.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Săptămāni sau click-uri pentru certificatul de urbanism? Beneficiile standardizării
Mult prea des, în febra dorinţei de a informatiza sistemul şi a putea obţine mult râvnitele rapoarte rapide şi centralizate, sunt ignorate aspecte esenţiale care pot face diferenţa între succes şi eşec în exploatarea unei soluţii geospaţiale, de altfel potenţial funcţionale şi eficiente.
În episodul al doilea al miniseriei noastre legate de eficientizarea prin informatizare geospaţială a activităţilor de urbanism din administraţia publică, susţineam că prima etapă în acest proces ar trebui să fie standardizarea. Revenim cu acest subiect, dat fiind că este, poate, cel mai important dintre aspectele fundamentale de care vorbeam şi care este o condiţie sine qva non a exploatării eficiente a unei soluţii geospaţiale atât local, cât şi instituţional.
Structuri, date şi proceduri!
Ce înseamnă însă standardizare în urbanism? În primul rând, vorbim de stabilirea unei structuri unice pentru inserarea informaţiilor în documentaţiile de urbanism, respectiv a tuturor categoriilor generale care descriu diferitele straturi grafice cu un anumit conţinut şi a atributelor asociate fiecărui strat.
Odată stabilită această structură unică, se impune şi alegerea unei simbologii, a unui mod unic de reprezentare a informaţiei, urmată de stabilirea unor formate electronice acceptate pentru predarea, recepţia şi transmiterea informaţiei geospaţiale de urbanism.
Cu toate acestea, nu este suficient ca doar felul în care se prezintă informaţia să fie acelaşi pentru toată lumea. De multe ori, condiţia ca standardele să fie şi operaţionale nu ţine neapărat de standardul în sine. Nu ar fi prima oară în istorie când reguli eficiente sau planuri foarte funcţionale au dat greş din cu totul alte motive decât felul în care au fost dezvoltate.
În cazul standardizării comunicării informaţiilor geospaţiale de urbanism, cel mai des, lipsa de eficienţă a acestora ţine de faptul că, la nivelul eşalonului de funcţionari care trebuie să întreţină datele, nu sunt definite clar atribuţiile acestora, informaţiile pe care fiecare din ei trebuie să le recepţioneze şi să le administreze, intervalele de timp la care acestea trebuie actualizate şi, în general, întreaga procedură de transmitere, recepţie şi integrare în sistemul mare este neclară sau inexistentă.
Eficienţă operaţională şi transparenţă pentru administraţia publică
Stabilirea unor categorii general acceptate în care să fie încadrate informaţiile de urbanism şi a unor forme unice de exprimare ale acestora, sunt deja o problemă pe care fiecare implementator o rezolvă încă din faza de proiectare, dacă acesta doreşte ca soluţia geospaţială să funcţioneze. Însă cea mai importantă funcţie a unui sistem informatic în urbanism nu este legată de comunicarea cu cei din interiorul administraţiei publice, ci cu cei care doresc să introducă informaţii în sistem din exterior. În van toate informaţiile despre oraş sau regiune sunt frumos aşezate şi centralizate automat, dacă la prima cerere de autorizare din partea unui proiectant apare banala, dar frustranta situaţie în care raportul primit electronic nu poate fi pur şi simplu citit şi interpretat de soluţia geospaţială a primăriei. Practic se poate ajunge în situaţia în care informatizarea geospaţială există, dar nu foloseşte la mare lucru. Doar prin agrearea unei forme unice de utilizare a informaţiei vehiculate între urbanişti, informaticieni şi urbanişti, devin posibile recepţiile automate de date şi analizele automatizate şi corelate. Dacă, de exemplu, departamentul de urbanism al unei primării ar impune ca regulă de lucru pentru toţi proiectanţii o listă de categorii, simbologii şi de formate electronice acceptate pe care trebuie să le îndeplinească toate documentaţiile ataşate oricărei cereri de autorizare, lucrurile ar fi îmbunătăţite semnificativ pentru ambele părţi. Astfel, procesul care poate dura zile întregi de predare la ghişeu - verificare de către funcţionar(i) – validare – aprobare şi/sau respingere ar putea fi redus la cele câteva minute în care proiectantul încarcă dosarul pe site-ul primăriei, iar sistemul îl preia şi îl analizează automat. Dar reducerea timpului şi a efortului de recepţie şi analiză a informaţiilor de urbanism furnizate din exterior nu este singurul beneficiu al standardizării. În prezenţa unor forme unice de acceptare a informaţiei, soluţia geospaţială poate verifica uşor apariţia contradicţiilor între documentaţii adiacente, pentru a oferi oraşului sau regiunii în discuţie garanţia păstrării aceleiaşi ”texturi” urbanistice şi constanţa criteriilor în aprobarea sau respingerea unui proiect.
Mai mult, standardizarea informaţiei permite ca toate reglementările legate de o zonă de interes şi un proiect să poată fi extrase automat din toate tipurile de documentaţii sau regulamente de urbanism şi inserate în certificatul de urbanism, ceea ce înseamnă reducerea unui volum foarte mare de muncă din partea funcţionarului public dar, mult mai important, reducerea riscului de eroare în emiterea autorizaţiei. Practic, în prezenţa unui numitor comun, soluţia geospaţială poate centraliza toate argumentele obiective pe baza cărora se ia decizia de autorizare, căutând automat în toate sursele de date introduse corect conform standardului. Acest beneficiu poate fi extrapolat şi la nivelul cetăţenilor care ar putea şi ei consulta pe web sintezele realizate de soluţia geospaţială. Astfel, ei pot primi un ajutor substanţial pentru a lua o decizie de achiziţionare a unui teren sau pot vedea înainte de a-şi face un plan de proiect ce fel de construcţie poate primi aprobarea în zona respectivă. Această facilitate ar putea creşte rata de proiecte aprobate de către primărie atât prin reducerea cererilor nefondate chiar la nivelul solicitanţilor, cât şi a reducerii aglomerării de cereri în general.
Cheltuieli mai mici şi servicii mai bune pentru proiectanţi
Comunicarea cu exteriorul în urbanism înseamnă în primul rând comunicarea cu proiectanţii. Prin asigurarea unui standard informaţional şi procedural, aceştia pot beneficia de servicii mult superioare din partea primăriei, atât din punct de vedere calitativ, cât şi al accesului la acestea. Primăria va putea pune la dispoziţia arhitecţilor planurile de bază ale oraşului sau ale zonei de interes şi pe care aceştia le pot descărca oricând de pe web împreună cu selecţia de reglementări. Astfel, pe lângă o bază de lucru mereu actualizată pe care aceştia o pot utiliza, proiectanţii vor fi scutiţi de efortul de a suprapune singuri informaţii care provin, de obicei, din mai multe surse (banca de date a oraşului, planul cadastral, alte documente de urbanism relevante şi reglementări). În plus, se va reduce semnificativ şi dependenţa proiectantului de un bagaj de cunoştinţe informatice obligatorii. Stabilirea unui sistem unic de structurare a informaţiei electronice permite eliminarea unor etape întregi de muncă pentru orice informatician care lucrează într-un birou de proiectare.
De aici, cheltuieli mai mici pentru arhitect cu resursele implicate în dezvoltarea unui proiect, ceea ce poate duce, consecutiv, şi la reducerea tarifelor proiectelor în sine, în urma unui mecanism natural de reglare a pieţei.
Standardizarea în urbanism – o necesitate locală sau naţională?
Nu vrem să ne oprim acum asupra analizei cauzelor pentru care România nu are încă o Infrastructură Naţională de Date Spaţiale şi nici de ce ar fi bine ca aceasta să existe. Ne-ar mulţumi însă dacă am reuşi să demonstrăm cât de mult s-ar reduce efortul urbaniştilor şi al arhitecţilor şi, mai ales, cât de mare ar fi progresul înspre o dezvoltare urbană echilibrată şi unitară, dacă toţi actorii implicaţi în managementul infrastructurii locale şi naţionale ar putea comunica informatic, ar putea face schimb liber de informaţii geospaţiale, în special la fiecare actualizare a bazei de date a fiecăruia.
Pentru ca toate acestea să fie posibile, nu lipsa unei soluţii geospaţiale a fiecărui operator de reţea, administraţie publică sau a agenţiilor naţionale responsabile cu o parte din patrimoniul României, este obstacolul cel mai mare. Până la urmă, informatizarea este un val atât de puternic şi de înalt că va acoperi, mai devreme sau mai târziu, orice instituţie de stat, oricât de rezistentă sau de opacă ar fi aceea. Provocarea cea mai mare este ca, odată realizat acest lucru, toate aceste sisteme să comunice între ele într-un limbaj comun, standardizat, acceptat şi practicat de toţi. Mai precis, ca să ne întoarcem la tema noastră, atunci când un architect doreşte să realizeze proiectul unei, să zicem, clădiri de birouri, într-o lume eficientizată de informatica geospaţială, ar trebui să afle on-line şi imediat dacă, de exemplu, pe sub terenul respectiv trece vreo conductă, pentru câte etaje poate primi aprobare în zona respectivă, dacă nu cumva administraţia locală are în planurile pe termen scurt construirea unui drum chiar pe acolo etc. Toate acestea sunt informaţii pe care acum, chiar în condiţiile în care toate instituţiile responsabile au propriile soluţii geospaţiale, practic nu pot fi sintetizate într-un singur raport automatizat, tocmai din lipsa unui standard de comunicare. Fără acest standard, informaţiile dorite nu pot fi nici găsite cu un click, nici corelate pe baza unui criteriu unic, doritorul urmând să le afle tot în urma unui şir nesfârşit de drumuri şi întrebări la ghişee. Iată de ce considerăm că standardizarea doar la nivel local nu este o soluţie ideală şi nici foarte practică neapărat, ci doar un pas înainte în direcţia a ceea ce ar trebui să fie pentru o comunicare directă, rapidă, între toate instituţiile implicate în managementul urban de pe tot cuprinsul ţării. Mai mult, odată cu intrarea Romaniei în Uniunea Europeană, alinierea politicilor de dezvoltare urbană la standardele internaţionale nu mai este o opţiune, ci o obligaţie, ceea ce brusc aruncă o perspectivă extinsă asupra subiectului standardizării informaticii geospaţiale româneşti. Pentru a ne păstra statutul de membru suntem acum obligaţi ca toate politicile de dezvoltare şi reabilitare a peisajelor urbane naţionale să respecte valorile recomandate ale indicatorilor urbanistici agreaţi la nivel european.
Un demers imposibil? Nu şi dacă am porni măcar de la proiectele de standardizare deja iniţiate la nivel local, care, o dată unite, pot constitui baza de extindere a conceptului la nivel naţional.
Maria Vişan,
Integraph Computer Services
Parerea ta conteaza: 
Ce riscuri de securitate ne pandesc in 2014?
