Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Legea privind securitatea și apărarea cibernetică a României – ceață la mal

17 Noiembrie 2022



Nu s-a uscat încă bine „cerneala” de pe proiectul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizări privind noua lege a securității și apărarii cibernetice a României, unul dintre proiectele din pachetul de legi privind securitatea națională, propus dezbaterii publice la începutul acestei luni. Mult prea puține reacții și comentarii cu privire la noua propunere, interes scăzut din partea societății civile, o senzație de suficiență și neîncredere.
Ne-am mai mișcat în sensul acesta cu puțini ani în urmă. În ianuarie 2016 a fost postat pe site-ul Ministerului Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României, după ce în anul 2015 Curtea Constituțională criticase dispozițiile legii securității cibernetice. Peste abia trei ani, în ianuarie 2019, s-a pus în vigoare legea nr. 362/2018, ce prevedea asigurarea unui nivel ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice, în conformitate cu Directiva nr. 1148/2016 a Parlamentului European, care alinia formal România la cadrul european de răspuns la incidentele de securitate cibernetică.
Între timp, în mod firesc, s-a pus problema realinierii și conformării la realitățile de azi, impunându-se reformularea respectivei legi în contextul unui pachet integrat privind securitatea națională, nelămurit pe de-a-ntregul, la rândul său. Este limpede că e greu de respirat ca stat într-o poziție și un context geomilitar mai puțin fericit, că pentru a fi apărați ni se pun condiții, că suntem o țintă la îndemână – fizic și virtual. Este clar că e nevoie de un plus de rigoare, vigilență și profesionalism, de organizare și management responsabil atunci când vorbim mai ales despre infrastructuri critice ale țării, oricând sub amenințare.
Mai mult, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) România și-a asumat implementarea măsurii „Asigurarea securității cibernetice a entităților publice și private care dețin infrastructuri cu valențe critice” (Componenta 7 - Transformare digitală – Reforma 3). În jalonul 151, indicatorul de implementare prevede „Dispoziție legală care indică intrarea în vigoare a Legii privind apărarea și securitatea cibernetică a României”. Potrivit negocierilor și angajamentelor rezultate prin PNRR, noua lege trebuie să stabilească cadrul juridic și instituțional pentru organizarea și desfășurarea activităților din domeniul securității cibernetice și al apărării cibernetice, mecanismele de cooperare și răspunsurile instituțiilor în domeniile în cauză.
Ce vine să schimbe, așadar, noul proiect de lege, atât de puțin cunoscut de români și practic invizibil în agenda publică? Proiectul de act normativ stabilește cadrul juridic și instituțional privind organizarea și desfășurarea activităților din domeniile securitate și apărare cibernetică, mecanismele de cooperare și responsabilitățile instituțiilor cu atribuții în domeniile menționate. Acesta propune, în esență, înființarea unui Sistem Național de Securitate Cibernetică, crește rolul consilierului prezidențial pe probleme de securitate și desemnează Serviciul Român de Informații drept autoritate competentă la nivel național în domeniul cyber intelligence. Același proiect responsabilizează suplimentar și Ministerul Apărării Naționale, cooptând instituția în Consiliului Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), alături de reprezentanții altor insituții-cheie de profil.
Nimic strident și anormal. Doar că, în străvechiul obicei autohton, lucrurile sunt în ceață. Vizat direct, Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a și declarat că ar intenţiona să se retragă din proiect, fie acesta aflat abia în etapa de transparenţă legislativă, menționând articolul care prevede constituirea unei rezerve de specialişti în domeniul apărării cibernetice. „În ceea ce priveşte articolul 30, ce are în vedere elaborarea unei legi privind constituirea şi utilizarea rezervei de specialişti în domeniul apărării cibernetice, MApN intenţionează retragerea acestui articol, considerând că există un cadru legal general privind rezerviştii voluntari, respectiv Legea nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari. Astfel, eventuale elemente specifice domeniului pot fi tratate în interiorul cadrului juridic existent, cu păstrarea componentei voluntare, în scopul conturării tuturor condiţiilor pentru asigurarea unei rezerve viabile de specialişti în domeniul apărării cibernetice”, a comunicat recent MapN. Nu a fost consultată Apărarea înainte de a fi avansat proiectul de lege?
Nu mai departe, în proiect nu sunt foarte clare atribuțiile SRI, care devine justificat vioara întâi în aria cyber intelligence, dar care ar trebui să aibă un spațiu transparent de manevră. Nu e foarte confortabil nici aerul cazon în care respiră proiectul, chiar dacă trăim cu războiul la ușă. E drept, ne apără, la o adică, structurile militare, dar ne place să vegheze asupra întregului sistem un ochi civil responsabil, să știm că deciziile-cheie ale CSAT și COSC primesc undă verde și din perspectivă non-militară.
În plus, e ridicol faptul că COSC – un consiliu consultativ în subordinea CSAT – este abilitat să emită hotărâri obligatorii, în condițiile în care o entitate consultativă nu poate emite astfel de hotărâri!
Am putea spune că noi, românii, reprezentați de aleși, avem un talent înnăscut de a lungi și bâlbâi lucrurile, de a le amâna și cosmetiza. Dar nici cu Înalta Poartă a UE nu merg lucrurile mult mai bine. În 10 decembrie 2020, ca urmare a procedurii de vot desfășurate la Bruxelles, statele membre UE au ales ca România să găzduiască viitorul sediu al Centrului european de competențe industriale, tehnologice și de cercetare în domeniul securității cibernetice, Centrul CYBER devenind astfel prima structură UE de pe teritoriul țării noastre.
În decurs de doi ani, era de așteptat să auzim multe lucruri interesante despre acest centru, să luăm aminte cu privire la progrese și rezultate. Abia în iunie a.c. consiliul de conducere al Centrului european de competențe în materie de securitate cibernetică a organizat, în prezența premierului Ciucă și a directorului său executiv interimar, Miguel González Sancho, prima sa reuniune în format fizic la București, unde se află sediul Centrului. Două vorbe după reuniune și atât. De atunci, nimic nou pe frontul de Est. Ceață, că-i de sezon!



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite