Revista >> Mai 2023 [Nr. 254] >> Contraeditorial

Vom fi ce n-am fost și mai mult decât atât!

Cristian Pavel

17 Mai 2023

Avem, noi, românii, un talent greu de egalat în a ascunde gunoiul sub preș, în a ne face că nu vedem cât de grave sunt unele lucruri, în a ne scuipa în sân și a merge mai departe, invocând cu indolență și resemnare pronia cerească. Așa se explică felul în care au fost trecute cu vederea concluziile celui mai recent Raport de Literație, dat publicității la finalul lunii trecut de un ONG calificat în domeniu. Este vorba despre Brio.ro, prima și singura platformă digitală de soluții fundamentate științific pentru testare și evaluare școlară din România, destinată elevilor din clasele I-XII, părinților, educatorilor, școlilor și altor instituții implicate în actul educațional din România. Avizat de Ministerul Educației și Cercetării, Sistemul de Testare Brio este un produs științific conceput pe baza programei școlare din România, conceptualizat de o echipă de profesori și experți internaționali în testare și psihometrie.

Concluziile raportului, teribile în fondul lor, au fost primite și comentate sec, fără tragere de inimă de oficiali, iar vocea societății civile s-a auzit slab, aproape deloc, în vacarmul de senzațional ieftin cultivat de media mainstream. Puțini comentatori cu viziune și condei au reacționat, iar publicul larg și-a văzut de minivacanță, de relaș (!) și uitare.

Ce spune respectivul Raport? Faptul că gradul de alfabetizare pentru elevii români cu vârsta între 6-14 ani a scăzut dramatic, 42% dintre elevi plasându-se în zona „nefuncţional’’, 47% în zona „minim funcţional’’şi doar 11% în zona „funcţional”. Faptul că din trei milioane de copii, doar 330.000 de copii reuşesc să citească şi să înţeleagă ceea ce citesc şi să facă inferenţe minime cu textul pe care îl citesc. Că după finalizarea a două cicluri şcolare, elevii nu fac mari progrese în ceea ce priveşte nivelul de alfabetizare: raportul surprinde o scădere a nivelului de nefuncţionalitate cu doar 4% şi o creştere a nivelului de funcţionalitate înaltă cu doar 1,5%.

Concluzia șocantă este, deci, aceea că la nivelul anului 2022, 42% dintre elevii de clasele I-VIII nu înţeleg ceea ce citesc, nu pot argumenta ipoteze şi concluzii, nu pot stabili asemănări şi diferenţe între personaje, fapte sau concepte şi nu pot plasa realitatea într-un context general. Cercetarea nu a fost superficială și nici partizană: colectarea datelor s-a realizat pe o perioadă de 15 luni, în intervalul ianuarie 2021 - aprilie 2022 şi a fost posibilă prin accesarea testului de literaţie pe o bază de date totală compusă din 14.796 aplicări valide ale testului de către elevii claselor I-VIII.

Nu mai e nevoie să spun că acești copii vor fi cei care vor rândui România de mâine, cei care vor munci și vor decide, cei care vor plăti pensiile românilor activi de azi. Dacă aproape jumătate dintre ei vor fi cel mult mediocri, dacă nu cu adevărat analfabeți funcționali, suntem îndreptățiți să credem că mergem cu pași repezi spre tontocracție, dacă idiocrație sună prea sever.

Dacă ne gândim că cifrele respctive nu se referă și la cei care au pus cruce școlii, ne luăm cu mâinile de cap. Fiindcă aici trebuie să adăugăm, pe lângă analfabetismul funcțional al cursanților din gimnaziu, și problema abandonului școlar, un fenomen surprinzător de amplu pentru o țară în care învățământul este gratuit și obligatoriu.

Statisticile arată că aproape 16% dintre tinerii români de 18-24 de ani nu fac mai mult de clasa a VIII-a și nu continuă studiile obligatorii. Cu alte cuvinte, într-o clasă de 25 de elevi, 4 abandonează școala până în clasa a VIII-a. Potrivit Institutului Național de Statistică, pe 1 ianuarie 2021, în România trăiau 1.402.079 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Dintre acestea, 218.724 (15,6%) erau tineri care nu au absolvit clasa a VIII-a!
Nu e clar ce ne așteaptă, dar alarma sună asurzitor. Cert e că vom fi ce n-am fost. Și mai mult decât atât!

Se întâmplă asta pentru că, în 33 de ani, problema educației nu a fost abordată vizionar, pe termen lung, cu răspundere și voință politică. Au primat pricopsirea personală, interesele subterane și cârdășia, sifonarea banului public și rotunjirea conturilor, foamea de funcții și influență. La cârma Ministerului Învățământului/Educației s-au perindat 30 de miniștri în 33de ani postrevoluționari. Recordul a fost bătut în 2012, când la Ministerul Educației s-au succedatpatru miniștri într-un singur an. Rând pe rând, fiecare a dorit să își impună amprenta într-un fel, astfel că de la an la an, elevii, profesorii și părinții au fost continuu bulversați și nevoiți să se adapteze schimbărilor gândite de cei care s-au aflat la cârma sistemului educațional românesc. Mai mult, în tot acest timp, șapte miniștri de resort au fost acuzați sau dovediți ca fiind plagiatori!

Se întâmplă asta fiindcă părinții sunt sunt fie alungați de conjunctură spre joburi mai mult sau mai puțin amârâte din Vest, fiindcă mulți dintre cei rămași trag din greu pe un salariu minim pe economie și bani la negru, fiindcă gradul general al acestora de cultură, interes și implicare a ajuns la genunchiul broaștei.

Se întâmplă așa fiindcă totul e lăsat la voia întâmplării. Am involuat sinistru: dacă în 2020 profesorii spuneau elevilor: „Puneți telefoanele pe catedră!”, azi ar spune „Puneți cuțitele pe catedră!”. Acum, tipologia de pitecantrop a fraților Tate, intens mediatizați, face prozeliți cu duiumul, filmele-manea de genul „Romina, VTM” detronează pelicule gen Avatar 2, K-pop-ul (pop-ul coreean) și telenovelele turcești fac furori, iar festivalurile electro-house-rap asigură paravanul ideal pentru consumul de prafuri, ierburi și pastile.