Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Tableta de management - Cāştigul īn mentalitate (I)

15 Decembrie 2007



De ce mentalitate?
Mentalitatea este nu numai un concept, dar şi o realitate foarte complexă, cu multe faţete. Un adevărat şi fascinant caleidoscop uman, cu faţete istorice, geografice, antropologice, influenţat şi afectat de globalizare, migraţii, condiţii de mediu.
Avem de-a face deci, în zilele noastre, cu o inflaţie în oferta de mentalităţi? Cum renunţăm la învechitele mentalităţi ponosite şi neadaptate? Ce păstrăm încă din mentalităţile tradiţional formative, fundamente ale evoluţiei noastre într-un spaţiu geografic, economic, istoric, marcat de mentalităţi cu specific naţional? Cum ne facilitează mentalitatea de care dispunem, succesul social, financiar, progresul, oricum ne-am acomoda sa-l definim? Cum evităm riscul de a deveni personaje împărăteşti, dar goi de mentalitate progresistă în noile haine frumoase şi sporadice ale succesului?


Este marele răsfăţat al momentului istoric, INDIVIDUL,
a cărui unică problemă majoră rămâne alegerea, în fiecare clipă din zeci de opţiuni? Alegerea inclusiv a mentalităţii?
Câştigul în mentalitate este cel care poziţionează o ţară faţă de alta în a fi preferată de individul global al zilelor noastre. Acest nou tip de individ îşi poate alege destinaţia “acasă” , nu numai în funcţie de câştigul economic, ci şi în funcţie de acela formativ şi asociativ al mentalităţii. Aceste criterii vor defini şi un sens de bine al individului şi o apartenenţă socială dincolo de tradiţie, naţionalitate, religie sau alte valori moştenite (sau impuse, în cazul influenţei politicului şi instituţionalului asupra mentalităţilor).
Mentalitatea socială va fi deci o chestiune de alegere individuală? Cum competiţionează între ei indivizii care sunt capabili să-şi aleagă mentalitatea potrivită lor, ca şi persoane caracterizate şi prin alegerea unui stil de viaţă? Cum vor competiţiona între ele grupuri profesionale, ţări, regiuni prin intermediul mentalităţilor caracteristice? Cât de repede vom vorbi despre diferenţiatorul mentalitate, despre avantajul competitiv dat de mentalitate? Cât şi cum va fi măsurată mentalitatea ca facilitator al succesului? Cum am descrie mentalitatea învingătoare?


Definiţii, Definiţii…
E trivial să observăm că “mentalitate” face parte din familia de cuvinte generate de ”mental”. Cuvântul mentalitate e mai curând abstract. În unele dicţionare (Oxford, de exemplu) găsim o definiţie succintă: “un mod caracteristic de a gândi”. Dicţionarul enciclopedic român e tot pe-acolo: susţine că “mentalitate” provine din francezul “mentalite” care înseamnă: ”fel propriu de a gândi (evalua), simţi, a se purta, al unui individ sau a unei colectivităţi; psihologie.
De aici, totul devine aproape clar: avem de-a face cu psihologie, individ, grup, gândire, percepţie, comportament… să-ncercăm să dezvoltăm…
A discuta despre cum gândesc oamenii ar însemna să deschidem cutia Pandorei sau să ne abandonăm unui discurs academic, când de fapt ne propunem să înţelegem cum se poate transforma mentalitatea, astfel încât să devină un motor de obţinere a progresului social şi economic.
De dragul acestui pragmatism, am putea lua în considerare abordarea unor specialişti care împart procesul de gândire în trei părţi: percepţie, analiză, planificare / execuţie. Ceea ce diferenţiază până la urmă procesul de gândire între indivizi este “ ceea ce percep”, “cum interpretează” şi ce acţiuni “planifică” să execute. În consecinţă, se ajunge, pe orice cale, la motorul execuţiei.


Şi atunci apare firesc întrebarea:
Care sunt factorii care, în procesul gândirii şi de formare / adopţie a unei mentalităţi contează? Pot fi: valorile personale, individuale, determinate izolat sau de o anume apartenenţă, ipotezele preluate de-a gata sau mereu interogate, verificate, interesele, educaţia şi perfecţionarea ei, provenienţa socială şi economică, sexul, rolul social asumat, religia, personalitatea, tradiţiile.
Axiologia individului şi a grupului, a organizaţiei din care face parte, altfel spus setul de valori, priorităţile şi corelaţiile între ele sunt ingredientele cele mai importante în a motiva şi promova o anume mentalitate. Profilarea acestor valori este adesea implicita, chiar subconstienta, în comportament apărând adesea numai vectorii motivaţionali ale anumitor acţiuni şi decizii.
Există şi alte definţii intuitive ale conceptului de mentalitate, cum ar fi: capacitatea de a interpreta şi a se adapta având un anume set de concepţii despre viaţă, oameni şi lume, în perspectiva socială şi istorică; un concept de raportare la “Weltanschauung” (termen consacrat în psihologie, sociologie, antropologie, filozofie pentru concepţie despre lume); un complex proces, atât de distincţie cât şi de unificare între aspectele comportamentale şi cele cognitive.
Care este însă definiţia mentalităţii CORECTE? Verdictul de corect, identificarea variantei adevărate, depinde de rezultatele obţinute, care devin judecătorul suprem al unei mentalităţi sau a alteia. Ceea ce nu înseamnă că o mentalitate sau alta poate deţine supremaţia absolută, independent de contextul temporal, spaţial, situaţional. E un adevăr de conjunctură, (în sens progresist şi nu scuzabil). Nicidecum absolut.


Influenţe istorice, geografice şi economice ale mentalităţilor
Câte corelaţii semnificative sunt posibile între factori de influenţă asupra mentalităţilor ca: poziţia geografică, clima, religia, gradul de instituţionalizare şi/sau politizare, experienţa istorică?
Dacă zonele geografice ar competiţiona prin mentalităţi, putem vorbi de o superioritate a mentalităţilor vest-europe faţă de cele est-europene, a celor asiatice faţă de cele occidentale, a celor americane faţă de cele europene?
Cât este de importantă limba, această ultimă patrie a individului şi apoi limbajul, ca bagaj de simboluri, credinţe, ritualuri, care sunt asociate unor mentalităţi specifice comunitare?


Care este şi cât de importantă este influenţa politicului, instituţiei asupra mentalităţilor?
Noţiunea de mentalitate este mai mult decât Weltanshauung, ea traversează o zonă vastă, de la concepte populare despre timp şi spaţiu, etos, poetică sau psihologie de grup. Mentalităţile combină aspecte conştiente şi inconştiente ale experienţei, mituri, fantezii, poveşti, implică tensiuni şi antiteze între imaginaţia populară şi cea transformată de educaţie, călătorii, migraţii, până la cea sofisticată, caută şi explorează modurile în care apar schimbările preceselor mentale. Este, pe scurt, istoria relaţiei între ceea ce se spune şi trebuie spus şi ceea ce e de la sine înţeles, adică, subînţeles, între imaginabil şi inimaginabil, ceea ce are limite şi ceea ce este fără de limite: centrele şi frontierele înţelegerii umane, experienţele repetabile şi memorabile.
Între cultură şi civilizaţie, unde este rolul mentalităţilor? De ce pentru acelaşi set de categorii, germanii preferă termenul “Kultur”, iar francezii pe cel de “civilization”? Unde începe imaterialul, atitudinea, comportamentul, şi unde sfârşeşte asigurarea nevoilor materiale, integrarea confortabilă şi organizată a omului în mediul natural şi social?
Fiindcă pare complex, vă propun să îngustăm sfera de analiză cu exemplificări şi observaţii mai concrete… în ediţia următoare a revistei.

Marcelina Joavină



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite