat un alt efect negativ pe care îl vedem azi tot mai clar: din cauza sistemelor nefuncționale, a inițiatiativelor rămase la stadiul de proiect și nedezvoltate, specialiștii IT din sistemul public au migrat fie către mediul privat, fie, mai trist, peste hotare.

Lipsa competențelor locale proprii nuvareprezenta un impediment în punerea în practică a obiectivelor PNRR în ceea ce privește digitalizarea administrației publice?
Este una dintre principalele provocări cu care se confruntă administrația publică. ADR a încercat în ultimii ani să formeze echipe de specialiști IT, rezultatele nu au fost întotdeauna extraordinare, dar s-a creat un pol de competență care a reușit să genereze o serie de proiecte. Putea fi mai bine, dar orice este perfectibil.
Cloudul guvernamental accelerează dezvoltarea parteneriatelor

În ultimii ani se vehiculează insistent ideea că adopția modelului de cloud guvernamental va suplini și lipsa de competențe interne.
O idee justă, validată și prin faptul că cea mai mare alocare din Componenta 7 din PNRR revine cloud-ului guvernamental. E adevărat, este un proiect care trenează de niște ani buni, trecând prin diferite etape: s-a discutat întâi de IaaS, apoi de PaaS și, în cele din urmă, de SaaS. Cert este că de câteva săptămâni proiectul a fost lansat în consultare publică, iar acesta este un semnal îmbucurător. STS a publicat un set de specificații și funcționalități dorite, pe care companiile și instituțiile interesate le pot consulta și pe baza cărora pot formula diverse observații și propuneri, urmând ca, într-o etapă ulterioară, să aibă loc și consultări offline în care să fie prezentate punctele de vedere. Din documentele puse în consultare, reiese că cea mai mare pondere a proiectului va fi de tip IaaS și o parte – acolo unde sistemele naționale sunt dependente de anumite tehnologii proprietare – de tip PaaS.

Din postura de producător local de servere, cât de interesant este acest proiect pentru Maguay?
Suntem direct interesați de proiectul cloud-ului guvernamental, dar nu numai pe zona hardware, ci și software. Și chiar și pe zona de infrastructură, oferta noastră în acest proiect nu se rezumă doar la servere, ci și la soluții de stocare şi comunicaţii securizate. Parteneriatele noastre, consolidate constant în ultimii ani, ne ajută în acest sens și aici vorbim în primul rând de cele cu Intel, HP – suntem parteneri pe mai multe arii tehnologice importante și mai ales pe nișa serverelor Mission critical – Fortinet, unde deținem statutul de partener expert, Nvidia etc. Avem parteneriate însă și cu principalii furnizori software la nivel global: Oracle, Microsoft, VMware, Veeam, Veritas etc. Parteneriatele vor reprezenta o prioritate în următorii 5 ani pentru că, în perioada următoare, de suprapunere a PNRR cu exercițiul financiar multianual 2021-2027 al UE, ne vom confrunta cu o efervescență de proiecte complexe. În vederea consolidării poziției noastre de integrator de sisteme informatice la nivel naţional, urmărim extinderea și întărirea parteneriatelor tehnologice hardware și software.
Nu ne concentrăm doar pe producătorii globali, ci și pe actori din piața IT locală. Productiv și eficient din punctul nostru de vedere este să realizăm o balansare a competențelor și o consolidare a lor, acolo unde este cazul, prin parteneriate și alianțe.

Se pun deja bazele viitoarelor coonsorții care vor participa la licitațiile lansate prinPNRR?
Cu siguranță niciuna dintre companiile românești nu are capacitatea să realizeze singură un proiect de amploarea cloud-ului guvernamental și nici să realizeze solo foarte multe proiecte. Și atunci, în alianțele potrivite, rezultatele pot fi mai bune. Se prefigurează deja asocieri în acest sens și este un semnal pozitiv că firmele locale sunt interesate și încep să discute, înțelegând să abordeze competiția prin prisma parteneriatelor, nu neapărat dintr-o poziție de „război”.

Oportunități concrete și pentru companiile locale
Contextul actual al crizei semiconductorilor cum va afecta dinamica proiectelor?
Disponibilitatea și respectarea termenelor de livrare sunt critice în orice proiect, de aceea cred că trebuie acordată o atenție deosebită acestui aspect de către cei care scriu cerințele tehnice ale viitoarelor proiecte. Desigur, trebuie să ne bazăm pe tehnologii performante, validate în piață, de la liderii în domeniu, dar cred că ar fi oportun ca, pe zona de aplicații de dezvoltare și de servicii, să ne orientăm preponderent către piața locală. Pentru că una dintre principalele provocări generate de lansarea cloud-ului guvernamental va fi reprezentată de migrarea aplicațiilor existente deja. Cloud-ul nu e un scop în sine, ci doar suportul pentru serviciile de e-Guvernare adresate cetățenilor. Ori, așa cum aminteam, există deja sisteme implementate, dar sunt soluții scrise în ultimii 10-15 ani, foarte greu de migrat așa cum se prezintă în prezent. De aceea, cred că în multe domeniile esențiale – precum sănătate, educație, justiție etc. – va fi necesară rescrierea acestor sisteme legacy, care nu mai corespund standardelor actuale de interoperabilitate și securitate. Aici este o zonă în care companiile românești vor trebui să fie foarte prezente, oferind servicii de dezvoltare software și de migrare.

Estimați că pe zona hardware se va merge pe tehnologii proprietare, se va adopta un model de tip „White box“, cum folosesc furnizorii globali de servicii cloud, precum Google sau Microsoft?
Cunoscând particularitățile pieței locale, ne temem că se va opta pentru tehnologii proprietare, cu dezavantajele inerente: prizonierat pe sisteme închise și dependența de anumiți furnizori. Deși asigură o serie de avantaje competitive, tehnologiile proprietare nu sunt întotdeauna absolut necesare sau utile. Recomandarea noastră în cazul proiectului românesc de cloud guvernamental ar fi adoptarea modelului
cloudului guvernamental polonez: platforme de server deschise de la Intel, peste care s-a mers cu soluții software solide de la VMware și OpenStack. Rezultatul i-a făcut foarte puțin dependenți de anumiți producători, platformele Intel fiind deschise și interoperabile din punct de vedere hardware.