.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Accesul Optic de Banda Larga(II) – Reteaua de acces in UE
Premisele dezvoltarii retelelor optice de acces de banda larga au fost prezentate in articolul precedent. In continuare vom face o analiza comparativa a problemelor de reglementare, in interiorul si in exteriorul Europei, care favorizeaza sau incetinesc dezvoltarea retelelor de acces. Strategia Lisabona, definita de UE in 2000, este obiectivul care isi propune sa transforme UE in cea mai dinamica si competitiva economie bazata pe cunoastere in 2010. Planurile de actiune (eEurope 2002, eEurope 2005 si in final planul numit i2010) din IT&C au fost create sa atinga acest scop. In numarul viitor vor fi prezentate evolutii ale solutiei de acces optic pentru arhitecturi punct-la-punct, respectiv punct-la-multipunct, si vor fi evaluate si comparate solutiile de acces optic disponibile actualmente.
Dupa strategia Lisabona (2000), au fost create planuri de actiune (eEurope 2002, eEurope 2005 si in final planul numit i2010) in sectorul IT&C pentru punerea in practica a acestora. In toate acestea, competitia a fost considerata cea mai buna metoda sa imbunatateasca QoS-urile, sa reduca preturile si sa promoveze inovatia serviciilor.
Retelele de acces ale operatorilor traditionali au fost deschise ca sa faciliteze competitia. Conform acestei politici, noii utilizatori puteau inchiria elemente din reteaua operatorilor treditionali cu preturi stabilite (de la Autoritatea Nationala de Reglementare din fiecare tara europeana).
Acest lucru a fost foarte important in particular in retele de acces care sunt unul dintre cele mai scumpe elemente de instalat in stadiul primar de dezvoltare. In mod sigur, recomandarile privind deschiderea accesului la retele a avut un impact deosebit. Aceasta recomandare a fost numita “liberalizarea buclei locale”(ULL), prin care operatorii traditionali trebuiau sa deschida retelele lor de cupru. Figura 1 demonstreaza strategia de evolutie in trepte a noilor operatori in retelele de acces. Cea mai comuna solutie adoptata de noii utilizatori este bitstream-ul si accesul partajat, in loc de ULL sau linia de acces proprie. Aceasta demonstreaza clar ca investitia in infrastructura a noilor utilizatori creste incet.
In concordanta cu unele statistici disponibile poate fi concluzionat ca actuala reglementare a mediului de lucru si a politicii ULL, focusata pe atingerea competitiei la scara inalta, a fost un succes. De exemplu, in ultimii ani s-a inregistrat o penetrare crescuta a transmisiilor de banda larga, precum si o notabila scadere de preturi a serviciilor de banda larga in EU-15.
Un alt obiectiv cheie al UE este promovarea investitiilor in noua infrastructura. In orice caz, dupa cum poate fi dedus din figura 2, aceste scopuri nu au fost pe deplin indeplinite in Europa. Un nivel mare de investitii este un conditie obligatorie pentru retelele care permit asigurarea serviciilor de banda larga emergente.
Mediul de reglementare european este favorabil tuturor noilor utilizatori pentru ca acestia au oportunitatea sa obtina venituri fara a face o investitie riscanta. In aceasta situatie, operatorii traditionali nu sunt foarte atrasi sa implementeze noile si costisitoarele tehnologii, devreme ce sunt fortati sa imparta noua infrastructura si sa garanteze competitorilor beneficii gratis. Consecinta serioasa a acestui cerc vicios este dezvoltarea lenta a acestei noi infrastructuri (precum FTTx) in piata europeana de broadband. Calea aleasa sa atinga deplina competitivitate a pietei de banda larga bazata pe politica ULL, a cauzat stoparea cresterii infrastructurii si introducerea de noi tehnologii de acces. Agentii care suferisera pierderi sunt operatorii incumbent; oricum, paguba reala se concentreaza in regiunea unde penetrarea latimii de banda mari fusese mica. Descurajand investitiile, organismul european de reglementare a franat dezvoltarea transmisiilor de banda larga. Aceasta are un impact socio-economic mare pentru dezvoltarea regiunii.
In prezent exista numai cateva proiecte de dezvoltare a fibrei in Europa, mai mult initiate de noii veniti si nu de operatorii traditionali (ILEC). La inceputul lui 2005, conform Consiliului FTTH erau 500 000 de utilizatori FTTH si 2,6 milioane de case potential a fi conectate cu un procent de 90% concentrare in 5 tari. Erau 167 proiecte FTTH si majoritatea erau proiecte pilot mici sau medii, in care autoritatile locale sau regionale erau implicate.
Tabelul 2. Jucatori implicati in proiectele FTTH in Europa (ian 2005). Sursa: Consiliul FTTH Europa
Tabelul 2 arata ca in loc de operatori, jucatorii care realizeaza dezvoltarea FTTH sunt municipalitatile si utilitatile (furnizorii de energie), lucru care demonstreaza ca ceva era „in neregula“ cu modelul de broadband european.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Radu Duma
INTRAROM: „Pregătiţi în faţa provocărilor Agendei Digitale 2020”- Antreprenorul şi inventatorul Mircea Tudor înscrie România în competiţia high-tech mondială
- Simplus extinde plata prin mobil pe noi verticale industriale
- GDC TELECOM: „Comunicaţiile unificate vor deveni un must pentru majoritatea IMM-urilor”
