Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Inteligența artificială – mintea de pe urmă a umanității?

15 Martie 2023



Într-o țară care are privilegiul de a sta pe primele poziții din Europa la capitolul conectivitate și viteză a traficului de date pe internet, dar în care oamenii au cele mai slabe competențe digitale din Uniune (doar 29% din populație), e greu să abordezi teme complexe care țin de tehnologie, de viitor.
Într-o țară în care 90% dintre românii cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani folosesc internetul în proporție covârștitoare (80%) pentru a comunica ieftin și aproape exclusiv pe reţele de socializare, limitându-se la distracție, bârfă și bullying, cu un rest modest de cel mult 20% pentru studiu, documentare, plăţi şi rezervări la distanță, speranțele de înțelegere corectă a lucrurilor și perspectivelor pe termen mediu și lung sunt palide sau aproape nule.
Într-o Românie în care rata analfabetismului funcțional crește an de an și unde lansarea primului consilier guvernamental virtual, bazat pe inteligență artificială, deja celebrul Ion, a generat instantaneu doar folclor și bășcălie, este iluzoriu să poți comenta cu noimă, măcar în treacăt, temerile și provocările anilor care vin, dacă pacea ne va permite să ne continuăm evoluția.
Dar, orice ar fi, tema inteligenței artificiale, alături de alte subiecte tulburătoare, cum ar fi calculatorul cuantic, editarea genetică și clonarea ființelor vii, suscită în mod legitim un interes uriaș și etalează provocări nebănuite.
S-a studiat, s-a scris și s-a discutat enorm pe această temă încă de la lansarea conceptului de „inteligență artificială” în 1956, de către un grup de cercetători ai Colegiului Dartmouth din statul New Hampshire, SUA. Se va scrie și mai mult de acum înainte, lucrurile sunt într-o fază de început.
În principiu,inteligența artificială(IA) esteinteligențaexpusă demașini, spre deosebire deinteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. În accepțiunea pionierilor săi, IA reprezintă „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile „cognitive” ale oamenilor, cum ar fi „învățarea” și „rezolvarea problemelor”.
Pe scurt, sunt acceptate trei tipuri diferite de sisteme IA: inteligență artificială analitică, inteligență artificială inspirată de om, și inteligență artificială umanizată.IA analitică are doar unele caracteristici compatibile cuinteligența cognitivă, cea care utilizează învățarea bazată pe experiențe anterioare pentru a informa deciziile viitoare. IA inspirată de om are elemente din inteligența cognitivă șiemoțională, adăugând înțelegerea emoțiilor umane și luarea în considerare a acestora înluarea deciziilor. Înfine, IA umanizată prezintă caracteristicile tuturor tipurilor de competențe (inteligență cognitivă, emoțională șisocială), fiind capabilă să fieconștientă de sineatât ca atare, cât și în interacțiunile cu ceilalți.
Creșterea puterii de calcul, disponibilitatea unor cantități enorme de date, dezvoltările tehnologice uimitoare și noii algoritmi au condus la progrese majore în domeniul IA în ultimii ani.
Inteligența artificială este considerată un element central al transformării digitale a societății și a devenito prioritate pentru UE. Comisia Europeană împarte mult mai simplu și mai pragmatic sistemele IA în două tipuri: IA de tip software (asistenți virtuali, programe informatice de analiză a imaginilor, motoare de căutare, sisteme de recunoaștere vocală și facială) și IA încorporată (roboți, automobile autonome, drone, internetul obiectelor – IoT).
Sistemele IA au pătruns deja adânc în viața curentă a umanității. Printre exemplele de IA foarte vizibile se numără vehiculele autonome (ex.droneleșiautoturismele conduse automat), diagnosticarea medicală, unele creații artistice, producțiile cinematografice, știrile curente, demonstrațiile matematice aproape imposibile, jocurile complexe, motoarele de căutare pe internet, asistenții online, recunoașterea imaginilor în fotografii, filtrarea spamului, prezicerea întârzierilor zborurilor, anticiparea deciziilor judiciare, direcționarea reclamelor online. Defoartemultă vreme, beneficiari direcți ai unor astfel de sisteme sunt și diverse alte domenii-cheie: politic, militar, financiar-bancar, aerospațial, etc.
Pe lângă lunga listă de beneficii formidabile oferite, utilizarea pe scară largă a inteligenței artificiale ar putea avea consecințe neintenționate, periculoase sau nedorite. Riscurile majore induse se referă la o scădere pronunțată a cererii pentru munca umană și la șomaj endemic, la faptul că programele IA ar putea fi programate pentru a fi părtinitoare, acționând împotriva anumitor grupuri, conducând la devalorizarea societății în ansamblu, la ștergerea apetitului pentru competiție, la alienare neprevăzută și incontrolabilă, la apariția de arme autonome, cu efecte imposibil de controlat.
Mai mult decât atât, a fost formulată chiar ipoteza potrivit căreia, în foamea lor continuă de noi resurse și/sau în dorința de a se achita cât mai bine de sarcini, sistemele IA ar putea începe să concureze și să lupte între ele, socotind și tratând omul ca pe un balast inutil.
Viitorul este privit cu înfrigurare. Cutia Pandorei a fost deschisă, cercetările nu se opresc, ba dimpotrivă. Anul trecut cheltuielile globale pentru sistemele IA au depășit, potrivit IDC, 500 miliarde de dolari! Nimeni nu deține răspunsurile cu privire la viitor, nimeni nu e oracol și clarvăzător și nici teoriile conspiraționiste nu mai au hazul de altădată.
Dar oamenii de specialitate au emoții, pe care uneori ni le transmit și nouă. Chiar și cei optimiști sunt în gardă, frământați de îndoieli. Minți luminate și-au spus părerea și opiniile lor nu sunt prea încurajatoare. Fizicianul Stephen Hawking, fondatorul Microsoft, Bill Gates, și chiar și fondatorul SpaceX, Elon Musk, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca IA să poată evolua până la punctul în care oamenii nu ar putea să o mai controleze. Hawking a fost și mai drastic, subliniind că acest lucru ar putea însemna „sfârșitul rasei umane⁠”.
Nu știm ce va fi, mergem pe vorba orbului: „Vom trăi și vom vedea!”



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite