.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
„Recoltele“ României sporesc sub soarele cu dinți al UE
Aud strigăte tarzanieine prelungi și lovituri victorioase în piept de la peluza euroscepticilor, înviorați parcă de recentul nostru eșec de integrare în spațiul Schengen. Multă apă la moară li s-a dat, peste noapte, miopilor, nostalgicilor și naționaliștilor care nu obosesc nicicum să critice apartenența României la Uniunea Europeană. Dincolo de recentul rateu dureros resimțit după sabotajul unei Austrii debusolate rămâne drumul nostru spre civilizație și prosperitate deschis acum 16 ani de admiterea în spațiul Uniunii Europene.
Șansa istorică pe care am primit-o, fiind admiși cu jumătate de gură, la masa statelor dezvoltate, nu mai e privită azi cu aceeași bucurie și recunoștință, deși procentul pro-europenilor a rămas la limită majoritar în România. De aceea, nu strică să ne uităm în urmă și să privim spre înainte.
De unde am plecat și unde am ajuns?
Am pornit de la un statut de est-europeni năuciți de o tranziție haotic-haiducească, săraci și stătuți între granițe, cu opțiuni politice amețite de corupție, ignoranță și spirit balcanic. Sub promisiunile făcute în anticamera Europei, s-au făcut pași hotărâți și PIB-ul național a început să urce ca-n poveste din 2000 până azi de aproape 8 ori, de la 37 de miliarde dolari la 284 de miliarde de dolari.
Conform datelor recente, creșterea economică de 788% a României a depășit, în 22 de ani, toate salturile economice din UE, inclusiv pe cele din statele emergente din fostul lagăr socialist, precum cele ale Greciei (71%), Portugaliei (112%), Ungaria (310%), Polonia (313%), Cehia (367%), Bulgaria (669%). De fapt, între 2004 (anul de dinainte de semnarea Tratatului de Aderare) și 2021 nivelul PIB/locuitor în România (la paritatea puterii de cumpărare, ca procent din media UE) s-a majorat cu 38 puncte procentuale (pp), la 72,7%. În țările din regiune acest indicator a crescut cu ritmuri mult mai lente între 2004 și 2021: 10,6 pp în Cehia, 13,1 pp în Ungaria, 20 pp în Bulgaria, respectiv 25,7 pp în Polonia. Concluzia? În prezent distanța de dezvoltare dintre România și media Uniunii Europene este la minime istorice.
Analiza comparativă făcută recent de Banca Transilvania exprimă faptul că România a fost campioana convergenței economice europene pe parcursul ultimelor decenii, dat fiind că aderarea la Uniunea Europeană a determinat intrări masive de investiții străine directe, tehnologie și know-how, precum și implementarea cadrelor financiare multianuale europene. Concret, în România, între 2005 și 2021, au fost înregistrate intrări de fluxuri investiționale străine directe într-un volum cumulat de peste 77 miliarde euro, acestea având o contribuție definitorie la dezvoltarea economiei naționale și convergența economică europeană.
Libera circulație în spațiul UE a făcut minuni în rândurile românilor de rând, care au găsit de lucru în condiții tot mai bune, pe măsura emancipării lor, în țările cu dare de mână. Aceștia și-au susținut familiile (și țara de baștină, în fond) cu remiteri uriașe de fonduri. România a urcat pe locul 17 din 188, în 2022, de la 54, în 2007, în topul global al remiterilor. Lucrătorii expați români au trimis anul acesta în țară peste 11 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Băncii Mondiale, față de nici 1,63 miliarde de dolari în primul an de apartenență la Uniunea Europeană. Cifra este impresionantă, estimându-se un echivalent de 3,7% din PIB-ul anului în curs.
Un alt indicator esențial este indicele dezvoltării umane (HDI). De la 0.4 în anii ‘70-’80, care ne încadra la categoria statelor foarte sărace, astăzi ne situăm oficial în categoria statelor dezvoltate, cu un indice de 0.82 (locul 52 în lume). De ce este relevant acest indice? Pentru că este o măsură comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai. Oricât de nemulțumiți am fi, realitatea este că ne-am dezvoltat, că „recoltele” românești de toate felurile au sporit sub soarele cu dinți al Uniunii.
În fine, ce ar mai fi de spus în economia acestei microanalize a avantajelor statutului nostru de membru? Desigur, relevante sunt și sumele primite de la Uniunea Europeană de la data aderării şi până în prezent – aproape 70 miliarde de euro între 1 ianuarie 2007 și 31 ianuarie 2022, versus contribuții la bugetul Uniunii în valoare de 24,2 miliarde de euro. Astfel, după 15 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană, România are un sold pozitiv de 45,74 miliarde de euro, adică fonduri europene primite de ţara noastră peste banii cu care a contribuit la bugetul UE, conform Evoluţiei fluxurilor financiare dintre România şi Uniunea Europeană, publicată la 31 ianuarie 2022.
Nu e momentul și locul de a itera dezavantajele aderării, care sunt inerente și discutabile (migrația populației active, exodul elitelor, creșteri masive de prețuri, obligații dure de protecție a mediului), care țin, mai degrabă, de guvernanța autohtonă și de managementul intern. Avem multe, foarte multe de rezolvat în infrastructură, educație, sănătate, cercetare etc., dar toate par să-și poată găsi căi de ameliorare în sânul familiei europene. După aderarea efectivă a României la Uniunea Europeană, economia s-a confruntat cu valurile Marii Recesiuni din 2008 (cea mai severă criză economico-financiară la nivel mondial în perioada postbelică) și a avut/are de înfruntat alte șocuri exogene (pandemia coronavirus, războiul din Ucraina, criza energetică și inflația greu controlabilă). Cu chiu, cu vai, cu o guvernare contra naturii, într-un mix stânga-dreapta, de tipul amestecului apă și ulei, s-au făcut pași și s-a păstrat cadența.
Admiterea în spațiul Schengen este o chestiune de timp. Dezamăgirea și frustrarea vor trece. Mai devreme sau mai târziu, vom fi parte din acest spațiu. Important este că suntem în NATO și UE, adică pe drumul cel bun, în „lumea bună”. Chiar dacă „stăpânirea” de la Bruxelles ne mai ceartă, ne mai amână, ne trasează directive, observăm cu toții că proverbul străvechi are aceeași valoare de adevăr: „Ochiul stăpânului îngrașă vita”.
Parerea ta conteaza: 
O agendă digitală a României 2030 ruptă pe la colțuri
