Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Horia Hulubei, gânduri despre lumea de mâine

17 Noiembrie 2022



Pe 22 noiembrie 1972 se stingea din viață la București inegalabilul Horia Hulubei, „figura luminoasă a creatorului fizicii moderne românești, un reper al competenței, altruismului, eleganței comportamentale, spiritului practic, în egală măsură eficient și cordial”, după cum remarca Victor Bârsan într-un articol publicat pe contributors.ro („Trei fizicieni în fața eternității: Hulubei, Manu, Cauchois”). La cinci decenii distanță de la trecerea în eternitate a acestui savant remarcabil, comunitatea cercetătorilor de la Măgurele prezintă diverse retrospective ale vieții savantului, celebrând în sesiune solemnă remarcabila lui moștenire. La finele acestei serii de articole dedicate lui Horia Hulubei propunem cititorilor două texte inedite ale savantului despre lumea de mâine, ambele publicate acum 80 de ani, în 1942, când era rector al Universității din București. Am păstrat grafia originală a textelor, iar din România în Europa de mâine am eliminat paragraful final, marcat de politica vremii. Ambele texte sunt disponibile în format electronic pe site-ul Bibliotecii Digitale din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași.



Misiunea tineretului acum și după război
„Este hotărît că trăim timpuri de mare importanță pentru calea de mâine a omenirii. Conflicturi de proporții încă neatinse în istorie, atât prin extinderea lui cât și prin mijloacele întrebuințate, interesează și cea mai mică fărâmă de pământ rătăcită în largul oceanelor. El trebue considerat ca o fază mai acută a marilor prefaceri prin care trece lumea. Dacă războiul va mai dura încă, după cum se pare, potențialul economic al tuturor statelor va suferi o scădere mare, ceea ce va aduce o altă fază grea în procesul găsirii formelor noi de viață.
Cauzele acestor sguduiri sunt multiple. Una din ele este și faptul că civilizația mecanizată a evoluat mult prea repede față de acea a sufletului. Marea masă, în munca aspră pentru pâine, sau în viața de trepidație aproape nebună ce și-a creat în cadrul mijloacelor civilizației mașinei, nu a avut vreme să se reculeagă să-și asculte, scruteze și să-și înnobileze sufletul.
Ea beneficiază de serul antitific, dar este aproape complet opacă unui vers din Goethe, consideră ca foarte natural să asculți emisiunile de radio de la Tokio, dar nu-l înțelege și nici nu simte nevoia să-l citească nici pe Platon, nici pe Shakespeare, Dante sau Pascal. Stă o zi întreagă în sgomotul asurzitor din uzină și adoarme, în marea majoritate, la primele măsuri din Beethoven. Echilibrul prea labil în care trăia omenirea e explicat în parte de ce am spus. Tineretul de mâine va trebui să lucreze pentru cizelarea sufletelor, afinarea gândirei, desvoltarea dorinței spre împărtășirea din câștigurile morale și materiale aduse de înțelepții lumei, să organizeze o mare operă de apostolat pentru a introduce și a face posibilă introducerea acestor bunuri în marea mulțime.
Multe din suferințele timpului de astăzi ar fi evitate. Oricare ar fi forma de viață de mâine, societățile umane nu vor putea trăi decât tot organizate pe baze de realități umane, nu vor putea trăi decât tot organizate pe baze de realități etnice. Acele popoare a căror structură etnică va fi suficient de sănătoasă și omogenă, vor putea dăinui ca unități sociale. Asigurarea continuității vieții noastre naționale este marea sarcină a tineretului românesc de mâine.
Poporul nostru de plugari, care de douăzeci de secole s’a arătat ca o realitate biologică, impresionant de rezistentă, va avea de suferit asalturi poate mai grele ca niciodată. Resorturile esențiale vieții noastre ca nație, vor trebui, cu orice chip, să fie ținute cu competentă și destoinicie de ai noștri. Țara noastră va trebui să sufere și un proces rapid de adaptare la formele cerute de civilizația ce va veni. Tineretul va trebui să poată realiza această adaptare fără prea multe suferințe. Aceasta cere o pregătire aspră și susținută la realitățile acestei vieți. El să simtă că trebue să se încoloneze între elitele care vor conduce societățile de mâine. Ei vor lupta generos pentru ca civilizația să ne dea mijloacele și forța materială de care vom avea nevoie pentru asigurarea permanenței noastre. Timpul pierdut în altceva decât în munca pentru realizarea sa ca om util și pentru făurirea unităței sale sufletești de om cult, constitue o crimă pentru tânăr și pentru țară.” (Pământul Românesc, Anul II, Nr 10, 15 Ianuarie – 15 Februarie 1942)

România în Europa de mâine
„Am ascultat cu încordare și emoție cele spuse astăzi de la această tribună, în momente de grea cumpănă și de mari speranțe. Ne înțelegem datoria și ne cunoaștem răspunderile. Universitățile noastre au fost și vor rămâne expresiunea cea mai pură a spiritualității românești. Valorile acestui Neam vor găsi aci o neprecupețită și luminată susținere pentru promovarea și afirmarea lor. Cugetul și simțirea aleasă a Românilor de pretutindeni oricare ar fi fruntariile, care ne despart pentru moment, vor avea în Universitățile noastre puncte de reazem, de înțelegere și de unificare sufletească. […] Am crescut, ca popor, în matca celei mai pure civilizațiuni europene, căreia, de milenii, îi stăm strajă credincioasă. Dacă nu am tras niciodată folosul pentru a dobândi ce nu este al nostru, în schimb s’au fărâmat, de apărarea și de cugetul românesc, orice agresiune care a periclitat existența noastră ca națiune sau gândirea noastră de latin și de european echilibrat. [...] Așa este și azi, așa va fi și mâine. Luăm act cu satisfacțiune de rolul ce ne este oferit în Statul de mâine și primim cu bucurie responsabilitatea ce ne incumbă. Universitățile noastre […] vor putea ajuta mai eficace la formarea elitelor gândirii și simțirei naționale și la punerea lor în valoare, atât pentru serviciul Statului românesc cât și al civilizației universale. Vom putea justifica în fața lumii dreptul câștigat pentru o viață românească, prin crearea de înalte valori umane și prin făurirea unei țări de ordine și de muncă. Vom fi un mediu de contact direct și de schimb cu exponenții gândirei din afara hotarelor, cooperând astfel și noi la înjghebarea formelor viitoare de viață.



Universitatea a jucat în trecut un rol hotărâtor în realizarea unității noastre spirituale și în desăvârșirea specificului nostru românesc.” (România în Europa de Mâine, Cuvântare rostită la marea adunare a clerului și învățământului în ziua de 19 martie 1942, la Facultatea de Drept din București)



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite