Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Standardizarea, limbajul universal al produselor

23 Februarie 2008



Apariţia conceptului de standardizare a fost determinată de globalizarea economiei. Simplificarea transferului de tehnologie, facilitarea accesului produselor şi serviciilor dintr-o ţară în alta, optimizarea infrastructurilor, ameliorarea calităţii şi a securităţii mediului, implementarea unui management eficient şi a bunelor practici în afaceri sunt doar câteva din motivaţiile care au dus la crearea unui limbaj universal – cel al standardelor.

ASRO ne reprezintă pe plan mondial
Beneficiari de standarde nu sunt doar comunităţile de afaceri, ci şi comunităţile academice, instituţiile statului şi – nu în ultimul rând – consumatorii. Aşa cum spunea dl Alexandru Greabu, expert standardizare în cadrul ASRO, cu ocazia conferinţei naţionale în domeniul standardizării, aplicarea unui standard naţional dă o deschidere numai pentru piaţa naţională, în timp ce un standard european deschide piaţa europeană, iar un standard internaţional – piaţa mondială.
România este reprezentată în procesul european şi internaţional de standardizare de ASRO – Asociaţia de Standardizare din România. Ca membru al UE, România are obligaţia de a adopta standardele europene drept standarde naţionale. În anul 2006, ASRO a devenit membru al organismelor europene de standardizare CEN şi CENELEC, iar în această calitate are dreptul de traducere, de reproducere şi de difuzare a standardelor europene.


Întreprinderile au percepţii greşite
În economia românească, un număr foarte mare de firme se află într-un proces accelerat de transformări organizatorice şi manageriale, de redefinire a locului şi rolului pe care îl au pe piaţă şi de îmbunătăţire a ofertei. Există însă şi multe companii care desfăşoară o activitate predominant stereotipă, fără o strategie agresivă care să le permită obţinerea unui profit ridicat şi asigurarea unui loc mai bun pe piaţă. Aprecierile aparţin prof. univ. dr. Ion Ioniţă. Acesta subliniază că implementarea standardelor în domeniul calităţii este percepută greşit de mulţi dintre managerii români.
Calitatea costă mult, este concepţia cea mai larg răspândită cu privire la calitate, evident falsă. Bazată pe cerinţele pieţei, calitatea este mai întâi definită şi transpusă într-un proiect, care este apoi materializat într-un produs real printr-un proces de fabricaţie corespunzător. Desigur, aceasta presupune investirea unor resurse mai mari în cercetare şi dezvoltare, dar va avea ca rezultat final o creştere a calităţii produselor şi prin aceasta o creştere a pieţei de desfacere. În plus, se poate ajunge la o creştere a productivităţii muncii şi la o reducerea substanţială a costurilor totale de producţie.
Accentul pe calitate generează o reducere a productivităţii muncii, este o concepţie întâlnită foarte des printre conducătorii organizaţiilor, care afirmă că obţinerea calităţii se face numai în detrimentul cantităţii. Or, în prezent, în controlul calităţii, accentul s-a mutat pe prevenirea neconformităţilor încă din fazele de proiectare şi fabricare a bunurilor, astfel încât să nu poată fi fabricate produse defecte.
Calitatea este afectată de slaba pregătire a forţei de muncă, reprezintă o scuză pe care unii producători o invocă adesea pentru a justifica slaba calitate a produselor. Dar lipsa de pregătire şi conştiinciozitate a executanţilor poate
fi contracarată printr-o instruire minuţioasă.
Calitatea poate fi asigurată numai printr-o verificare strictă, susţin mulţi dintre producători. Verificarea propriu-zisă conduce numai la separarea pieselor bune de cele rebutate şi nu determină îmbunătăţirea calităţii unui produs. Mai multe studii au arătat că 60-70% dintre deficienţele găsite în secţiile de producţie se pot atribui direct sau indirect lipsurilor în domenii cum ar fi: proiectarea, tehnologia, aprovizionarea şi că aproape toate inspecţiile şi activităţile de control al calităţii sunt direcţionate spre secţiile de producţie, partea de concepţie rămânând în afara controlului.
Conştientizarea calităţii trebuie să înceapă chiar de la ideea de concepere a produsului, atunci când sunt identificate necesităţile clientului.
În prezent, marii producători din Europa şi America de Nord impun furnizorilor să facă dovada că au capacitatea de a produce la calitatea cerută şi că respectă angajamentele de livrare. De aceea, implementarea sistemului de calitate ISO 9001 în IMM-urile româneşti, care în cea mai mare parte fac export de componente ale unor produse, va deveni o necesitate inevitabilă pentru intrarea şi susţinerea afacerilor pe pieţele internaţionale.
O altă idee greşită este că standardele ISO 9000 se pot implementa eficient numai în cadrul marilor întreprinderi deoarece implică documentaţie elaborată. Această apreciere a fost infirmată de Anglia şi Japonia, care au cel mai mare număr de IMM-uri certificate ISO 9000. Chiar dacă IMM-urile nu obţin beneficii la fel de importante ca întreprinderile mari, randamentul investiţiilor pentru implementarea sistemului de calitate este ridicat, datorită avantajelor pe care le obţin în urma acestui proces.


Cristiana Rus



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite