Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Horia Hulubei – Primele infrastructuri de cercetare de la Măgurele

22 Iunie 2022



Un coleg fizician ne-a semnalat săptămânile trecute o eroare în articolul din numărul din aprilie al revistei, „Horia Hulubei – Înființarea Platformei de Fizică Măgurele”, în care am menționat în mod eronat că Ion I. Agârbiceanu este „creatorul primului laser realizat în România”, în loc să scriem, cum era corect, că laserul a fost construit în grupul coordonat de profesorul Agârbiceanu. Cum scopul acestor articole dedicate lui Horia Hulubei și, într-un cadru mai larg fizicii din România este și restabilirea adevărului istoric pe unele teme sensibile ce privesc dezvoltarea fizicii în România revenim acum asupra temei, de data asta din perspectiva marilor infrastructuri de cercetare.

Dintr-un bilanț din 1969 al profesorului Horia Hulubei, publicat în Studii și Cercetări de Fizică 21, 851-855 (1969), aflăm că: „Imediat după ce a luat ființă, Institutul de Fizică Atomică a fost dotat cu un reactor nuclear de cercetări de 2.000 kW și cu un ciclotron cu energia fixă de 6,5 MeV/proton, ambele livrate de Uniunea Sovietică. Ulterior parametrii acestor două instalații au fost îmbunătățiți. […] Totodată institutul a fost dotat cu un betatron, intrat în funcțiune după 1960, care a fost realizat în I.F.A. fără vreo altă informație decât cele generale, date în revistele de specialitate. În câteva laboratoare cu pondere importantă în tematica institutului, întregul echipament de bază a fost creat în institut. Cităm monocromatoarele și polarizatoarele de neutroni, spectrometrele de neutroni, spectrometrele de rezonanță electronică de spin, spectrometrele gama, beta și Mössbauer, cu utilajele anexe. Amintim și cele 12 calculatoare electronice medii construite în I.F.A., folosite și azi de beneficiari externi. O mențiune specială trebuie acordată aici activității desfășurate în domeniul concepției și realizării de instalații laser: astfel s-au construit numeroase variante de lasere cu He+Ne și cu argon ionizat cu destinații precise, atât în cercetările de optică fundamentală, cât și în diverse domenii ale tehnicii. De interes deosebit în prezent sunt laserii cu CO2 de mare putere, atât pentru perspectivele pe care le deschid în probleme de optică neliniară, cât și în numeroase aplicații industriale, ca microuzinaj, microsudură, prelucrarea materialelor refractare. Laserii cu solid, din care s-a realizat un exemplar, prin puterea enormă pe care o dezvoltă vor fi deosebit de utili pentru diferite aplicații în știință și tehnică. Totodată, este de menționat că până la finele anului 1971, printre altele, urmează să fie dat în exploatare un accelerator electrostatic de ioni de tip Van de Graaff tandem, importat din Statele Unite ale Americii.”

Este limpede, așadar, că în timp ce unele infrastructuri de cercetare de la Măgurele au venit din afara țării, altele au fost dezvoltate local, așa cum este și cazul calculatoarelor și laserelor. În cazul laserelor subliniem că este vorba atât de concepere cât și de realizare, domeniul fiind unul de pionierat. Problema sensibilă privește paternitatea științifică asupra primului laser realizat în România, documentele de arhivă fiind puține, iar rememorările începuturilor fizicii laserelor în România fiind numeroase și marcate, inevitabil, de subiectivism. La nivelul comunității fizicienilor este îndeobște acceptat că primul puls laser a fost detectat pe 20 octombrie 1962, cu ajutorul unui laser în infraroșu de tip He-Ne realizat de Laurențiu Blănaru, Anton Agafiței și Virgil Vasiliu (a se vedea figura alăturată), toți lucrând în cadrul laboratorului condus de profesorul Ion I. Agârbiceanu. Cum nu a fost publicat niciun articol științific imediat după detectarea primei lumini, prima mențiune a laserului apare în articolul Contributions to the study of gas lasers, ce îi are ca autori pe Ion I. Agârbiceanu, Anton Agafiței, Laurențiu Blănaru, Nicolae Ionescu-Pallas, Ion M. Popescu și V. G. Velculescu, publicat în cadrul Proceedings of the Third International Congress on Quantum Electronics, editat de P. Grivet și N. Bloembergen. Congresul are loc la Paris în perioada 11-15 februarie 1963, dar volumul de tip Proceedings este publicat abia în 1964. Nepublicarea unui articol științific imediat după observarea primului puls laser la Măgurele, parțial explicabilă de lipsa unei reviste românești de fizică cu vizibilitate internațională, face ca această realizare românească absolut impresionantă să nu primească recunoașterea meritată în istoria fizicii laserilor, iar cei trei fizicieni care au creat primul laser – și în special Virgil Vasiliu – să nu aibă parte de posteritatea științifică pe măsura realizării lor. Din această perspectivă înțelegem mai bine importanța apariției revistei Revue Roumaine de Physique începând cu 1964. Dacă Studii și Cercetări de Fizică a fost revista școală a fizicienilor din România, Revue Roumaine de Physique (publicată după 1992 sub titlul Romanian Journal of Physics) a fost – în vremuri tulburi – revista fanion a fizicienilor din România, în ea publicând nu mai puțin de 11 laureați ai premiului Nobel, anume: C.V. Raman (1888-1970), L. de Broglie (1892-1987), L. Pauling (1901- 1994), N.F. Mott (1905-1996), I.M. Frank (1908-1990), G.T. Seaborg (1912-1999), A.M. Prokhorov (1916-2002), K. Siegbahn (1918-2007), N.G. Basov (1922-2001), A. Salam (1926-1996) și C. Rubbia. Profesorul Horia Hulubei explică limpede rolul acestor două reviste de fizică a căror activitate a coordonat-o încă de la început: „Revistele de fizică ale Academiei [...] au cunoscut un flux din ce în ce mai intens de lucrări științifice valoroase, rezultate în urma cercetărilor efectuate în Institutul de Fizică Atomică. Aceste reviste și-au câștigat în ultimul timp un loc recunoscut printre periodicele de fizică de pe glob. Mulți oameni de știință străini încep să-și publice lucrările la noi.” Făcând un arc peste timp, menționăm că în 2016 Romanian Reports in Physics, urmașa revistei Studii și Cercetări de Fizică, a publicat într-un impresionant număr special, în două tomuri masive, documentele de referință, așa-numitele Technical Design Reports, ce definesc direcțiile experimentale de la Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP).



Al doilea mare proiect – și, de fapt, primul în ordine cronologică – care a beneficiat de sprijinul nemijlocit al profesorului Hulubei este Calculatorul Institutului de Fizică Atomică (CIFA), conceput și realizat de către echipa condusă de Victor Toma. Despre importanța mașinilor electronice de calcul și aplicațiilor lor în economia națională Victor Toma scrie cât se poate de limpede: „importanța [acestor mașini, n.n.] se bazează pe capacitatea [...] de a rezolva prin calcul probleme de natură foarte variată, în mod corect, într-un timp mult mai scurt în comparație cu mijloacele clasice de calcul și cu un efort uman incomparabil mai redus”, adăugând apoi că „o asemenea mașină electronică de calcul se compune în principiu dintr-un sistem aritmetic care execută operațiile fundamentale: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea, precum și unele operații logice, dintr-un dispozitiv de memorie, în care înregistrează datele unei probleme și programul ei de rezolvare, și din dispozitive auxiliare pentru introducerea problemelor și comunicării rezultatelor calculelor efectuate.” Privit din perspectiva dispozitivelor de calcul actual textul pare banal, dar în a doua jumătate a anilor 50, când are loc proiectarea calculatorului, mentalitățile erau complet altele. Acestea se schimbă greu și chiar și în 1977 Philip W. Anderson, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în acel an, vorbește în prelegerea oficială de „nerușinarea simulărilor numerice” (în engleză: the indignity of numerical simulations) necesare pentru rezolvarea unor probleme aparent simple.
Este limpede, așadar, că filozofia din spatele dezvoltării campusului științific de la Măgurele o reprezintă investiția susținută în infrastructuri de cercetare (de avangardă, pentru acele vremuri) și resursă umană înalt calificată, Horia Hulubei fiind cel care a protejat comunitatea științifică din Măgurele de intemperiile istoriei.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite