Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cercetarea românească s-a înscris pe o traiectorie ascendentă

17 Decembrie 2007



Bugetul alocat Cercetării a crescut din 2004 de la 100 de milioane de euro la 500 de milioane de euro anul acesta. În 2008 se va dubla, atingând valoarea de 1 miliard de euro. Deşi problemele Cercetării româneşti nu au fost rezolvate integral, valoros este faptul că ele sunt discutate frontal, se caută soluţii în echipă şi sunt ascultate propunerile tuturor actorilor implicaţi în R&D. Traiectoria ascendentă pe care s-a înscris cercetarea românească scoate domeniul de sub titulatura de Cenuşăreasă şi îi redă importanţa şi demnitatea pe care le merită.

46 de cercetători au fost premiaţi cu ocazia Zilei Cercetătorului şi Proiectantului din România, de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică cu premii în valoare totală de 1.145.000 ron. Un rezultat meritoriu pentru ediţia din acest an, un an de creştere atât ca volum, cât şi valorică, a proiectelor de cercetare româneşti. Dar şi a bugetului alocat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, după cum a subliniat Ministrul Cristian Adomniţei, în deschiderea simpozionului „Competitivitate prin cercetare-dezvoltare şi inovare“. Astfel, dacă în 2004 bugetul cercetării şi dezvoltării reprezenta aproximativ 0,2% din Produsul Intern Brut (PIB), însumând circa 100 de milioane de euro, anul acesta bugetul este de 0,52% din PIB, ceea ce înseamnă 500 de milioane de euro. Conform sursei citate, în 2008 cercetarea va beneficia de un buget de 0,75% din PIB, respectiv peste un miliard de euro. „Este o transformare fantastică în doar patru ani, de la 100 de milioane la un miliard de euro!“, a concluzionat optimist ministrul Adomniţei.
Mesajul entuziast al ministrului MECT a continuat: „Mă bucur să văd chipuri tinere în rândul cercetătorilor prezenţi la acest eveniment. Înseamnă că există speranţă şi viitor pentru cercetarea şi inovarea românească. Mă bucur că anul acesta, la competiţiile organizate de ANCS, s-au înscris mult mai mulţi concurenţi şi am speranţa că, anul viitor, oamenii vor căpăta din ce în ce mai multă încredere în această instituţie şi vom avea o participare mult mai numeroasă.“

Mediul privat ridică mănuşa
Dacă cercetarea şi ANCS s-au bucurat de elogii din partea ministrului Adomniţei, mediul de afaceri, reprezentat la simpozion prin preşedinţi ai unor organizaţii patronale şi instituţii importante, nu a avut parte de acelaşi tratament privilegiat: „Am să mai fac o remarcă, pentru că văd în auditoriu şi reprezentanţi ai mediului de afaceri. Anul acesta, România alocă 0,52% din fonduri publice cercetării. Anul acesta, cercetarea din fonduri private a ajuns undeva în jur de 0,4-0,35% din PIB. Ţinta europeană de 1% din PIB, pe care o vom atinge din fonduri publice în 2010, este încă departe pentru mediul privat. (În România angajamentele guvernamentale prevăd cheltuieli de 1% din fonduri publice şi de 2% din fonduri private în 2010 – n.red). Abia în intervalul 2013-2015 vom atinge, sperăm noi, 1,5% din PIB din fonduri private pentru cercetare. Previziunile noastre cele mai optimiste sunt ca în 2013 să avem 2,5% din PIB pentru cercetare, însumând fondurile publice şi fondurile private. Deci şi mediul de afaceri are la ora aceasta o mare provocare aruncată de stat, de buget, pentru că noi, societatea românească cea care plăteşte taxe, suntem principalii finanţatori ai cercetării, lucru care este anormal în comparaţie cu restul lumii. Vă aşteptăm să ne ajungeţi din urmă şi să ne depăşiţi cât mai repede, pentru că atunci ne va fi mai bine“, a concluzionat ministrul Adomniţei.
Cel care a ridicat mănuşa aruncată de Ministrul Adomniţei a fost Constantin Dumitru, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Industriei Române, care a atacat frontal problema: „Noi, mediul de afaceri, suntem principalul finanţator. Noi finanţăm, pentru că acel 1% este tot de la noi. Dacă un miliard pentru activitatea de cercetare se dă din fondurile publice, un miliard dăm şi noi din fondurile noastre, dar mai sunt fondurile europene, pe care nu le putem cheltui fără dvs., cercetătorii. Mediul de afaceri este legat de cercetare ombilical. Nu putem trăi fără dvs.“

Necesitatea dialogului cu mediul de afaceri
Astfel a fost atinsă o primă problemă care a creat vii discuţii în cadrul simpozionului – Care este aportul cercetării din partea mediul privat? O problemă delicată care, deşi datează de câţiva ani, nu a putut fi soluţionată nici anul acesta, neexistând o evaluare pertinentă, după cum a subliniat şi preşedintele ANCS, Anton Anton.
Un răspuns parţial a fost însă oferit tot de Constantin Dumitru. „Ministrul Adomniţei spunea că ne provoacă – bugetul oferă 0,52%, iar noi trebuie să oferim mult mai mult. Mediul de afaceri cheltuie şi acum foarte mult în cercetare şi dezvoltare. Dar ineficient! Pentru o cercetare dezorganizată, pe care o facem în interioriul unităţilor economice“, a subliniat acesta, oferind şi o soluţie, enunţată încă din anii trecuţi, dar a cărei punere în practică nu a fost realizată cu eficienţă până acum – necesitatea schimbului de informaţii dintre cercetare şi industrie. „Dumneavoastră nu ne cunoaşteţi bine, nici noi nu vă cunoaştem. Este nevoie să organizăm o instituţie comună din care să facă parte reprezentanţii dumneavoastră, reprezentanţii noştri, care să discute priorităţile pe care le avem şi care sunt legate strict de activitatea dvs., atât din domeniul cercetării fundamentale, cât şi din domeniul cercetării tehnologice“, a conchis Constantin Dumitru.
Ideea reiterată şi de Ioan Cezar Corâci, preşedintele UGIR-1903: „S-a pierdut obişnuinţa şi cultura dialogului cu cercetarea“, un punct de vedere avizat, exprimat din dubla ipostază de cercetător, dar şi preşedinte al unei asociaţii patronale. „O corelare la nivel de sistem economico-social şi sistemul cercetării este necesară. Orice afacere poate fi o cercetare şi orice cercetare bine condusă poate fi o afacere“, a concluzionat Ion Stănciulescu, preşedintele Patronatului Român din Cercetare şi Proiectare şi Preşedinte al Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare.

Momentul bilanţului
Bilanţul efectiv al realizărilor şi nerealizărilor cu care se confruntă cercetarea românească a fost realizat însă de Anton Anton, preşedintele ANCS, persoana cea mai în măsură să cuantifice câştigurile valorice şi problemele acestui domeniu de importanţă vitală pentru dezvoltarea economiei româneşti.
„Ca la orice bilanţ, trebuie să tragem o linie să vedem unde am început şi unde am ajuns“, a declarat pragmatic preşedintele ANCS, care şi-a structurat prezentarea în patru secţiuni clar delimitate: de unde s-a pornit în 2007, care au fost câştigurile acestui an şi ce nu s-a reuşit.
Premisele anului 2007:
• La începutul acestui an aveam o arie românească a cercetării mai puţin fragmentată decât acum câţiva ani, mai preocupată de proiecte şi având încă o minoritate care nu accepta competiţia.
• Aveam un Program Cadru 7 lansat şi alte programe internaţionale lansate, la care aşteptam o participare românească.
• Aveam o concluzie a Programului Cadru 6, adică ne lămuriserăm până la începutul lui 2007 că în cadrul acestui program am reuşit să recuperăm 8% din contribuţia efectivă a României, adică bani de la Uniunea Europeană şi de la programul PHARE. Ceea ce înseamnă puţin peste 60% din contribuţia pe care ar fi trebuit să o recuperăm, contribuţia totală, teoretică, a României.
• Aveam o vizibilitate redusă pe plan naţional. Există două momente în activitatea de cercetare care sunt vizibile pe plan naţional. Primul, când apare vreo mişcare sindicală şi atunci toate ziarele scriu despre acest lucru. Al doilea, când se întorc cercetătorii cu medalii de la expoziţiile internaţionale de Inventică, lucru iar reflectat de toată mass-media. Eu cred că aceasta este vina noastră – nu ştim să vorbim despre ce face cercetarea românească.
• La începutul acestui an aveam un buget de cinci ori mai mare decât cel din 2004.
• Eram în ultimul an de execuţie al planului naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare. Exerciţiul de strategie se încheiase.

Ce s-a realizat în 2007
• Am finalizat şi aprobat Strategia Naţională de Cercetare Dezvoltare Inovare. Însă, la nivel politic, Strategia Naţională nu este încă foarte bine cunoscută partidelor, deşi am avut mai multe întâlniri la Parlament, în care am discutat despre cercetare, dezvoltare şi inovare.
• Am lansat al doilea Plan Naţional CDI, mult mai flexibil decât cel anterior, care era uşor cam rigid, şi acum suntem în a doua etapă de competiţie.
• Comunitatea ştiinţifică românească a participat la Programul FP7 şi a depus mai multe proiecte. Rezultatele preliminare pe care le-am primit sunt mult mai bune decât în primul an al Programului cadru 6. Este un semnal clar al faptului că noi, cercetătorii, am înţeles că în România sunt trei surse de bani: fondurile din Programul Cadru 7 sau alte programe internaţionale, banii ce provin din Fondurile Structurale şi banii din fondurile naţionale.
• Am început evaluarea şi acreditarea instituţiilor ce desfăşoară activitate de CDI. Ca o paranteză, anul acesta am luat o amendă de la Curtea de Conturi pentru că n-am desfăşurat această activitate şi nu am adus bani la bugetul statului, fiindcă această aplicaţie trebuia începută în 2004. Exista această restanţă pe care am rezolvat-o în 2007.
• Am pregătit absorbţia Fondurilor Structurale prin programul „Impact“. Cel mai important lucru pe care l-am făcut este că, în premieră, am realizat un parteneriat cu o bancă. Pentru prima oară, cercetarea românească are un parteneriat cu o bancă – Eximbank – are un program financiar dedicat şi o ofertă specializată de sprijin pentru derularea normală a activităţii de cercetare.
• Pentru prima oară în acest an am aderat la două mari infrastructuri europene de cercetare.
• Am continuat şi am consolidat structura programelor nucleu.
• Am realizat o structură tehnico-operativă de dialog între sindicate, patronat şi autoritatea naţională de cercetare.
• Programul Infratec a fost conti-nuat şi ranforsat.
• Ne-am ţinut de cuvânt şi am îmbunătăţit Salonul Cercetării şi Salonul Inventika.
•n Am crescut plafonul de salarizare la peste 4.000 de euro pe lună, ceea ce nu ne aduce pe prima poziţie în Europa, ci într-una normală şi civilizată.

Ce nu s-a făcut bine
• În pofida tuturor strădaniilor noastre – şchioapete, nu am reuşit să stabilim un parteneriat clar şi viabil cu mediul de afaceri.
• Nu am reuşit să asigurăm, din punct de vedere financiar, transferul simplu al fondurilor de pe un an pe altul şi aceasta este o problemă continuă cu care ne confruntăm la Ministerul Finanţelor.
• Nu am reuşit să asigurăm o finanţare cu mai mult de 30%. Ministerul Finanţelor consideră încă contractele de cercetare drept contracte economice, cel puţin la nivelul valorii pe care o acordă pentru avans. Iar această abordare reprezintă o greşeală. Este o altă discuţie perpetuă pe care o avem cu MF.
• Nu am reuşit, din păcate, să identificăm fondurile cheltuite pentru cercetare, dezvoltare şi inovare în firme, în economie. În pofida promisiunilor făcute de colegii noştri de la MF. Din acest motiv, putem spune doar că în bugetul naţional sunt prevăzute fonduri de cercetare la Academia Română, la MCTI, la MapN etc. Aceste fonduri se văd în buget, există, sunt prevăzute fonduri importante de cercetare, cele mai importante la ANCS, dar nu putem niciodată să ştim câţi bani se cheltuie în mediul economic pentru CDI.
Concluzia este că nu ştim să ne apropiem de cercetătorii din mediul privat. Iar aceasta este vina noastră. Nu ştim nici care este contribuţia lor pentru dezvoltarea economică şi pentru parteneriate. Nu ştim nici cum acţionăm astfel încât, cu ajutorul lor, cei care realizează cercetarea din fondurile publice să facă transferul de tehnologii către economie.
• Nu ştim să ne facem publicitate. Nu ştim să comunicăm rezultatele cercetării şi nu există eforturi susţinute în acest sens.
• Nu am reuşit să creăm un spirit de solidaritate între cei care lucrează în domeniul CDI. Este una dintre cele mai mari problemele cu care ne confruntăm.

