UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Cercetarea romānească: radiografia unor dezechilibre și pericolul comasării forțate
Acest material îşi propune să realizeze o prezentare și interpretare corectă, obiectivă și coerentă a datelor din sistemul CDI, raportate la realitățile sale și pe baza unor indicatori, evoluții și propuneri recente. Intenția sa este de a sublinia anumite anomalii, inadvertențe sau potențiale discriminări, departe de orice polemică sau (fals) conflict.
Resursele umane
Este cunoscută reducerea semnificativă, contrară tendințelor europene, a numărului de salariați CDI din România – de la peste 75mii în 1993, la un minim de circa 37 mii în 2000, urmat de o creștere lentă, la puțin peste 47 mii în 2021. În anul 2010 au dispărut din sistem peste 3 mii de salariați, iar în 2019 peste 1 mie de salariați. Exprimată în echivalent normă întreagă, evoluția este și mai dramatică – de la peste 73 mii în 1993, la aproximativ 34mii în 2021. Aceeași evoluție descendentă a cunoscut și numărul cercetătorilor (care a reprezentat în aproape fiecare an circa 50-60% din numărul total al salariaților) – de la peste 39 mii în 1993, la aproximativ 29 mii în 2021 (în echivalent normă întreagă – de la 38 mii în 1993, la circa 19 mii în 2021).
Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS) la sfârșitul anului 2021 (ultimul an cu date statistice complete):
– 40,5% din salariații CDI activează în învățământul superior (24,3% în echivalent normă întreagă);
– 28,9% din salariații CDI activează în sectorul guvernamental: INCD-uri, Academia Română – AR, ș.a. (35% în echivalent normă întreagă); dintre aceștia, 28% activează în cadrul AR;
– 51,9% din cercetători activează în învățământul superior (31,8% în echivalent normă întreagă);
– 23,5% din cercetători activează în sectorul guvernamental (34% în echivalent normă întreagă); dintre aceștia, 30% activează în cadrul AR (7% din totalul cercetătorilor) și 51% în cadrul INCD-urilor (12,6% din total);
– 1 din 14 cercetători români activează sub tutela AR (aproximativ 1 din 10 raportat la echivalent normă întreagă).
Ponderea salariaților, respectiv cercetătorilor din învățământul superior este mult mai mare decât în celelalte sectoare. Aceste date referitoare la dimensiunea resursei umane trebuie corelate cu performanța științifică (poziții în clasamente CDI, număr de articole, brevete etc.) și cu capacitatea de a atrage fonduri a actorilor CDI români (competiții de proiecte naționale și internaționale).
O eventuală observație referitoare la considerarea ponderii cercetătorilor drept echivalent normă întreagă (în sensul că pentru o mare parte din cercetătorii din învățământul superior norma de predare este cea care primează) este anulată de specificul pozițiilor din sistemul universitar (de exemplu, normă didactică diminuată pentru a putea include și activitățile de cercetare) și, mai apoi, de energia, disponibilitatea, exuberanța, curiozitatea și puterea de muncă a doctoranzilor din sistem (peste 10.000 în învățământul superior, circa 560 în AR).
Similar celor menționate în luarea de poziție a AR ( http://www.marketwatch.ro/articol/18273/Academia_Romana_in_apararea_cercetarii_academice_romanesti/pagina/2) intențiile Executivului de comasare/restrângere a activității plasează AR într-o situație discriminatorie în raport cu sistemul universitar și cu alte organizații de cercetare, care nu intră sub incidența propunerilor normative pe această temă (în forma vehiculată în spațiul public în acest moment). Va dispărea (în cel mai bun caz, vor fi anulate posturile vacante) un număr semnificativ de cercetători și salariați dintr-un pilon de cercetare subdimensionat numeric, fără a ține cont de performanțe.
Din cercetătorii din învățământul superior: 13,7% activează în Științe naturale și exacte, 34,9% activează în Științe inginerești și tehnologice, 33,7% activează în Științe medicale și de sănătate, 7,7% activează în Științe agricole, 7,8% activează în Științe sociale și economice, 2,2% activează în Științe umaniste.
Din cercetătorii din sectorul guvernamental: 45% activează în Științe naturale și exacte, 25,9% activează în Științe inginerești și tehnologice, 3,6% activează în Științe medicale și de sănătate, 7,6% activează în Științe agricole, 7,6% activează în Științe sociale și economice, 10,3% activează în Științe umaniste.
Am subliniat (în Italic) domeniile ale căror rezultate sunt preponderent vizibile în Web of Science (WoS)/baze de date brevete. Ar fi de așteptat, luând în considerare numărul de cercetători (mai mult decât dublu în învățământul superior comparativ cu sectorul guvernamental), ca proporția să se păstreze, iar rezultatele vizibile WoS să fie generate majoritar de învățământul superior, atât calitativ cât și cantitativ, ceea ce nu se întâmplă.
Finanțarea
În pofida măririi bugetului cu 60% (sume brute) în 2023 față de anul precedent, sistemul CDI primeşte doar 0,18% (aprox. 2,8 miliarde lei) din PIB-ul estimat la 1.552 miliarde lei. Mai grav, execuția bugetară (optimist numită) modestă înregistrată la finalul lunii iunie anticipează statutul de „mare perdant al rectificării bugetare” (http://www.marketwatch.ro/articol/1825 /Motive_de_ingrijorare_in_cercetarea_romaneasca/) bugetul CDI (și procentul din PIB) va fi mult mai mic la finalul anului 2023 față de cel prevăzut inițial.
Fragmentarea cronică a sistemului CDI și a resurselor sale și, poate mai important, lipsa de transparență transformă un eventual exercițiu de comparație a bugetului de cercetare al universităților vs sectorul guvernamental (care include și AR) practic imposibil. Folosind datele furnizate de INS, date valabile la sfârșitul anului 2021, se pot extrage următoarele concluzii:
– 5,62 miliarde lei cheltuielile CDI totale: 0,48 % din PIB (0,19% public + 0,29% privat);
– 69,4% din cheltuielile curente ale entităților CDI din învățământul superior sunt utilizate pentru personalul intern direct implicat în activitatea de cercetare-dezvoltare;
– 58,2% din cheltuielile curente ale entităților CDI din sectorul guvernamental sunt utilizate pentru personalul intern direct implicat în activitatea de cercetare-dezvoltare.
Aceste procente (mai ales cele referitoare la ponderea cheltuielilor cu resursa umană din universități) nu reflectă pe deplin realitatea, din cauza raportărilor deficitare, care conduc la rezultate inexacte (cheltuielile cu resursa umană din universități fiind mai mari).
– 65,6% din cheltuielile totale ale entităților CDI din învățământul superior au drept sursă de finanțare fondurile publice, respectiv 4,8% de la unități din învățământul superior;
– 73,1% din cheltuielile totale ale entităților CDI din sectorul guvernamental au drept sursă de finanțare fondurile publice.
Ponderea fondurilor publice în finațarea entităților din cei doi piloni (învățământ superior, respectiv sectorul guvernamental) este foarte apropiată, în ciuda afirmațiilor din raportul PSF 2022(European Commission, Directorate-General for Research and Innovation,Country review of the Romanian research and innovation system – Final report – PSF country, Publications Office of the European Union, 2022,https://data.europa.eu/doi/10.2777/28266). Există o dependență foarte mare de investiițile publice în CDI și „șocuri” care apar în sistem din cauza lipsei predictibilității, sau ori de câte ori bugetele deja aprobate nu sunt cheltuite/competițiile sunt amânate/finanțarea proiectelor întârzie.
– 4,9% din cheltuielile totale ale entităților CDI din învățământul superior au drept sursă de finanțare întreprinderile;
– 16,6% din cheltuielile totale ale entităților CDI din sectorul guvernamental au drept sursă de finanțare întreprinderile.
Aceste valori reflectă capacitatea superioară a INCD-urilor (doar 30% din bugetul lor fiind asigurat de Programul Nucleu) și, într-o măsură mai mică a AR (prin proiecte dedicate și exemple de bune practici - v. http://www.marketwatch.ro/articol/18025/Academia_Romana_astazi/pagina/2) de a colabora cu și de a atrage surse de finanțare din zona privată.
– cheltuielile totale ale entităților CDI din învățământul superior pe tipuri de activități CDI sunt distribuite astfel: 53,5% pentru Cercetare fundamentală, 26,8% pentru Cercetare aplicativă, 19,7% pentru Dezvoltare experimentală;
– cheltuielile totale ale entităților CDI din sectorul guvernamental pe tipuri de activități CDI sunt distribuite astfel: 38,7% pentru Cercetare fundamentală, 42,4% pentru Cercetare aplicativă, 18,9% pentru Dezvoltare experimentală.
Aceste diferențe sunt generate în primul rând de specificul aplicativ al activității
INCD-urilor. Cu toate acestea există un număr mare de universități de profil tehnic de la care e de așteptat să se îndrepte spre zona de cercetare aplicativă, respectiv dezvoltare experimentală. Astfel, se poate considera că cercetarea din zona guvernamentală este mult mai apropiată de cerințele actuale (apropiere de zona privată, de nevoile societății, gradul de adecvare etc.)
Analiza atentă a datelor relevă faptul că Sectorul guvernamental a căutat linii de finanțare și a crescut astfel cheltuielile cu cercetarea aplicativă și dezvoltarea experimentală, în timp ce pilonul universitar (cu finanțarea cercetării asigurată/într-o măsură mai mare) nu a urmat această cale. 
Finanțarea din proiecte
Subfinanțarea cronică a sistemului CDI afectează atât cercetarea universitară, cât şi cercetarea guvernamentală. Prin urmare, e de așteptat același tip de răspuns pozitiv, exprimat printr-o participare intensă, proporțională cu dimensiunea resursei umane, la competiții de proiecte de cercetare internaționale și naționale. Realitatea este totuși diferită, subliniind o participare mai puternică și/sau cu rezultate mai bune în cazul entităților CDI din sectorul guvernamental:
– Participarea la programele europene arată că organizațiile de învățământ superior au atras circa 23% din contribuția netă UE (definită drept finanțarea primită de participanții la un proiect după deducerea finanțării partenerilor asociați), iar organizațiile de cercetare guvernamentale circa 27% (https://dashboard.tech.ec.europa.eu/qs_digit_dashboard_mt/public/sense/app/1213b8cd-3ebe-4730-b0f5-fa4e326df2e2/sheet/0c8af38b-b73c-4da2-ba41-73ea34ab7ac4/state/analysis).
– O proporție similară se păstrează atât în cazul programului H2020 (22,6% învățământ superior vs 26% organizații de cercetare guvernamentale, din contribuția netă UE), cât și în cazul programului Horizon Europe (20,7% învățământ superior vs 26% organizații de cercetare guvernamentale, din contribuția netă UE).
– Un Top 10 al entităților CDI românești privind fondurile europene atrase, cuprinde 4 universități (Politehnica București, UTCN, UBB, UB), 2 INCD-uri (INCAS, IMT) și 1 institut al AR (Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” - ICMPP).
– Proporționalitatea mai-sus amintită (de două ori mai mulți cercetători în învățământul superior comparativ cu sectorul guvernamental) nu se respectă nici atunci când e vorba de competițiile naționale.
UEFISCDI listează următoarele (https://uefiscdi.gov.ro/):
o Competiția PD2021: 236 propuneri de la universități (publice şi private) vs 117 de la entități guvernamentale.
o Competiția TE2021: 452 propuneri de la universități (publice şi private) vs 268 de la entități guvernamentale.
În cazul acestor două competiții, au existat criterii de eligibilitate legate de vârsta participanților, universitățile fiind favorizate indirect, întrucât au un număr de cercetători sub 44 ani (7,6 mii) net superior celor din pilonul guvernamental (3,5 mii). Acest lucru este evident și din numărul de instituții unice care au participat la aceste competiții:
o Competiția PD2021: 32 universități publice + 4 universități private vs 22 INCD + 17 institute AR.
o Competiția TE2021: 36 universități publice + 4 universități private vs 31 INCD + 21 institute AR.
Apare deseori teza conform căreia universitățile, sub pretextul legii și al dorinței de a ajuta tinerii să avanseze, renunță la seniori, în timp ce entitățile CDI guvernamentale fac exact contrariul; conform datelor INS,5 în pilonul universitar sunt 624 cercetători care au 65 ani și peste, în timp ce în sectorul guvernamental sunt 587 (procentul este net defavorabil entităților guvernamentale, din cauza numărului mult mai mic de angajați).
o Competiția PED2021: 1024 propuneri de la universități (publice şi private) vs 903 de la entități guvernamentale.
o Competiția PTE2021: 29 propuneri de la universități (publice şi private) vs 41 de la entități guvernamentale.
o Competiția PCCDI2017: 40 proiecte finanțate de la universități publice vs 42 de la entități guvernamentale (31 INCD, 6 AR, 5 academii ramură).
o Competiția PCCF2016: 9 proiecte finanțate de la universități publice vs 11 de la entități guvernamentale (6 INCD, 5 AR).
Fragmentarea CDI. Studiu de caz: număr centre cercetare universități
În spațiul public se vorbește despre fragmentarea excesivă a sistemului CDI. Sunt creionate în același timp paralele și comparații valide cu sisteme funcționale și performante din Germania (Societatea Max Planck), Franța (Centrul Național Francez de Cercetări Științifice) sau Polonia (Rețeaua de Cercetare Łukasiewicz). Această problemă există și trebuie rezolvată într-un mod coerent și judicios, care să permită mai apoi mult-dorita creștere organică a sistemului CDI. Dar modul în care sunt interpretate şi propuse spre a fi implementate măsurile recomandate în raportul PSF este deplorabil şi incorect (http://www.marketwatch.ro/articol/18025/Academia_Romana_astazi/pagina/2).
De fiecare dată, „vinovații de serviciu” sunt Academia Română, academiile de ramură și INCD-urile. Dar nu se vorbește despre fragmentarea din universități, mai amplă decât cea din sistemul CDI în ansamblul său. La o primă vedere, modelul pare a fi importat (doar ca formă, nu și fond) de la unele universități mari, care performează în Topul Shanghai, și poate fi justificat până la un punct de caracterul comprehensiv al multor universități. Dar nu există o conexiune pozitivă validă între această fragmentare și performanța CDI a universităților, din contră:
– Exemplul 1: o universitate clasată în Top 10 în metarankingul universitar, cu aproape 300 posturi de cercetare normate (circa 33% posturi de cercetare ocupate, la care se adaugă norma de cercetare a cadrelor universitare), include peste 80 de entități (institut, centre și grupuri, centru transfer, stațiuni) de cercetare;
– Exemplul 2: o universitate clasată de obicei în Top 10 în metarankingul universitar, cu aproape 600 posturi de cercetare normate (circa 20% ocupate, la care se adaugă norma de cercetare a cadrelor universitare), include aproape 30 de entități (centre, centru transfer, centru suport) de cercetare;
– Exemplul 3: o universitate clasată în Top 10 în metarankingul universitar, cu aproape 300 posturi de cercetare ocupate (nu a fost identificat în rapoartele instituției numărul de posturi de cercetare normate), include circa 90 de entități - institute, centre, baze, stațiune, centru transfer - de cercetare;
– Exemplul 4: o universitate clasată în Top 10 în metarankingul universitar, cu aproape 500 posturi de cercetare (posturi ocupate), include circa 60 de entități (institute, departamente, centre, baze, stații pilot) de cercetare.
Din exemplele anterioare, se evidenţiază o fragmentare excesivă a cercetării în universităţile româneşti:
o pentru Exemplul 1 rezultă un raport mediu de 3,75 cercetători (post normat) sau 1,25 cercetători (post ocupat) per centru de cercetare;
o pentru Exemplul 2 rezultă un raport mediu de 20 cercetători (post normat) sau 4 cercetători (post ocupat) per centru de cercetare;
o pentru Exemplul 3 rezultă un raport mediu de 3,33 cercetători per centru de cercetare, la care se adaugă norma de cercetare a cadrelor didactice;
o pentru Exemplul 4, rezultă un raport mediu de 8,3 cercetători per centru de cercetare; din punct de vedere al numărului de posturi de cercetare, această universitate este mai mare decât AR în ansamblul său și are un număr mai mare de centre de cercetare decât aceasta.
În fiecare caz din cele de mai sus nu se atinge așa-numita „masă critică” de cercetători necesară pentru a atinge o minimă calitate a actului de cercetare (bineînțeles, acestea sunt valori medii, care nu pot include unele „insule de excelență” din cadrul acestor universități); un posibil contraargument bazat pe includerea în aceste cifre a cadrelor didactice cu normă de cercetare și a doctoranzilor este ușor anulat de observațiile făcute la capitolele Resurse umane, Finanțare, Performanță științifică.
– acest status quo are un grad mare de similitudine cu fragmentarea sectorului CDI guvernamental, mai precis cu mult-criticatele centre cu un număr mic de cercetători folosite drept exemple în justificarea intențiilor actuale de a reduce numărul entităților CDI.
– centrele din sistemul universitar sunt sufocate de o birocrație excesivă, superioară celei din entitățile din sectorul guvernamental.
– surprinde numărul foarte mare de posturi de cercetare normate vs ocupate și lipsa raportării corecte și constante a celor vacante din sistem; cu toate acestea, propunerile normative existente în spațiul public se leagă de cele, mult mai puține, din pilonul guvernamental.
Performanța științifică
Bazele de date scientometrice nu pot lua în calcul toate articolele publicate de institutele și centrele Academiei (unele articole nu au afilierea corectă/constantă sau există mai multe denumiri pentru aceeași afiliere; fenomen mai des întâlnit decât în cazul universităților și INCD-urilor) și, prin urmare, numărul de articole cu afiliere AR este mai mare (la o verificare aleatorie, acest lucru nu schimbă semnficativ poziția în topurile de mai jos). În plus, AR este reprezentată în aceste topuri de un număr relativ mic din institutele și centrele sale, cele care se ocupă preponderent cu cercetarea din domeniul științelor exacte; prin urmare, este subreprezentată față de universitățile comprehensive și cele tehnice (ceea ce îi face performanța cu atât mai valoroasă).
Clasamente CDI la nivel internațional
În ierarhia CDI generală a cercetării la nivel EU-28 (SCImago Institutions Ranking, https://www.scimagoir.com/rankings.php?country=ROU, noiembrie 2022 - momentul în care a fost realizat topul la nivel UE-28) în 2021 (ultimul an cu date cunoscute) se află doar 42 de instituții din România, 11 fiind entități de cercetare, dintre care: AR (prima entitate din România în acest clasament, pe poziția 348 în EU-28), Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” (472), Institutul de Matematică „Simion Stoilow”(506), Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” (535).
Cum ar putea (ce argumente logice/justificare coerentă ar avea) o instituție de pe o poziție inferioară într-un astfel de top să „înghită” de pe o poziție de forță o entitate CDI aflată pe o poziție superioară într-unul din aceste clasamente?
Clasamente CDI la nivel național
– În 2022, AR este plasată pe prima poziție la nivel național, atât în clasamentul CDI general, cât și pe componenta dedicată strict cercetării (Research Rank), pe locul zece în cel al inovării (Innovation Rank, condus de Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” -locul 1, și pe locul cinci în cel referitor la impactul societal (Societal Rank - v. SCImago Institutions Ranking, https://www.scimagoir.com/rankings.php?country=ROU)
– 1 din 10 articole științifice (de tip „article” în WoS) publicate anual (în medie, în ultimii 10 ani încheiați) cu afiliere România provine din rețeaua AR, aceasta fiind cea mai prolifică instituție CDI din România (Web of Science Core Collection, https://www.webofscience.com/wos/woscc/summary/1ed9af0d-fea5-4d79-94c6-d8398eb4799c-43343d27/relevance/1, septembrie 2023, s-au luat în calcul toate tipurile de publicații).
– Gradul ridicat de specializare - Arii de cercetare specifice - al entităților CDI guvernamentale este dovedit de performanța în arii de cercetare specifice: conform Clarivate Web of Science (https://uefiscdi.gov.ro/rapoarte-de-activitate-pncdi-iii) cele mai reprezentative domenii din cercetarea românească (primele trei din punctul de vedere al documentelor științifice de tip „article”, „proceedings paper” și „review article”) cu adresă din România, generate în perioada 2013-2022) sunt:
1. Engineering Electrical Electronic: în primele 10 instituții sunt 2 entități guvernamentale: AR (locul 6), IMT București (locul 9)
2. Materials Science Multidisciplinary: în primele 10 instituții sunt 3 entități guvernamentale: AR (locul 3), INCD Fizica Materialelor (locul 5), INCD Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (locul 8).
3. Chemistry, Multidisciplinary: în primele 10 instituții sunt 2 entități guvernamentale: AR (locul 2), ICMPP (locul 9).
– Dacă sunt luate în calcul doar publicațiile de tip „article”, topul se modifică:
1. Chemistry, Multidisciplinary: în primele 10 instituții sunt 2 entități guvernamentale: AR (locul 2), ICMPP (locul 9).
2. Materials Science Multidisciplinary: în primele 10 instituții sunt 3 entități guvernamentale: AR (locul 2), INCD Fizica Materialelor (locul 4), INCD Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (locul 6).
3. Mathematics, în primele 10 instituții sunt 2 entități guvernamentale: AR (locul 1), Institutul de Matematică „Simion Stoilow” AR (locul 2).
– Evaluarea gradului de specializare pe aceleași coordonate, dar raportate la toată perioada acoperită de baza de date scientometrice WoS (1974-2024) păstrează în mare parte aceleași domenii de excelență (doar Mathematics, din clasificarea pe articole este înlocuit de Engineering Chemical) și aduce noi entități CDI guvernamentale în top 10, pe lângă cele deja enumerate: Institutul de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” și INCD Chimie și Petrochimie (în Chemistry, Multidisciplinary); ICMPP (în Materials Science Multidisciplinary); AR (în Engineering Chemical).
Persistă aceeași întrebare, reformulată: care ar fi justificarea pentru a include într-o universitate o entitate CDI superioară d.p.d.v. al performanței și/sau cu un grad de specializare superior, așa cum ministrul a spus că își doresc universitățile (https://www.edupedu.ro/interviu-ministrul-cercetarii-bogdan-ivan-sistemul-romanesc-va-fi-mapat-pana-la-mijlocul-lui-2024-impreuna-cu-banca-mondiala-cu-efect-asupra-trecerii-institutelor-de-cercetare-la/), mai ales că actuala lege de „integrare voluntară” prevede invers)? Și nu, realizarea acestui lucru doar pentru a (re)introduce respectiva universitate în Topul Shanghai nu este un răspuns coerent.
Articole în Q1 și Q2 & brevete
– În 2020 (ultimul an pentru care rapoartele UEFISCDI furnizează date statistice detaliate pentru competiția de premiere a articolelor: https://uefiscdi.gov.ro/rapoarte-de-activitate-pncdi-iii), dintre cele 5.048 de articole (4.056 din 2020 şi 992 din 2019) cu autori din România, publicate în reviste din Q1 sau Q2 (reviste aflate în primele 50% în cadrul unui subdomeniu, un indicator al calității): 68,64% au autori afiliați la universități, 16,84% la INCD-uri, 9,01% la entități AR. Un Top 10 instituții (în funcție de numărul de articole finanțate) cuprinde 8 universități, 1 INCD și un institut al AR (ICMPP).
– În 2021 (ultimul an pentru care rapoartele UEFISCDI furnizează date statistice detaliate pentru competiția de premiere a brevetelor), din cele 192 de brevete (187 OSIM şi 3 EPO (toate INCD) şi 2 USPTO (1 AR şi 1 INCD) cu autori din România, acordate în 2020 și 2021 premiate: 47,3% au autori afiliați la universități, 46,07% la INCD-uri, 6,63% la entități AR. Un Top 10 instituții (în funcție de numărul de brevete premiate) cuprinde 4 universități și 6 INCD-uri.
La o primă vedere, datele referitoare la articole par să respecte proporționalitatea resursei umane amintite anterior sau chiar să îndice o ușoară supraperformanță a universităților. Dar, per total, se consideră, cu argumente, că universitățile nu publică destul (a se vedea analiza pertinentă și obiectivă din referința: http://www.marketwatch.ro/articol/18272/Despre_Shanghai_Ranking_2023/) și că a crescut numărul de derapaje (pe lângă scandalul recent referitor la numărul exagerat/nejustificat de mare al lucrărilor înscrise spre premiere de către unii autori și modalitatea în care acestea au fost publicate, rapoartele UEFISCDI subliniază și astfel de potențiale situații: 6 autori cu peste 30 articole premiate în 2020 (publicate în 2019/2020); 3 autori cu peste 30 articole premiate şi 4 autori cu peste 20 articole premiate (și publicate) în 2021).
Caracterul aparent al supraperformanței universităților este subliniat și de fapul că: (i) o mare parte din rezultatele INCD-urilor performante se traduc în brevete și contracte cu alți parteneri; (ii) AR este reprezentată în aceste topuri de un număr relativ mic din institutele și centrele sale, cele care se ocupă preponderent cu cercetarea din domeniul științelor exacte; (iii) o parte semnificativă a rezultatelor universităților trebuie legată de numărul de doctoranzi din sector (peste 10.000 în învățământul superior, circa 550 în AR), mulți dintre aceștia fiind „constrânși” să publice de limitele temporale ale stagiului.
Articole în Nature și Science (indicator din Top Shanghai)
– Din cele 43 de articole („article” sau „review”, nu şi cele de tip „letter”) cu afiliere la o instituție din România, publicate în Nature în perioada 2013-2022: 26 au minim o afiliere universitară; 12 au o afiliere INCD; 7 au o afiliere AR.
– Din cele 17 de articole cu afiliere la o instituție din România publicate în Science în perioada 2013-2022: 10 au o afiliere universitară; 6 au o afiliere INCD; 4 au o afiliere AR.
Pe baza celor argumentate mai sus, proporția lor subliniază supraperformanța INCD-urilor și AR în comparație cu universitățile.
În loc de concluzii generale
Orice acțiune de „comasare/alipire/înghițire” a unor entități din cele două categorii (a unor institute de cercetare ale AR sau INCD-uri, de către o universitate) trebuie să țină cont de toate categoriile și, mai ales, detaliile descrise mai sus, și să fie axată pe potențialele avantaje ce ar rezulta din aceasta pentru absolut toate entitățile implicate și, mai ales, pentru cercetare în general (ori, cu tot respectul, discuțiile mai mult și, mai ales, mai puțin formale din spațiul public pe această temă nu au deloc de-a face cu astfel de criterii).
În plus, se scapă din vedere un element important (poate cel mai important): resursa umană. Lăsând la o parte potențialele drame ce ar rezulta din comasarea fără logică, coerență și intenții cu adevărat bune a entităților CDI, nimeni nu pare a se gândi la faptul că, pe baza realității creionate de discuțiile actuale, trecerea unor cercetători de la un institut la o universitate prezintă pericolul real de a anula cunoștințele și abilitățile acestora, modificând drastic peisajul tematic în care își desfășoară activitatea, crescând nivelul de frustrare și anxietate și conducând în final (într-un orizont de timp scurt și mediu) la ieșirea lor din sistem și la rezultate din ce în ce mai slabe calitativ și cantitativ, atât pentru entitățile nou-create, cât și pentru cercetarea românească în general.
Experienţele anterioare privind comasarea s-au dovedit dezastruoase. Un exemplu: în România există un institut înfiinţat în anii ´50 şi având iniţial 550 posturi de cercetare. În urma unui proces de comasare desăvârşit după 1990, institutul în cauză dispune astăzi de ...7 posturi. Comentariile sunt de prisos.
Anexa 1. Finanțare universități
La o vedere sumară: bugetul de cercetare al universităților este asigurat de Finanțarea Instituțională a acestora prin următoarele componente dedicate (ponderi și valori pentru anul 2022: Raport de activitate UEFISCDI 2022, http://www.cnfis.ro/wp-content/uploads/2023/02/FI2022_final.pdf):
– Finanțarea de bază (72% din finanțarea instituțională): poate acoperi cheltuieli de personal (salarii pentru personalul de cercetare, deplasări interne şi internaţionale); cheltuieli cu cercetarea aferente programelor de studii, perfecţionarea personalului etc. Total: 3.382,7 mil. RON (valoarea cheltuielilor dedicate cercetării este necunoscută).
– Finanțarea suplimentară (26,5% din finanțarea instituțională): poate acoperi același tip de cheltuieli. Total: 1.245 mil. RON. Valoarea exactă a cheltuielilor dedicate cercetării este necunoscută, dar în cadrul formulei de calcul a sumelor acestei linii de finanțare există o clasă de indicatori de calitate (Clasa 2) dedicați cercetării, alături de sumele alocate:
o Calitatea resursei umane: 172,9 mil. RON.
o Impactul activității științifice/creației artistice/performanței sportive: 172,9 mil. RON.
o Performanța activității științifice/creației artistice/performanței sportive: 172,9 mil. RON.
o Fondurile pentru cercetare științifică/creație artistică/performanță sportivă: 74,1 mil. RON.
– Fondul pentru Dezvoltare Instituțională (FDI, 1,5% din finanțarea instituțională): domeniul strategic de finanțare D6 – susținere cercetare are un buget (propunere CNFIS după evaluare proiecte FDI 2022) de 12,4 mil. RON în 2022.
– Fondul pentru Situații Speciale (1,5% din finanțarea instituțională): Total: 75 mil. RON (valoarea cheltuielilor dedicate cercetării este necunoscută).
– Granturile doctorale (6,1% din finanțarea instituțională): 309,1 mil. RON pentru un număr de 10.107 granturi doctorale.
– Fondul pentru cercetare universitară: Ministerul Educației constituie un fond dedicat finanțării cercetării științifice din instituțiile de învățământ superior de stat (toate cele 46 de instituții de învățământ superior de stat finanțate din bugetul Ministerului Educației sunt eligibile): pentru anul 2022, în sumă de 100 mil. RON (în 2023 s-a păstrat aceeași sumă: http://www.cnfis.ro/wp-content/uploads/2023/02/FI2022_final.pdf).
O parte din cheltuielile CDI ale universităților nu sunt incluse la capitolul cercetare (ex. cele de natură salarială (mai ales pentru cadrele didactice cu normă de cercetare), granturile doctorale (bursele doctoranzilor sunt bugetate separat), deplasări etc.). Pe baza datelor de mai sus, bugetul de cercetare al universităților apare a fi net superior celui raportat.
Tags: Cercetare, finantare cercetare, productie stiintifica, analiza cercetare, resurse umane cercetare, fragmentare CDI, performanta stiintifica, clasamente CDI
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Un parteneriat de succes răsplătit cu premiul AGIR: INCD Turbomotoare - COMOTI și RESITA REDUCTOARE și REGENERABILE SA- European Hydrogen Week 2024 redesenează harta energetică internațională
- CEM 2024 - Workshop Stiințific Internațional de Compatibilitate Electromagnetică
- Documentarea interdisciplinară a bisericilor din lemn
- Cercetători talentați consolidează poziția INCDFM īn știința materialelor avansate
- INCDTIM Cluj-Napoca avansează promițător pe frontul tehnologiilor īmpotriva microorganismelor patologice
Alte articole scrise de Acad. Bogdan C. Simionescu
