Revista >> Aprilie 2022 [Nr. 243] >> Cercetare & Invatamant superior

Horia Hulubei – Înființarea Platformei de Fizică Măgurele

G.T. Pana, S.I. Zgura, V. Baran, A.I. Nicolin

14 Aprilie 2022

După foarte intensul deceniu 1939-1948, ce include atât marile realizări și recunoașteri profesionale ale profesorului Horia Hulubei, cât și diverse episoade politico-diplomatice, perioadă în care ajunge profesor și rector al Universității din București, e ales Membru Titular al Academiei Române, ajunge Senator în parlamentul României, efectuează „misiuni științifice” în Franța și Germania, etc., Horia Hulubei se dedică ultimului și totodată celui mai important proiect al carierei sale: înființarea Institutului de Fizică de la Măgurele. Din acest mic institut se vor naște toate instituțiile care constituie actuala Platformă de Fizică de la Măgurele recunoscută în 2017 de către Societatea Europeană de Fizică drept sit istoric, alături de Institutul Niels Bohr de la Copenhaga, Institutul Curie de la Paris, Laboratorul Kamerlingh Onnes și Institutul Lorentz din Olanda, și multe alte instituții la fel de prestigioase.

1948 – „Anul imensei jertfe a Academiei Române”
Anul 1948, numit „anul imensei jertfe a Academiei Române” de către acad. Păun Ion Otiman, aduce așa-zisa reorganizare a Academiei Române de către noua orânduire comunistă și epurarea a mai bine de două treimi din membri, printre care și acad. Horia Hulubei, care va fi reprimit în Academie abia în 1955. Prin reorganizare s-a urmărit, de fapt, preluarea întregului patrimoniu al Academiei, mobil și imobil, în timp ce epurarea membrilor a urmărit eliminarea acelor figuri intelectuale care s-ar fi opus pierderii de autonomie și subordonării directe Consiliului de Miniștri. Prin decretul publicat în Monitorul Oficial din 13 August 1948 și-au pierdut calitatea de membri ai Academiei Române nu mai puțin de 113 foști membri, dintre care îi menționăm pe filozoful Lucian Blaga, istoricul și criticul literar Dumitru Caracostea, scriitorul și omul politic Nichifor Crainic, filozoful, psihologul și omul politic Constantin Rădulescu-Motru, istoricul Gheorghe I. Brătianu, sociologul Dimitrie Gusti, geograful Simion Mehedinți, scriitorul Ion Agârbiceanu, istoricul și criticul literar Tudor Vianu, chimistul Constantin D. Nenițescu, inventatorul Traian Vuia, omul politic Gheorghe Tătărescu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și mulți alții, o parte din ei fiind apoi întemnițați.

Această lungă enumerare oferă contextul curajoaselor decizii din 1949 ce privesc înființarea Institutului de Fizică al Academiei. Astfel, în ședința din 27 mai 1949 a Academiei Republicii Populare Romîne se propune înființarea unui institut de fizică, iar în ședința din 28 mai Simion Stoilow salută decizia, dar notează că „Noul institut va reclama, fără îndoială, mare sacrificii. Aceste sacrificii vor fi însă compensate prin marile servicii pe care le va aduce științei și industriei romînești”, iar la data de 6 iulie 1949 Horia Hulubei primește scrisoarea oficială, adresată „Domnului Profesor Horia Hulubei”, prin care era informat de decizia Prezidiului Academiei Romîne de a-i încredința conducerea institutului.

Procesul-verbal al ședinței din 27 mai 1949 al Academiei Republicii Populare Romîne, reprodus în Fig. 1, începe cu raportul prof. Elie Carafoli care, în numele Secției de științe tehnice și agricole, vorbește de necesitatea înființării unui institut de fizică, idee întărită apoi de Valeriu Novacu care „salută ca fizician propunerea înființării Institutului de fizică, care corespunde în întregime unui deziderat mai vechi al Secțiunii de științe matematice, fizice și chimice”. Intervine apoi dl. președinte Traian Săvulescu care „stăruie asupra necesității creierii unui Institut de fizică” adăugând că „această necesitate a fost constatată nu numai în sânul Academiei R.P.R., dar ea a fost semnalată și din partea guvernului. Necesitatea înființării acestui Institut este atât de imperioasă încât este locul să trecem la întocmirea unui regulament de organizare […] în chiar cursul acestei secțiuni generale. Propunerea este aprobată în unanimitate de plen, care dă mandat prezidiului să alcătuiască Regulamentul Institutului de fizică după principiile generale adoptate la întocmirea Regulamentului Institutului de energetică și să facă demersurile necesare pentru punerea Institutului de fizică în funcțiune.”
Institutul este așadar legat indisolubil de personalitatea lui Horia Hulubei încă de la înființare, acest aspect fiind subliniat și în notele Central Intelligence Agency – CIA din Statele Unite ale Americii dedicate institutului din anii 50. Într-o notă declasificată relativ recent, reprodusă în Fig. 2, aflăm că „Institutul este condus de profesorul Horia Hulubei. El este secondat de Dr. Sanielevici […] El este aproape egalul Profesorului Hulubei. Mai lucrează la institut Dr. Auslander […] un bun fizician teoretician care lucrează la structura unor linii din spectru mercurului; Dr. Naumescu e ocupat cu precădere cu activitatea politică; Martaloglu […] la spectrografia cu raze X; Dragomirescu […] și Ghelber cu siguranță înzestrat și un fizician de viitor.” Din aceeași notă mai aflăm că „Michel Georgescu—Boiron […] este un fizician excepțional înzestrat care a fost trimis la Moscova încă din 1945 cu rezultate teoretice foarte promițătoare. A fost la Institut o dată”, semn că vizitele la Institut erau monitorizate. Finalul notei ne informează că în opinia analistului CIA „nu a existat niciun indiciu că până în 1951 a fost desfășurată în institut cercetare asupra energiei atomice. O singură încercare a fost făcută în 1946” după care adaugă că „este foarte improbabil ca echipa să obțină vreodată rezultate importate [...] membrii ei fiind insuficient instruiți și slab echipați.”

Privind istoria Platformei de Fizică Măgurele din perspectiva rapoartelor din anii 50 ale CIA devine limpede că marele merit al lui Horia Hulubei a fost acela de a atrage la Măgurele vârfurile intelectualității științifice ale acelor vremuri, construind o echipă de excepție, competitivă la nivel internațional, grație căreia Platforma de Fizică de la Măgurele este acum sit istoric al Societății Europene de Fizică sub numele Măgurele Physics Campus. Așa cum menționa recent Victor Bârsan într-un articol intitulat Trei fizicieni în fața eternității: Hulubei, Manu, Cauchois: „Hulubei a rămas în memoria colectivă figura luminoasă a creatorului fizicii moderne românești, un reper al competenței, altruismului, eleganței comportamentale, spiritului practic, în egală măsură eficient și cordial.” Dintre colaboratorii direcți ai profesorului Horia Hulubei îi menționăm aici pe academicianul Șerban Țițeica, fondatorul școlii românești de fizică teoretică, pe Ion I. Agârbiceanu, membru corespondent al Academiei Române, creatorul primului laser realizat în România (și al patrulea din lume) și fondatorul școlii românești de fizica și ingineria laserilor, și pe academicianul Ioan Ursu, unul dintre fondatorii școlii de fizică nucleară din România, absolvent de studii postdoctorale la Princeton și președinte al Societății Europene de Fizică în perioada 1976 – 1978. Desigur, istoria platformei este incompletă fără menționarea acad. Radu Grigorovici, fondatorul școlii românești de cercetare în domeniul fizicii semiconductorilor, acad. Eugen Bădărău, fondatorul școlii românești de fizica plasmei, și a multor altor cercetători și dascăli remarcabili, grație cărora centrul de fizică de la Măgurele înflorește după Al Doilea Război Mondial, în ciuda a numeroase și însemnate obstacole. În noua comunitate științifică formată la Măgurele se regăsesc cercetători din toate provinciile istorice ale României și se pun bazele unui ecosistem de educare-cercetare-dezvoltare care a format numeroase generații de cercetători, recunoscuți la cel mai înalt nivel, atât pe plan național, cât mai ales internațional.
Horia Hulubei își continuă activitatea de profesor al Facultății de Fizică a Universității din București până în 1967, când se pensionează, pentru ca în 1968 să renunțe și la conducerea Institutului de Fizică Atomică (numele sub care e cunoscut după 1956 fostul Institut de Fizică al Academiei, abrevierea IFA fiind păstrată). În ultimii ani de viață îl regăsim pe profesorul Hulubei la Comitetul pentru Energie Nucleară, unde a fost numit Președinte, în perioada 1968-1969, iar apoi în Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, unde a fost numit Consilier cu rang de ministru în 1969.
***
În episodul următor vom prezenta activitatea profesorului Horia Hulubei în primii ani de viață ai Institutului de Fizică al Academiei de la Măgurele.