.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Tot ce vreti sa stiti despre arhivare si back-up, dar nu aveti pe cine sa intrebati
Datele sunt un element comun pentru orice companie. In format electronic sau pe orice alt suport datele se aduna in interiorul companiilor in cantitati tot mai mari. De la complexele aplicatii informatice pana la banala mesajerie electronica, datele se aduna in cantitati imense, ridicand noi provocari pentru departamentele de IT privind stocarea si siguranta acestora. Principalele actiuni privind datele, dincolo de utilizarea lor eficienta, sunt back-up-ul si arhivarea. Desi diferite, cele doua tehnologii au o zona comuna de aplicabilitate. Demersul acestui articol este de a delimita foarte clar diferentele si aplicabilitatea fiecareia dintre acestea.
Majoritatea specialistilor sunt de acord ca intre cele doua solutii exista numeroase diferente atat la nivel de concept, cat si de implementare, incat abordarea lor sa fie una distincta. La fel de importante pentru buna desfasurare a activitatii unei companii, e greu de afirmat care dintre cele doua solutii ar trebui implementata in primul rand. Totusi, back-up-ul este o activitate mai generala care priveste orice companie, in timp ce arhivarea are o nuanta optionala. Backup-ul permite realizarea de copii de siguranta ale datelor active, pentru recuperarea acestora in caz de distrugere accidentala sau dezastru. Aceste copii de siguranta se pot rescrie periodic, pe baza unor politici prestabilite in cadrul companiei. Cel putin la nivel conceptual, in orice companie se practica o forma de back-up chiar daca in variante foarte simple si de cele mai multe ori manuale. Stocarea datelor se face pe termen scurt pe diverse suporturi media reutilizabile benzi, hard disk-uri, CD-RW, DVD-RW.
Pe de alta parte, arhivarea se refera la stocarea informatiei pentru o anumita perioada de timp, considera Florin File Mitita, de la MB Distribution: „De exemplu raportari financiare, mail-uri care trebuie stocate pentru anumite perioade de timp conform anumitor standarde de audit, sau un alt exemplu ar putea fi proiectele de tip CAD/CAM care trebuie sa fie disponibile si in viitor. In general, suportul utilizat pentru arhivare trebuie sa fie de tipul WORM (write once read many) si include benzi, hard disk, CD-R, DVD-R. Acest lucru nu permite stergerea lor si este solutia ideala pentru organizatiile care trebuie sa arhiveze informatiile din motive legale.“
Mult mai cuprinzatoare decat un back-up, arhivarea electronica nu este doar o copie de siguranta a datelor, ci o metoda de acces facil la informatii. „Prin utilizarea arhivarii electronice se doreste eliminarea generarii de hartie prin eliminarea copiilor de consultare a documentelor. Back-up–ul ofera doar siguranta pastrarii datelor in cazul aparitiei unor incidente IT nedorite. Arhivarea electronica aduce multe alte avantaje: reduce timpul de acces la date, elimina greutatile ajungerii la arhiva fizica si, nu in ultimul rand, elimina costurile suplimentare generate de lucrul cu documentele (copii ale documentelor, salariul arhivarului, pierderile unor oportunitati printr-o reactie lenta a raspunsurilor la cereri din lipsa accesului la informatii, etc.), considera Oana Enache, Marketing Manager la Terradox Solutions. Trebuie precizat insa ca o arhiva electronica implementata cu ajutorul unui sistem informatic CM/DM are nevoie de backup complementar.
Daca la nivel de back-up cerintele sunt legate un timp cat mai redus pentru salvarea si restaurarea datelor, pentru arhivare un element critic legat de asigurarea compatibilitatii dintre formatul datelor utilizat la momentul initial al arhivarii datelor si programele utilizate pentru citirea datelor. „Un fisier creat si arhivat in format WordPerfect in anii ‘80, va trebui sa poata fi deschis si vizualizat cu unelte software ale anilor 2000. Tot la nivel aplicativ, un sistem de arhivare trebuie sa asigure functionalitati complexe de indexare a datelor, respective de cautare, alaturi de functionalitati complexe de migrare a datelor intre diverse medii de stocare pentru asigurarea conservarii de lunga durata. Arhivarea electronica nu presupune doar stocarea datelor pe medii optice sau magnetice (benzi, discuri optice, hard disk-uri) ci si asigurarea compatibilitatii cu tehnologia de-a lungul anilor“, considera Mihai Dinca, Arhitect de sistem, UTI – Divizia IT & C.
Arhivarea si presiunile legislative
Justificarile privind investitia in acest tip de solutii au, de asemenea, origini diferite. Daca pentru back-up, in general, cerintele apar la nivel intern si au la baza nevoia de siguranta si de continuitate a accesului la date, pentru arhivare exista si cerinte externe impuse de nevoia de complianta cu anumite legislatii sau reglementari industriale (SOX, Basel II). „Cerintele pentru backup pornesc din zona operationala a companiei – necesitatea de a avea date consistente si disponibile in caz de distrugere sau alterare, in timp ce nevoia de arhivare este generata din zona de business, cu influente externe companiei – nevoia de a ralia compania la diverse standarde din industrie, legislatie locala sau de a pastra datele nealterate spre consultare pe termen lung“, considera Valentina Frangu de la EMC. Totusi, dincolo de orice alta cerinta externa sau cauze legislative, arhivarea electronica aduce un aport major in ceea ce priveste eficientizarea operatiunilor intr-o companie si o scadere a costurilor acestora.
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