Speranţe pentru 2008
Ca orice bilanţ, prezentarea preşedintelui ANCS a cuprins în final şi o serie de proiecte pentru anul viitor. „În 2008 vom continua eforturile pentru creşterea numărului şi calităţii cercetătorilor. Vom încerca să creăm echipe de lucru interdisciplinare şi multinaţionale şi să dezvoltăm programe reale de carieră pentru tinerii cercetători. Totodată, vom continua să asigurăm condiţii mai bune de muncă şi câştiguri decente pentru toţi cei care sunt realmente cercetători. Urmărim dotarea cu echipamente performante a colectivelor care au vizibilitate, care au forţă şi care fac cercetare“, a conchis Anton Anton.

Semnale de alarmă
Bilanţul realizat de preşedintele ANCS a fost precedat de mai multe abordări mai mult sau mai puţin critice ale situaţiei actuale ale cercetării româneşti susţinute de academicianul Cristian Hera, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Siseşti“ şi de Radu Minea, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor din Cercetare şi Proiectare din România (FSLCPR). Dacă mesajul promovat de Cristian Hera s-a vrut a fi un semnal de alarmă asupra situaţiei critice pe care o traversează cercetarea din zona agricolă, preşedintele FSLCPR a avut o abordare punctuală a problemelor cu care se confruntă acest domeniu. Un demers însoţit de numeroase exemplificări, preşedintele ANCS recunoscând deschis pertinenţa unor argumente prezentate de colegul de prezidiu şi necesitatea acestei abordări critice. „Când voi ajunge să fiu vreodată întrutotul de acord cu colegul meu Minea, promit să nu mai particip niciodată la Ziua Cercetătorului“, a concluzionat spiritual Anton Anton, evitând diplomat declanşarea unor polemici sterile.
O notă aparte în suita de abordări critice a fost realizată de Dragoş Şeuleanu, preşedintele C.C.I.R., care a venit cu o serie de propuneri constructive, adresate atât mediului de afaceri, cât şi cercetătorilor prezenţi: „Eu sunt optimist şi văd partea plină a paharului. Marile companii sunt, peste tot, multinaţionale, mai puţin naţionale, în ultimii 20 de ani. Şi la noi este la fel. Însă nu aici este pericolul. Cred că IMM-urile sunt partenerii naturali spre care trebuie să priviţi. Pentru că acestea au nevoie de mare competitivitate, n-au marjă de câşig şi rentabilitate mari şi atunci sunt clienţii produselor dvs. Mai cred că dvs., cercetătorii, trebuie să vă identificaţi ca o unitate de producţie, de creativitate şi să ieşiţi pe piaţa mondială. De ce trebuie să vindeţi doar în România? Patriotismul se poate demonstra mergând pe pieţele internaţionale cu produse novatoare şi competitive. Iar aici, ANCS şi C.C.I.R. îşi pot alătura resursele. Propun să realizăm împreună această promovare internaţională, care va ajuta foarte mult cercetarea românească, ce va deveni mai cunoscută şi în România după ce va fi cunoscută pe plan extern.“

Premii pentru tinerii cercetători
Simpozionul ANCS şi, practic, Ziua Cercetătorului şi Proiectantului din România s-a încheiat cu festivitatea de premiere a celor 46 de cercetători ale căror proiecte au fost selectate de către ANCS şi Colegiul consultativ pentru cdi. Astfel premiul special al ANCS i-a fost acordat Anisiei Bornea, pentru proiectul „Dezvoltarea procesului de separare a tritiului prin distilare criogenică, aplicabil la instalaţiile de de-tritiere aferente reactorului CANDU şi reactorului de fuziune ITER“. Structurate pe arii tematice ale cercetării de excelenţă, premiile au inclus însă şi o serie de distincţii dedicate încurajării tinerilor. Astfel, premiul pentru Cercetare de excelenţă pentru tineri cercetători i-a revenit lui Adrian Săftoiu, în timp ce Sorina Alexandra Gârea a câştigat distincţia pentru „Cel mai tânăr cercetător“.

Radu Ghiţulescu


Anton Anton, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică:
„Sper ca anul care vine să fie un an mai bun pentru toţi cercetătorii şi să dovedească prin rezultate cotitura pe care am realizat-o în cercetare la nivel de finanţare. Cred că anul 2008 este intervalul de timp în care rezultatele ar trebui să apară, să fie multe, bune, de calitate şi să valideze politica promovată de ANCS şi de Guvern.“



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite