Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Efecte colaterale

12 Aprilie 2023



„Trebuie să ne ocupăm de problemele de atenție înainte de a ne putea ocupa de orice alt obiectiv.” - Hoții de atenție, Johann Hari, Editura Trei

Într-o seară blândă de primăvară, un amic de-al meu pregătea cina, în curte. De ceva vreme era foarte preocupat să-și schimbe mașina. Așa că, în timp ce cu o mână întorcea fripturile pe grătar, cu cealaltă naviga accelerat pe site-urile auto. Nici nu a auzit, nici nu a văzut când, parcă de niciunde, mezina familiei, o superbă fetița de nici 2 ani, i s-a alăturat, dornică să participe la pregătirea cinei. Cu o mișcare mimetică nefericită, în vreme ce tatăl era absorbit de ecranul telefonului, puștoaica a pus mâna direct pe grătarul încins, iar seara s-a încheiat cu o vizită la camera de urgență a celui mai apropiat spital.

Acesta este un exemplu poate ușor extrem, dar real, de cum copiii noștri devin efecte colaterale ale lipsei noastre de atenție, furată de tehnologie. Și înainte de a ne grăbi să judecăm aspru, ar fi bine să ne autoanalizăm cu sinceritate și să vedem de câte ori nu am amânat atenția cuvenită celui de lângă noi, doar pentru a finaliza o acțiune digitală, cel mai probabil, în esență neimportantă. Probabil, cel mai frecvent rezultat al atenției furate este lipsa de socializare – este de ajuns să îți arunci privirea într-un restaurant sau club, unde o bună parte din oamenii care și-au dat întâlnire sfârșesc cu ochii în telefoane. Dacă lipsa de atenție este un efect colateral al tehnologiei, atunci indivizii devin efecte colaterale ale lipsei de atenție.

Câteva premize
Incapacitatea de a ne concentra ne afectează viețile pe toate planurile. Acesta este și motivul pentru care Hari a decis să stea 3 luni fără telefon smart și Internet, a parcurs 50.000 de kilometri pentru discuta cu peste 250 de specialiști în tehnologie, oameni de știință, experți în psohologie, cercetători și activiști și a scris volumul de față.
Din capul locului trebuie menționat că Johann Hari este o adevărată figură în peisajul jurnalismului profesional, de unde rezultă două premize importante. Din punct de vedere al calității scriiturii, vă veți bucura de o lectură minunată, absolut fascinantă, care vă va captiva, întrucât vorbim, în fond, de un editorialist de excepție și, totodată, controversat. Pe de altă parte, în acest volum, autorul nu își arogă meritul de a fi dezvoltat concepte proprii, cartea fiind rezultatul unei colecții imense de idei colectate în urma a numeroase interviuri. Cu aceste două elemente în vizor și păstrând o oarecare doză de scepticism, rezultată din inevitabilul subiectivism cu care autorul a făcut selecția informației, lectura volumului Hoții de atenție furnizează un punct de vedere pertinent legat de presiunea la care ne este supusă atenția și capacitatea de concentrare.
De la tehnologie, cu cele două vedete metalice – laptopul și telefonul, Internet și aplicații mâncătoare de timp și atenție, până la presiunea de creștere econimică cu derivatele sale, Hari pornește de la ideea că, în societatea modernă, atenția se distribuie în tot mai multe medii, ceea ce scade semnificat capacitatea de concentrare. Fără focus, ajungem să fim sărăciți de una dintre trăsăturile fundamental umane: gândirea valoroasă, autentică.

O mie de ingineri
Ce ne împiedică să rămânem concentrați? Aceasta este întrebarea pentru care autorul găsește nu una, ci mai multe explicații, dar și posibile soluții. Una dintre cele mai consistente secțiuni din carte este dedicată noilor tehnologii și valului masiv de digitalizare și punctează un adevăr trăit de fiecare dintre noi, și anume faptul că deși acestea ar trebui să fie instrumente care să lucreze pentru individ, sunt în realitate factori disturbatori.
Suntem asaltați de o mare de informații „e ca și cum am bea apa dintr-un hidrant”, multe inutile, iar altele distorsionate. Derularea infinită, acea funcție prin care pagina se continua automat fără a-ți da răgaz să analizezi dacă ești cu adevărat interesat să mergi la următoarea pagină de știri sau informații este un adevărat dezastru, în opinia autorului. „În fiecare zi numărul total de ore consumate derulând fluxurile de pe ecran reprezintă echivalentul duratei însumate a 200.000 de vieți umane”.
Poate mai grav de atât, sunt notele autorului referitoare la calitatea informației. Efectul polarizării societății prin intermediul rețelelor de socializare nu este o noutate, dar Hari apreciază tehnologiile ca fiind manipulatoare, un soi de scamatorie prin care atenția individului este fragmentată și distrasă, alimentată cu informații potențial false sau adevăruri distorsionate. Hari menționează că „știrile false circulă pe Twitter de șase ori mai repede decât cele reale”, în vreme ce „minciunile sfruntate de pe Facebook au depășit, ca audiență, cele mai bune articole de pe nouăsprezece site-uri de știri controversate” și achiesează la ideea că, structural, suntem predispuși să acordăm interes informațiilor negative.
Tocmai această trăsătură sau slăbiciune umană este exploatată cu insistență de rețelele de socializare și Internet, în ansamblu, fără o intenție deliberat rău-voitoare, ci doar din motivații pur economice: cu cât petrecem mai mult timp pe site sau în aplicație, cu atât câștigurile lor sunt mai mari. Ca atare, nu este tocmai vina ta că ai devenit captiv, căci „de fiecare dată când lași telefonul jos, există o mie de ingineri în spatele ecranului care încearcă să te facă să-l ridici din nou”. Autorul nu face practic nicio referire la media TV, care ar fi putut genera o analiză comparativă generațională cel puțin interesantă, omisiunea fiind cel mai probabil generată de concentrarea aproape exclusivă asupra spațiului nord-american.

Hoți cu experiență
Tehnologia și aplicațiile moderne – chiar dacă au probabil cel mai puternic impact negativ asupra capacității noastre actuale de concentrare – evaluându-se că deficitul de atenție generat de distragerea prin tehnologie este similar cu cel produs de beție – nu sunt singurii hoți. Incapacitatea de concentrare la un nivel optim are mai multe cauze și fiecare dintre acestea este explorată în detaliu de autor.
Astăzi, ne odihnim mai puțin, mâncăm mai prost și respirăm aer mai poluat decât generațiile care ne-au precedat, toate acestea având impact direct asupra sănătății noastre fizice generale și capacității de concentrare. În vreme ce avem grijă să alimentăm corespunzător o mașină cu combustibilul recomandat pentru o bună funcționare, pierdem din vedere calitatea hranei când vine vorba de noi înșine și – chiar mai grav – de copiii noștri. Ca rezultat, cetățenii americani au câștigat în ultimii 40 de ani, în medie, 10 kilograme.
Tendința societății este de a blama individul, care nu se poate controla, nu se poate abține – mănâncă prea mult, doarme prea puțin, consumă prea mult – digital și orice altceva. Există un întreg curent, la care autorul nu subscrie, care exprimă o formă extremă de optimism și consideră că schimbarea este în mâinile noastre, iar aceasta depinde integral de deciziile individuale. A reduce însă situația precară a unei întregi societăți la statut de problemă personală este, în opinia autorului, doar o modalitate prin care societatea și marile corporații mută responsabilitatea și se spală de păcate.
Numeroasele articole sau conferințe despre alimentație sănătoasă nu pot contracara faptul că alimentele procesate și ultraprocesate, bogate în zahăr sau cu aport nutrițional scăzut au invadat, în ultimele zeci de ani, rafturile magazinele și intră în casele noastre prin intermediul reclamelor necontrolate, la fel cum deciziile personale de abstinență nu vor rezolva problema sistemică a unei societăți în care atenția este tot mai fragmentată, privarea de somn generalizată, stresul atinge praguri istorice, în vreme ce alimentația și aerul sunt tot mai toxice: „Trăim într-o cultură profund individualistă, în care suntem constant împinși să privim probleme noastre ca pe eșecuri individuale și să căutăm soluții tot în plan individual.”



O societate cu ADHD
13% dintre adolescenții din SUA sunt diagnosticați cu ADHD, iar condiția este cel mai adesea tratată medicamentos. În vreme ce piața stimulentelor a ajuns la 10 miliarde de dolari, medicamentele administrate nu tratează efectiv cauza (studiile relevă că ADHD este generat în special de context, mediul de viață în care cresc copiii, iar factorul genetic rămâne încă neclar), ci doar inhibă manifestările, putând constitui – in opinia autorului – cel mult o soluție de avarie sau pe termen scurt.
În mod similar, doar că la alt nivel, există interese economice uriașe care mențin și propagă alimentele ultraprocesate pe raft, capitalismul nereglementat al supravegherii și algoritmii manipulatori, pentru simplu motiv că începând cu era industrializării „economiile noastre au fost construite în jurul unei idei noi și radicale: creșterea economică.”
Acest imperativ continuu de creștere, care alimentează modelul actual de succes și bunăstare, atât la nivel macro, cât și individual, imprimă societății moderne o stare continuă de presiune și stres. Vrem (și așteptările sociale sunt ca noi) să realizăm mai mult decât ieri, având la dispoziție aceleași 24 de ore pe zi; de aici și sentimentul de grabă și nevoia de viteză: „Oamenii vorbesc semnificativ mai rapid decât o făceau în 1950 și, în doar 20 de ani, au început să meargă cu 10% mai repede în orașe”. A-ți lua timp de reflecție sau – pur și simplu – a-ți lăsă gândurile să hoinărească, devine un lux, în condițiile în care totul trebuie să se întâmple acum, repede. Pe de altă parte, pe măsură ce vrem să fim atenți la mai multe lucruri simultan, nu ne mai putem dedica niciunuia, în profunzime: „Timpul de lucru neîntrerupt, dedicat unei singure sarcini, a devenit o raritate […] marea noastră majoritate nu are ­pe parcursul unei zile nici măcar o oră de lucru concentrat, fără întreruperi.”
Pe parcursul celor 3 trei ore alocate pentru a scrie acest articol, am primit 8 apeluri telefonice, 26 mesaje din whatsapp (din care am răspuns la 22) și 9 email-uri (din care 2 erau presupuse urgențe pentru care a trebuit să aloc timp distinct). În fond, oricare dintre aceste apeluri sau mesaje ar fi putut să aștepte, nu sunt neurochirurg. Dar ne-am învățat – și noi și cei din jurul nostru – că lucrurile se întâmplă acum. Pe nesimțite, cele 3 ore s-au transformat în cinci și jumătate: „Când ești concentrat asupra unui subiect și te întrerupi, vei avea nevoie, în medie, de 23 de minute ca să ajungi la starea de concentrare anterioară.” Nu mă încadrez în statistică, dar situația de fond este aceeași.
După peste 200 de pagini de lectură lină, Hari își încheie volumul cu un capitol concluziv în care schițează un soi de rețetă proprie pentru salvarea atenției, în ciuda faptului că mai devreme se declarase anti-dietă… Poate este doar expresia nevoii de a avea o contribuție indiscutabil personală, de a da un sens practic unui analize teoretice, dar experiența lecturii în sine era suficientă.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite