Revista >> Iulie - August 2022 [Nr. 246] >> Cercetare & Invatamant superior

Standardizare pentru un domeniu nestandardizat

Dr. Roxana Radvan, INOE 2000

25 Iulie 2022

Adesea unii conlocutori s-au arătat surprinşi să afle că pentru domeniul patrimoniului ştiinţific există preocupări structurate la nivel internaţional cu privire la standardizare. Cu atât mai mult, artişti contemporani – cărora le putem înțelege surpriză și rezerva, restauratori, conservatori, curatori și alți profesionişti implicaţi în managementul sau comercializarea bunurilor culturale au fost surprinşi şi chiar revoltaţi dacă discuţia conduce către obligaţia de a respecta condiţii prevăzute de vreun standard.

Bineînţeles că nu se propune standardizarea actului artistic, repetabilitate în construirea bunurilor culturale, dar aşa cum avem încrederea că vom găsi aceeaşi compoziţie chimică într-un medicament pe care îl achiziţionam dintr-o farmacie sau alta, vrem să fim convinşi de constanța unor materiale profesionale – consolidanţi, lianţi şi altele, de modul de măsurare şi interpretare a unor date, de respectarea fazelor unor intervenţii şi de evaluarea cu aceeaşi unitate de măsură a unor daune.

Mai mult, într-o perioadă în care cercetarea este tot mai aproape de implicarea în rezolvarea unor probleme practice, cu impact în economie, suntem deosebit de interesaţi să construim şi să aplicăm proceduri unanim acceptate pentru testarea unor materiale, pentru validarea unor proceduri, pentru certificarea calităţii unei intervenţii şi pentru garanţiile care însoţesc o intervenţie. Proiectele de cercetare propun noi metode şi noi materiale care trebuie să rupă limitări anterioare, dar nu totdeauna dovedesc că respectă standardele şi directivele recunoscute în domeniul patrimoniului cultural.

Activitatea specifică de standardizare europeană în domeniul Patrimoniului cultural, domeniu numit astăzi mai precis Ştiinţele patrimoniului, a început în 2004 cu scopul de a dezvolta o abordare științifică unitară a problemelor relevante pentru Conservarea și prezervarea patrimoniului cultural. Structura CEN TC 346 este constituită din 4 grupuri de lucru corespunzătoare principalelor domenii pentru care dezvoltarea tehnică se impune, reflectând într-o mare măsură maturitatea unor soluţii tehnice generate de cercetarea europeană și încrederea dobândită de aceste soluţii în rândul practicienilor, putând fi considerate şi o formă de validare pe piaţa de specialitate.
Scopul acestui scurt discurs nu este pentru standardizare într-un mod excesiv, care ar putea limita creativitatea şi inovarea, dar pro-informare, dacă este permisă această formulă, pentru că poate elimina propunerea unor soluţii neadecvate, precum materiale care să nu corespundă cerinţelor specifice doemniului, metode de caracterizare fizico-chimică nepotrivite pentru că induc modificări în materialul original, pentru că implică consumul unei cantităţi de material, fie aceasta şi foarte redusă.

Comitetul tehnic european s-a organizat în patru grupuri de lucru, răspunzând principalelor preocupări din muzee, galerii, arhive, biblioteci, şantiere de restaurare, situri istorice sau arheologice.
Primul grup de lucru a avut de la începutul organizării sale responsabilitatea pentru redactarea: ghidurilor privind planificarea conservării, inclusiv monitorizarea, standarde privind terminologia care se ocupă de componentele mobile și imobile precum și cu procese de deteriorare, inclusiv modurile de reprezentare grafică și simboluri recunoscute internaţional. Totodată grupul este implicat şi în recomandările privind condițiile de securitate și siguranță referitoare la „utilizarea” patrimoniului cultural de către publicul larg.

Un valoros Glosar de daune, care cuprinde definiția termenilor de daune determinate prin examen macroscopic ca prim pas spre diagnostic, este un rezultat al acestui comitet tehnic european de standardizare
Al doilea grup de lucru şi-a focalizat activitatea asupra definirii metodelor de testare și analiză pentru: caracterizarea materialelor care alcătuiesc bunul cultural, evaluarea stării de conservare. Principalele pachete de lucru sunt privitoare la :
- diagnosticarea suprafețelor și structurii clădirilor: proceduri analitice pentru caracterizarea bunurilor culturale și a stării de conservare a acestora în corelare cu parametrii de mediu exterior și interior.
- caracterizarea și clasificarea vopselelor și picturilor: proceduri analitice pentru caracterizarea pigmenților și a lianţilor pe picturile murale și sculptură policromă.
- caracterizarea stării de conservare/prezervare a pietrei și materialelor de construcție asociate: procedee analitice pentru caracterizarea chimico-fizico-petrografică şi a stării conservare a bunurilor culturale.
- caracterizarea mortarelor istorice: sfera de aplicare a stabilirii procedurii analitice de identificare a mortarelor de var, mortarelor hidraulice utilizate în mod tradiţional în clădirile istorice.

Cel de-al treilea grup de lucru este preocupat de evaluarea metodelor şi produselor pentru lucrări de conservare şi este implicat în elaborarea standardelor privintoare la :
– Metode şi produse pentru protecția suprafeței materialelor anorganice poroase;
– Metode şi produse de consolidare a suprafeţelor ;
– Metode şi produse pentru operaţiile de curăţare ;
– Controlul biodeteriorării;
– Conservarea patrimoniului arheologic.

Al patrulea grup de lucru creat odată cu comitetul tehnic european este responsabil de elaborarea ghidurilor pentru controlul modificărilor de mediu și a standardelor de microclimat, a condiţiilor de expunere, manipulare, depozitare pentru toate categoriile de bunuri culturale, organice sau anorganice, expuse în interior, sau de for public.