.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Gestiunea identitatii resurselor geospatiale
La sfarsitul anilor ’90, cand responsabilitatea de a institui si colecta taxele locale a fost transferata de la Ministerul Finantelor la primarii, tranzitia de la sistemul informatic utilizat de minister pana atunci la diversele sisteme informatice similare implementate de primarii a scos la iveala o problema interesanta.
La nivelul modelului logic al datelor, vechiul sistem avea in centru o clasa de obiecte principale, pe care o vom denumi, pentru scopul acestui articol, ObiectImpozabil. Accentul se punea ca atare pe identificarea tuturor obiectelor impozabile si pe gestiunea corecta a caracteristicilor lor, in vederea impunerii si apoi colectarii impozitelor. Unul dintre atributele (sau nodurile subalterne directe, pentru ca datele erau organizate pe un model de tip arbore) importante ale acestei clase era persoana impusa/contribuabilul/proprietarul:
Ciclul de viata al unei instante de obiect impozabil era circumscris de doua atribute, inceputul posesiei si sfarsitul posesiei de catre un proprietar anume: cand acelasi teren din lumea reala trecea din posesia unei persoane in posesia altei persoane, la nivelul datelor stocate in sistem se genera o noua instanta din clasa ObiectImpozabil, adica un ”teren nou”. Un alt aspect important al acestui model este ca aceeasi persoana din lumea reala, daca era proprietarul mai multor obiecte impozabile, era inregistrata distinct pentru fiecare obiect impozabil in parte, fiind de fiecare data un atribut al unui obiect impozabil distinct, nu un obiect de sine statator.
In momentul in care primariile au preluat responsabilitatile fiscale, standardul de facto in gestiunea datelor devenise intre timp baza de date relationala (RDBMS), fapt ce a impus regandirea modelului fizic de date necesare in gestiunea impozitului pe proprietate. Prin ricoseu, si modelul logic a fost repus in discutie si majoritatea implementarilor au promovat un model diferit de organizare a informatiei:
Intre cele doua modele, exista cel putin doua diferente esentiale:
1. in al doilea model persoana care detine un obiect impozabil este materializata printr-o clasa de sine statatoare (numita aici Contribuabil), spre deosebire de materializarea ca atribut/nod subaltern din primul caz.
2. in al doilea model posesia nu mai este materializata printr-o relatie parinte-copil intre un obiect impozabil si atributul sau proprietar din nodul subaltern, ci printr-o relatie de asociere intre obiecte individuale din cele doua clase, ObiectImpozabil si Contribuabil. Datorita acestui lucru, atributele relatiei de proprietate – de exemplu data de inceput si data de sfarsit a posesiei - pot fi implementate la nivelul unei clase separate, numita in diagrama Posesie.
Aceste diferente de modelare au raspuns unor cerinte specifice:
• era necesara o evidenta mult mai stricta si a contribuabililor, nu doar a materiei impozabile.
• Se impunea cumularea la nivelul unui rol unic a tuturor impozitelor si altor taxe datorate de un contribuabil anume.
• Se impunea corelarea ciclului de viata al obiectelor din clasa ObiectImpozabil cu ciclul de viata al obiectelor din realitate. Cu alte cuvinte, era necesara pastrarea unei singure instante de obiect impozabil chiar si la schimbarea proprietarului.
Teoretic cel putin, atingerea acestor obiective nu era neaparat un lucru imposibil pe baza modelului initial, ci era doar mult mai dificila. De exemplu, pentru reunirea la nivelul unui rol unic a tuturor proprietatilor unui proprietar anume era necesara respectarea urmatoarei conditii obligatorii: pentru fiecare proprietate din posesia aceleiasi persoane, fie definitia posesorului sa fie identica (eventual sa fie folosit un nomenclator de persoane), fie sa contina un cod unic, pe baza caruia sa se faca ulterior legatura intre inregistrari. Insa in sistemul initial nu a fost folosit nici CNP-ul, nici codul fiscal, iar la importul datelor din vechiul sistem s-a dovedit ca translatia completa si fara reziduuri a datelor de pe un model pe celalalt este imposibil de realizat tocmai datorita lipsei acelor identificatori unici care sa permita comasarea unor inregistrari distincte.
Identitatea unica a unui obiect impozabil de tip teren poate fi asigurata in evidente (nu doar in cele informatizate) tot prin intermediul unui cod unic de identificare - numit in diagrama id. Insa in cazul terenurilor si cladirilor nu se foloseste inca nici un mecanism valid si functional pentru asigurarea unui cod unic de identificare la nivel national (numarul cadastral atribuit de ANCPI nu respecta o cerinta obligatorie: sa fie alocat pentru toate terenurile din Romania). Absenta unui identificator unic a pus in dificultate sistemele informatice care trebuie sa gestioneze informatii cu privire la aceste entitati - cum este cazul sistemelor fiscale, sistemele de evidenta cadastrala, sistemele pentru evidenta cererilor de restituire a proprietatilor, sistemele folosite pentru emiterea autorizatiilor de construire, s.a.m.d.
Solutie temporara
Solutia temporara gasita a fost folosirea adresei administrative ca „surogat“ de identificator unic al terenurilor la nivelul diverselor evidente, pornindu-se de la premiza ca o combinatie de nume de artera si numar administrativ este unica. Din pacate, aceasta optiune nu a facut decat sa expuna, ca intr-un lant al slabiciunilor, o alta problema: lipsa identitatii unice a arterelor. Denumirea propriu-zisa a unei artere nu este nici macar ea unica la nivelul unei unitati administrativ teritoriale: aceeasi denumire poate fi atribuita in diverse momente unor artere diferite. In plus, practica renumerotarii, dublata de lipsa de rigurozitate in procedurile de acordare a unor numere noi, a dus la numeroase situatii de dublare, triplare, etc. a numerelor administrative pe aceeasi artera. Absenta unui identificator unic al terenurilor in diversele evidente, fie in cadrul unei singure institutii, fie la nivelul intregului sistem al administratiei publice, este cauza volumului foarte mare de inadvertente si conflicte intre decizii administrative cu privire la aceleasi terenuri, de exemplu improprietariri duble sau triple, autorizatii emise gresit, adrese din buletine inexistente, etc..
Lectia pe care administratia publica trebuie sa o invete din aceste experiente este ca, in absenta unor mecanisme de identificare unica la nivel national a obiectelor stocate in bazele de date, informatia nu poate fi transferata corect intre sisteme informatice, indiferent cat de performanta ar fi tehnologia utilizata. Adevarata performanta a administratiei publice prin utilizarea sistemelor informatice va fi atinsa doar in momentul in care sistemele informatice vor putea comunica inter-institutional si datele distribuite la nivelul acestora vor putea fi asamblate coerent, ca si cum ar fi facut parte dintr-o baza de date unica si bine gestionata.
Institutii responsabile
Daca insa incercam sa identificam ce institutie este responsabila de generarea fiecarei componente a informatiei, rezulta un tablou relevant:
- Serviciul Public de Evidenta Informatizata a Persoanei este institutia responsabila de generarea de obiecte noi din clasa Contribuabil, si de atributele id (CNP), nume si adresa ale acestora, atunci cand contribuabilul respectiv este persoana fizica. Pe de alta parte, pentru a putea genera o valoare corecta a atributului adresa, si aceasta institutie depinde de existenta unui nomenclator unic de artere si de adrese postale, responsabilitate care revine Primariei.
- Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, prin oficiile sale locale, este institutia responsabila de obiecte noi de tip Teren, si de atributele id si caracteristici fizice ale acestora, precum si de obiecte noi in clasa Posesie, si atributele clasei respective.
- Registrul Comertului este pe de alta parte responsabil pentru generarea de obiecte noi din clasa Contribuabil, pentru persoane juridice, s.a.m.d.
Pe de alta parte, in cazul unor obiecte din categoria terenurilor sau din cea a arterelor, problema gestiunii identitatii este complicata de inca un factor (spre deosebire de cazul obiectelor din categoria persoane): terenurile pot fi uneori comasate, rezultand terenuri noi care inglobeaza terenuri existente anterior, sau invers, pot fi divizate, rezultand terenuri noi care reprezinta fiecare o fractiune dintr-un teren existent anterior. Iar in cazul acestor obiecte este important ca sistemele informatice sa permita urmarirea trasabilitatii intre diferitele generatii de obiecte, in special datorita problemelor legate de reconstituire a dreptului de proprietate. A construi un astfel de mecanism de urmarire a descendentei unui obiect presupune sa raspunzi in prealabil la urmatoarea intrebare: ”Care sunt evenimentele care transforma un obiect existent intr-unul nou?”.
Strazi si terenuri
Pentru a exemplifica, in cazul arterelor trebuie decis daca schimbarea denumirii unei artere inseamna ca trebuie generat in sistem un obiect nou, cu o identitate noua? Sau doar se modifica valoarea unui atribut (fie el si unul foarte important, cum e cazul denumirii)? Ce se intampla in cazul in care denumirea arterei ramane neschimbata, insa un segment din ea este incorporat in alta artera? Se genereaza sau nu o identitate noua?
Prin comparatie, in cazul persoanelor fizice, optiunea general acceptata si pusa in practica de sistemul de evidenta a identitatii persoanei este ca schimbarea numelui, sau chiar a infatisarii unei persoane, nu justifica la nivel informatic generarea unui obiect nou. Ca atare, codul numeric personal al unei persoane ramane neschimbat si nu se genereaza o inregistrare noua in registrele de evidenta a persoanei.
Dar in cazul terenurilor? Schimbarea proprietarului trebuie sa duca la generarea unui obiect nou in sistem, sau e suficienta inregistrarea unei relatii noi intre acelasi teren si noul proprietar? Modelul logic din spatele procedurilor actuale ale ANCPI de atribuire ale numarului cadastral opteaza pentru a doua solutie:
• La schimbarea proprietarilor, terenurile isi pastreaza identitatea anterioara evenimentului respectiv;
• La divizare si comasare de terenuri, se genereaza obiecte noi cu identitati noi.
Revenind la artere, contextul in care trebuie rezolvata problema gestiunii identitatii lor este dat de urmatoarele elemente:
• Nu exista nici o institutie in Romania care sa fie responsabila de coordonarea, macar din punct de vedere metodologic daca nu si administrativ, a modului in care sunt gestionate informatiile despre artere; in consecinta, fiecare primarie s-a achitat de aceasta sarcina dupa un model propriu, sau, de cele mai multe ori, a ignorat pur si simplu aceasta chestiune si a lasat fiecare compartiment din primarie sa genereze propria lista de artere.
• Absenta unui model pentru gestiunea identitatii unice a arterelor a fost accentuata de faptul ca in ultimele decenii, cu fiecare schimbare de regim politic, edilii au redenumit o buna parte din artere.
• Exista inca discrepante majore intre primariile din Romania privind gradul de constientizare a problemelor legate de gestiunea datelor in sisteme informatice, in special in ceea ce priveste implicatiile lucrului cu date intr-un mediu multi-institutional.
In concluzie
Parerea ta conteaza: 
Nevoia de modele
