Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

România descoperă ITIL-topia

23 Februarie 2008



Este ITIL un standard care facilitează intrarea companiilor româneşti pe piaţa UE? Neîndoielnic! Dar nu este singurul şi, după cum o demonstrează studiile, nu poate fi considerat, încă, o condiţie „sine qua non“.


Deschiderea Uniunii Europene şi perspectivele de dezvoltare ale noilor ţări membre reprezintă oportunităţi reale pentru companiile din aceste ţări, dar implică şi un plus de competitivitate. Intrarea pe noi pieţe impune companiilor o puternică capacitate de adaptare şi agilitate în repoziţionarea pentru atingerea unor noi ţinte de clienţi. Aceste strategii trebuie să se bazeze pe o politică de servicii informatice aliniate scopului business-ului, care să permită cucerirea şi fidelizarea noilor clienţi. În acest context de competitivitate sporită, în care excelenţa serviciilor devine o calitate crucială, infrastructurile informatice pot acţiona ca un vector diferenţiator în raport cu concurenţa.
Cam aşa ar putea suna, mai mult sau mai puţin pertinent, argumentaţia pentru adoptarea la o scară cât mai largă a Information Technology Infrastructure Library (ITIL). Şi totuşi, după mai bine de două decenii de la crearea conceptului, se poate spune că ITIL a devenit un „paşaport“ pentru UE în rândul companiilor? Dacă ne raportăm doar la întreprinderile autohtone, întrebarea ar putea fi calificată – la prima vedere – drept pur retorică. Concret, în afară de câteva instituţii financiar-bancare de top şi, poate, cele din telecom (în fapt, locomotivele implementărilor IT în Romnia), ITIL v3, CoBIT, ITSEC, Six Sigma, Prince2 şi alte acronime din această „familie“ sunt perfect străine chiar şi companiilor autohtone care cochetează cu statutul de „large enterprise“. Însă, nici dacă facem referire la ţări cu o tradiţie ceva mai bogată în domeniul implementării standardelor de calitate şi management al serviciilor IT, situaţia nu este mai avansată.


Binefacerile ITIL
Aminteam într-un număr anterior al revistei că, potrivit unui studiu realizat de Market Clarity pentru editorul BMC Software, mai mult de două treimi din cele peste 200 de companii europene chestionate recunosc beneficiile ITIL.
Astfel, 77% dintre CIO intervievaţi s-au declarat satisfăcuţi de metodologia ITIL, iar 56% au afirmat că au trecut deja la adoptarea-implementarea acestei colecţii de „best practices“. Dintre companiile care au adoptat deja această metodologie, 74% au indicat faptul că ITIL a confirmat estimările pozitive iniţiale (54% dintre partizani sunt convinşi că graţie ITIL beneficiază de o mai bună aliniere a serviciilor IT la cerinţele business-ului, iar 51% creditează „librăria“ cu o creştere semnificativă a productivităţii). Iar dintre aceştia 62% au arătat că vor recomanda ITIL partenerilor lor.
În atare condiţii, este de mirare că penetrarea ITIL nu înregistrează un nivel superior pe Bătrânul Continent. Studiul Market Clarity evidenţiază faptul că nu toate ţările împărtăşesc acelaşi entuziasm vizavi de binefacerile ITIL, viteza de implementare a acestei colecţii de bune practici variind considerabil. Astfel, dacă Marea Britanie (ţara de origine a ITIL) şi Germania par cele mai deschise conceptului, Spania, Italia şi Franţa se arată mult mai reticente.
75% din CIO intervievaţi au evidenţiat drept principale bariere în adoptarea ITIL timpul şi resursele disponibile, înţelegerea limitată a unor concepte precum cele de „best practices“ în afara departamentelor informatice şi dificultatea sporită a justificării unui RoI real. Destule motive ca ITIL să devină un cuvânt tabu în cadrul oricărei companii de mari dimensiuni.


Contradicţia franceză
Una dintre concluziile analiştilor de la Market Clarity este că Franţa se poate mândri cu o netă superioritate în ceea ce priveşte numărul de CIO informaţi asupra acestei metode de guvernanţă IT (mult peste media europeană). Cu toate acestea, nivelul de implementare ITIL în Hexagon era la momentul realizării studiului (sfârşitul lui 2006) net inferior celorlalte ţări europene chestionate.
Un alt studiu IDC/Oasis, realizat în aceeaşi perioadă pe un eşantion de 170 de companii franceze, relevă însă faptul că mai puţin de 30% din companiile intervievate cunoşteau efectiv colecţia de „best practices“ ITIL. O contradicţie aparent neînsemnată, dar relevantă pentru cât de bine este înţeleasă această colecţie de best practices.
De altfel, cu ocazia Gartner IT Infrastructure, Operations and Management Summit, desfăşurat anul trecut în Orlando, SUA, Ed Holub, research director în cadrul cabinetului, sublinia faptul că încă persistă concepţia că ITIL este cea mai completă colecţie de „best practices“, care acoperă toate procesele din cadrul unei organizaţii. În cadrul aceluiaşi eveniment, un sondaj realizat printre 150 de participanţi a relevat că 57% dintre respondenţi au ales drept prim motiv pentru adoptarea ITIL o creştere semnificativă a calităţii serviciilor IT. Acelaşi grup a indicat însă că principal neajuns al implemetării ITIL o modificare prea radicală a proceselor IT şi faptul că această colecţie de best practices oferă o îndrumare limitată pentru atingerea obiectivelor propuse de această metodologie. „Nu-ţi spune cum să ajungi de unde te afli acolo unde vrei să ajungi“, a sintetizat pragmatic Holub, care a botezat plastic „ITIL-topia“credinţa în omnipotenţa colecţiei de best practices.


Estul bate Vestul?
Lipsa de notorietate consemnată în Franţa nu lasă să se întrevadă speranţe prea multe dacă abordăm problema ITIL în România. Este un raţionament simplist şi, aparent, nu corespunde deloc realităţii. Astfel, potrivit lui Anton Schlachter, director software SGBU EMEA în cadrul HP, citat de publicaţiile de specialitate, toate ţările din regiunea EMEA adoptă procesele ITIL: „Pentru mine a fost o surpriză mare faptul că adaptarea sistemului de standardizare a proceselor este mai lentă în Europa de Vest decât în Europa de Est. În Europa de Vest sunt foarte multe sisteme vechi, pe când în Europa de Est nu sunt, de aceea le este mai greu vesticilor să adopte noi sisteme şi să le integreze cu cele vechi“.
Viziunea optimistă a oficialului HP (nejustificată statistic) este susţinută, la ora actuală, doar de numeroasele oferte de cursuri de certificare şi traininguri ITIL. Ar fi însă greşită concluzia că există cerere, din moment ce oferta abundă în această zonă. Conform ipotezei iniţiale a fondatorilor ITIL, această metodologie este dedicată organizaţiilor cu peste 1.000 de salariaţi. Ori, nu foarte multe companii autohtone se pot mândri cu atâta personal. Concret, la nivel local, guvernanţa IT este un concept întâlnit cel mai frecvent în cadrul Departamentelor IT din marile companii şi din zona financiar-bancară sau ale filialelor grupurilor multinaţionale, care trebuie să se alinieze rapid la standardele deja existente în Uniunea Europeană. Dincolo de acestea, ITIL rămâne doar un acronim oarecare, fără aplicabilitate reală pentru IMM-urile româneşti.


Radu Ghiţulescu



Tags: ITIL

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite