Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Să fie bine!

18 Mai 2022



„Se pot câștiga mai mulți bani din greșelile omenești, decât din a-i ajuta pe oameni să le evite.”
Richard H. Thaler, Cass R. Sunstein, Nudge, Ediția finală, Publica 2022
În încercarea de a-și determina fiul să nu fumeze, tatăl îi explică toate relele care se pot întâmpla dacă totuși se va apuca de fumat și îi interzice categoric să facă acest lucru, spre binele său. Două zile mai târziu, din întâmplare tatăl și fiul se întâlnesc pe stradă, fiul cu țigareta aprinsă, în colțul gurii, argumentând că fumează tocmai ca să îi facă în ciudă tatălui. Derutat, tatăl își reconsideră poziția și îl îndeamnă pe fiu să fumeze, sperând că, și de această dată, fiul va acționa în sens contrar și, cu aceeași atitudine sfidătoare, va alege să nu mai fumeze. Anecdota, care datează din anii de liceu, este la fel de mult despre fumat ca și Ceci n est pas une pipe al lui Magritte.

Care sunt instrumentele prin care putem ghida oamenii din jurul nostru să ia cele mai bune decizii – fără a intra într-o dezbatere morală sau etică a categoriei binelui – pentru ei înșiși și pentru comunitatea mai largă? Thaler și Sunstein își propun să răspundă la această întrebare în volumul Nudge, aducând în sprijinul teoriei lor numeroase exemple concrete, studii și rezultate ale unor cercetări de piață. Volumul se află la o a doua ediție, declarată totodată finală, iar pentru cei care nu au parcurs varianta din 2008, este o ocazie excelentă de a face cunoștință cu ideile a două minți strălucite: un laureat al Premiului Nobel pentru Economie și un profesor la Harvard, fost consilier prezidențial în mandatul lui Obama. Iar dacă ținuta profesională și socială a autorilor nu este un argument suficient, atunci stilul lejer, agil, cu un discret simț al umorului va seduce, cam în aceeași manieră în care se presupune că ar trebui să acționeze și paternalismul libertarian*.

Paternalism libertarian
Un imbold, stimulent, ghiont sau îndemn, nudge este acel element din discurs, politică sau strategie care atrage atenția și determină pe cineva să ia o decizie, să acționeze, un catalizator al alegerilor inspirate.
Nudge este o lucrare despre paternalism libertarian (sintagma originală este Libertarian Partnernalism, iar în traducerea românească apare ca „libertarianism paternalist”) în care autorii își propun să discute despre importanța unor instrumente care să faciliteze capacitatea indivizilor de a face, cu ușurință, alegeri și de a lua decizii potrivite pentru atingerea propriilor scopuri. În timp ce paternalismul ar avea rolul de „a-i proteja pe oameni de propriile erori”, libertarian face referire la funcția activă a alegerii și opțiunea deschisă pentru retragere sau refuz.
„Un imbold […] este orice aspect de arhitectură a alegerii care modifică de o manieră previzibilă comportamentul oamenilor, dar fără a interzice nicio opțiune și fără a schimba în mod semnificativ stimulentele lor economice.”

Nămol
Un buton mai mare și roșu pe telecomandă care indică pornire-oprire, un mâner pe ușă care sugerează că trebuie să tragi sunt componente ale unui Sistem Automat, care întotdeauna îl învinge pe cel Reflexiv: dihotomie confirmată de cele două sisteme de gândire – rapid și lent – ale lui Kahneman. O bună arhitectură a alegerii, care influențează prin configurație deciziile individuale, va ține cont și se va folosi de componentele sistemului automat.
Autorii acordă o atenție deosebită nu doar arhitecturii alegerii, dar și componentelor și derivatelor acesteia. Opțiunea implicită, ancorare, reactanță, euristica siguranței de sine, aversiunea la pierdere – sunt definite, detaliate prin exemple concrete și susținute cu proba cercetărilor.
„Aversiunea la pierdere produce inerție, adică o dorință puternică a păstra ceea ce ai deja.” Cum poți determina oamenii să își aducă de acasă o plasă când merg la cumpărături: le dai un ban ca recompensă dacă au venit cu punga proprie sau percepi o taxă modică egală în caz contrar? Se pare că, prin natura noastră, ne interesează mai mult să păstrăm ceea ce avem, decât să obținem ceva în plus, iar rezultatul dilemei pungilor de cumpărături îl cunoaștem deja.
Nămolul poate fi o consecință nefericită – pentru consumator – a arhitecturii alegerii: „orice aspect al arhitecturii alegerii constând dintr-un conflict sau frecuș care îngreunează oamenilor sarcina de a obține un rezultat apt să le îmbunătățească viața.” Acesta este, de cele mai multe ori, rezultatul unor intenții malițioase ale unor arhitecți ai alegerii sau pur și simplu o arhitectură defectuoasă. Exemplul folosit de autori este dificultatea de a renunța la diverse abonamente care includ reînnoire automată, acele situații în care se înregistrează o „asimetrie a ușurinței de participare, față de greutatea retragerii.”
Atributele mascate pot fi, de asemenea, sursă de nămol. Cartușele de imprimantă, taxele turistice așa-zis opționale, care maschează prețul real pentru utilizator și îngreunează capacitatea indivizilor de a lua cele mai bune decizii.
Notele de subsol, specificațiile stufoase sau accesul anevoios la un set esențial de date sau informații relevante ar trebui să ridice suspiciuni: „Textul tipărit mărunt conține informații pe care vânzătorul trebuie să ți le comunice, dar pe care nu vrea ca tu să le citești. Textul tipărit mărunt este locul unde găsești dezvăluirile.”



O furtună perfectă

Imboldurile sunt cu atât mai valoroase cu cât complexitatea situației crește. Lipsa coeziunii inițiativelor de protejare a mediului determină contextul pentru o furtună perfectă, spun autorii. Înclinația oamenilor către prezent și acțiuni cu rezultate concrete, incapacitatea de a vizualiza efectele și absența unui inculpat sunt factorii principali care îngreunează coroborarea eforturilor. „Schimbările climatice nu au chip. Ele sunt produsul acțiunilor întreprinse de nenumărați oameni – efectiv de noi toți, pe parcursul unei foarte lungi perioade de timp.”
Acestora li se adaugă valoarea probabilistică a daunelor și aversiunea la pierdere care statutează că oamenii sunt mai degrabă deschiși să evite pierderile actuale, decât să abordeze cu interes eventuale câștigurile corespunzătoare, de aici tragedia bunurilor comune: „Oamenii sunt dispuși să contribuie la binele public, cât timp și alții fac același lucru, dar dacă alții parazitează, contribuțiile se topesc treptat.”

Premisa bunelor intenții
Capitolul destinat banilor abundă în statistici, exemple și analize punctuale. Chiar dacă exemplele și situațiile descrise pe larg în capitolul dedicat banilor sunt în bună măsură asociate spațiului nord-american, conceptul mai larg al economisirii este universal: „Când o familie investește într-un plan de economii pentru pensie, practic amână consumul de astăzi pentru o viață mai bună ulterior […]. Din nefericire, multe familii se luptă cu o problemă de bază: cheltuiesc pe lună mai mult decât câștigă. Ele împrumută ca să cheltuiască mai mult astăzi, lucru care a devenit acum mai ușor de făcut decât oricând.”
Întregul sens al volumului Nudge este de a descoperi moduri în care arhitecții alegerii pot determina alegeri mai bune: să mâncăm mai sănătos, să cheltuim mai inteligent, să trăim mai bine. În demersul lor, autorii pornesc de la premisa că indiciile oferite vor fi utilizate cu bună credință, deși, în mod evident, asistarea unei alegeri nu deține atributul binelui intrinsec.

*Trebuie menționat că, din păcate, varianta în limba română suferă la capitolele calitatea traducerii și rigurozitatea corecturii. Volumul abundă în greșeli – de traducere, gramaticale și de dactilografiere – care sunt deranjante prin frecvență și însemnătate.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite