.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Soluţiile geospaţiale: ingredient important pentru īmbunătăţirea siguranţei publice
Organizarea unuia dintre cele mai importante evenimente din 2008, Summitul NATO, a implicat folosirea intensă a Băncii de Date Urbane, o soluţie geospaţială dezvoltată de Intergraph Computer Services pentru Primăria Capitalei. Tradiţională printre instituţiile administraţiei publice şi companiile de utilităţi, tehnologia GIS a primit astfel un plus de notorietate. Marcel Foca, Director General Intergraph Computer Services, a explicat, pentru Market Watch, modul în care soluţiile geospaţiale au pătruns în acest sector, precum şi implicarea ICS în alte proiecte publice.
Face parte dintr-o strategie orientarea Intergraph Computer Services către instituţiile implicate în siguranţa publică?
Evenimente şi conjuncturi deosebite pretind soluţii deosebite. Soluţiile geospaţiale nu fac excepţie de la această regulă. Într-adevăr, faţă de deja clasicele proiecte demarate de administraţia publică şi de companiile de utilităţi, gestiunea informaţiei geospaţiale primeşte un nou impuls prin interesul crescând manifestat de instituţiile din domeniul siguranţei publice. Proiectele demarate în acest segment nu au apărut în urma unei schimbări de focus a ICS, ci este vorba de un domeniu emergent în care oamenii conştientizează provocările şi înţeleg suportul pe care îl pot primi de la o soluţie geospaţială.
Parteneriatul încheiat recent cu Inspectoratul General al Poliţiei Române se înscrie pe această direcţie?
Parteneriatul strategic încheiat cu IGPR are ca principal scop transferul de know-how. De ce ar avea nevoie IGPR-ul de transfer de know-how geospaţial? În primul rând, pentru că nevoia lor de tehnologie geospaţială, de unelte geospaţiale, este la fel de mare ca în administraţia publică şi companiile de utilităţi. Pentru toate aceste trei categorii utilizarea tehnologiilor geospaţiale se face la nivel de core-business. Mai mult decât atât, presiunea mare este exercitată de sensibilitatea publică a activităţii IGPR. Dacă inconsistenţa în gestiunea infrastructurii publice (străzi, canale, reţele electrice etc.) afectează indirect viaţa cetăţenilor, inconsistenţa în gestiunea securităţii şi a liniştii publice poate duce la experienţe personale cu un impact mult mai puternic în rândul opiniei publice. De exemplu, dacă o stradă recent asfaltată este săpată din nou pentru a se schimba o canalizare, atunci impactul este în primul rând de imagine şi apoi de impresie a cheltuirii în mod ineficient a unor bani publici. Însă creşterea infracţionalităţii în aceeaşi zonă determină un puternic sentiment de insecuritate cu impact direct asupra cetăţeanului. Cetăţeanul poate tolera mai uşor o problemă de infrastructură decât una de securitate personală. Această situaţie creează o presiune asupra instituţiilor publice pentru găsirea celor mai bune mijloace de gestiune a activităţii specifice. Mai mult, în Poliţia Română a avut loc un schimb de generaţii care a generat o flexibilitate ridicată în analiză şi decizii. De aici provine şi deschiderea pentru tehnologiile care ajută poliţistul să-şi atingă misiunea mult mai eficient. Deşi este instituţie uriaşă, Poliţia Română nu este deloc un colos cu picioare de lut la care s-ar aştepta mulţi.
Implicarea ICS în anumite aspecte legate de organizarea summitului NATO a generat un plus de notorietate în jurul soluţiilor geospaţiale?
Utilizarea intensă a tehnologiilor geospaţiale în organizarea summitului NATO a declanşat într-o bună măsură interesul acestor instituţii. În organizare nu a fost implicată doar Poliţia Română, ci şi Jandarmeria, SPP, STS, SRI, ANCPI etc. Toate aceste instituţii au avut nevoie să comunice eficient între ele pentru a avea o imagine de lucru comună. „Common operational picture” este un termen consacrat care presupune ca toate forţele implicate în gestiunea aceluiaşi eveniment să aibă aceeaşi imagine asupra situaţiei din teren şi care să fie partajată între acestea. În lipsa acestui concept, fiecare instituţie ar avea propriile ei surse de informare şi ar lua propriile decizii, ceea ce ar duce la imposibilitatea unor acţiuni comune şi coerente. Obţinerea acestei „common operational picture” implică, obligatoriu, o hartă. Toate deciziile, toate acţiunile, trebuie să ajungă în final să fie reprezentate pe o hartă comună, fapt care presupune atât coerenţă la nivelul comunicării inter-instituţionale, cât şi existenţa unei soluţii geospaţiale performante, întrucât nu este vorba de o simplă hartă digitală, ci de o întreagă structură de date cu tot ce se află în spatele componentei vizibile: lucrări în domeniul public, autorizaţii pentru transport greu etc. Primăria Capitalei a pus Banca de Date Urbană la dispoziţia Poliţiei Capitalei. La rândul ei, după ce a efectuat analizele proprii specifice, Poliţia Capitalei a făcut disponibile aceste resurse către celelalte instituţii implicate în eveniment, atât datele istorice, cât şi cele curente, pentru a putea face analize de risc pe informaţii relevante. Au fost făcute astfel mai multe analize pe diverse aspecte ale criminalităţii plus incidenţa anumitor tipuri de accidente/incidente pentru determinarea zonelor de maximă vulnerabilitate. Un aspect important a fost analiza avariilor raportate online de companiile de utilităţi, avarii apărute la nivelul reţelelor subterane. În Baza de Date Urbane a Primăriei Capitalei, dezvoltată de ICS, toate companiile de utilităţi înregistrează online orice avarie în care descriu tipul de incident şi cer aprobare pentru intervenţie în domeniul public.
Cum s-a implicat mai concret ICS în organizarea summitului NATO?
ICS a colaborat în mod direct cu mai multe instituţii pentru care am facilitat transferul şi încărcarea datelor şi am implementat interfeţe de lucru la câteva instituţii. Mai mult, am contribuit la realizarea primelor analize pe hot-spot-uri de criminalitate la nivelul Capitalei. Instituţiile implicate, văzând că pot beneficia în activitatea lor zilnică de foarte multe informaţii provenite din exteriorul companiei, au conştientizat – la modul benefic – dependenţa lor de alte instituţii şi de necesitatea unei comunicări inter-instituţionale eficiente. Din fericire, bogăţia de informaţii de la Primăria Capitalei a făcut ca această dependenţă să fie una plăcută şi de mare ajutor. În lipsa acestor informaţii activitatea s-ar fi desfăşurat mult-mult mai greu. Probabil fiecare instituţie ar fi lucrat cu propriile hărţi pe hârtie, fără să aibă o imagine de ansamblu comună.
Vorbiţi frecvent despre INDS (Infrastructura Naţională de Date Spaţiale) şi despre comunicarea inter-instituţională. S-a mai făcut ceva concret în această direcţie?
Comunicarea inter-instituţională şi INDS (Infrastructura Naţională de Date Spaţiale) sunt două subiecte strâns legate între ele. INDS nu este o bază unică de date, ci reprezintă un set de reglementări în baza cărora orice instituţie ar trebui să poată comunica o informaţie geospaţială cu orice altă instituţie. Ceea ce am descris că s-a întâmplat în pregătirea summitului NATO este un exemplu excelent de comunicare inter-instituţională, dar ideal ar fi ca aceste comunicări să se efectueze în mod standardizat şi reglementat. O standardizare a comunicării inter-instituţionale ar presupune formalizarea a ce trebuie comunicat, cui, cu ce frecvenţă şi în ce mod. În momentul în care vom avea răspuns la aceste întrebări şi procedurile de schimb de informaţii vor fi automatizate, vom putea spune că am materializat un grăunte din INDS. Din punct de vedere al INDS putem spune că din ce în ce mai multe instituţii comunică în prezent în mod regulat între ele, iar numărul acestor instituţii, precum şi conţinutul de informaţii pe care acestea sunt capabile să-l partajeze, alcătuiesc acea masă critică necesară unei standardizări. Ceea ce am observat noi este că această comunicare inter-instituţională se dezvoltă pe bază de poli în jurul uneia sau unor instituţii care preiau iniţiativa. Reprezentanţii acestor instituţii au înţeles că, pentru materializarea INDS, tehnologia GIS utilizată intern este doar importantă, nu şi critică pentru capabilitatea de comunicare. Critic este modelul de date instituţional. Putem folosi aceeaşi tehnologie sau chiar tehnologii diferite la diverse capete ale INDS, dar dacă modelul de date nu este unul unitar, adică nu este standardizat, atunci datele nu vor putea fi corelate. Sau nu în mod eficient. Prin urmare, în contextul INDS aspectul critic îl reprezintă modelul de date, iar tehnologia folosită este de interes secundar.
Dincolo de reglementări, ce altceva ne lipseşte pentru realizarea INDS?
Sunt câteva ingrediente necesare pentru INDS şi care nu sunt acoperite în momentul de faţă. Acestea sunt, în special, nomenclatoarele naţionale. Aşa cum trebuie să existe un nomenclator de persoane la nivel naţional, în care fiecare persoană să fie identificată în mod unic prin CNP, la fel trebuie să existe câte un nomenclator la nivel naţional pentru artere, pentru râuri etc. Nu cunosc să existe disponibil public, cu acces controlat sau public, nicio listă completă a numelor de râuri sau o bază de date structurată întreţinută după principiul gestiunii unui nomenclator despre toate apele curgătoare din România. Dacă s-ar sintetiza şi ar fi disponibilă informaţia aceasta, atunci s-ar numi că avem un nomenclator naţional al apelor curgătoare. Este posibil ca materializarea acestor nomenclatoare naţionale să fie facilitată şi de presiunea Uniunii Europene prin directiva INSPIRE, care va conduce tot spre o standardizare a unor structuri de informaţii. Cineva în România va avea rolul de a gestiona aceste informaţii pentru a ne alinia la standardele Uniunii Europene.
Aţi deschis recent o filială în Sibiu. Este acesta un prim pas al creşterii echipei şi al unei extinderi în teritoriu?
Echipa ICS este formată predominant din consultanţi şi mai puţin din dezvoltatori de aplicaţii, spre surprinderea multora. Majoritatea beneficiarilor noştri sunt instituţii care au dorit să facă un salt de la stadiul de utilizator de tehnologie GIS la cel de utilizator de soluţie geospaţială implementată la nivelul întregii instituţii. Prin urmare, soluţiile pe care le proiectăm sunt unice pentru fiecare client în parte pentru că ţin cont nu doar de cadrul legal, ci şi de organigrama şi de contextul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Din acest motiv avem nevoie de o echipă solidă de consultanţi care să poată identifica nevoile reale ale beneficiarilor şi care, ulterior, să facă un transfer de know-how către aceştia, nu doar să livreze un instrument informatic.
Multe proiecte se desfăşoară în diverse locuri din ţară, iar echipa trebuie să acopere toate ariile geografice ale ţării. Mulţi dintre noi stau timp îndelungat în locaţia clientului, de aici apărând nevoia unor puncte de lucru în afara Bucureştiului. Din acest punct de vedere, Sibiul a însemnat un prim pas.
Ce a determinat alegerea Sibiului?
Sibiul este un caz fericit, care arată două lucruri. Primul ar fi că administraţia publică a conştientizat puterea unui sistem informatic integrat şi nevoia unei soluţii geospaţiale care să automatizeze toate activităţile specifice din instituţie şi nu doar să furnizeze o hartă digitală. Prin urmare, în municipalitatea Sibiu avem un puternic partener, nu doar de proiect, ci mai ales de dialog. Al doilea aspect are legătură cu mediul academic local, care, de asemenea, a rezonat la propunerile noastre. Sunt multe instituţii de învăţământ româneşti încremenite în mentalitatea veche şi care nu au reuşit să ţină pasul cu tendinţele pieţei. În ţările dezvoltate, mediul academic este un partener puternic pentru mediul comercial, iar cercetarea/dezvoltarea se fac în comun. În România universităţile se orientează către cercetarea fundamentală fără aplicabilitate directă în zona de business. Noi am participat la câteva proiecte de cercetare internaţională, finanţate chiar de Uniunea Europeană, şi am văzut acest trio - administraţia publică sau compania de utilităţi, firmele furnizoare de tehnologie şi institutele de învăţământ - cum formează un parteneriat perfect, ideal pentru a acoperi nevoile tuturor. Acest parteneriat nu se prea întâmplă în România, dar la Sibiu am descoperit că există disponibilitate nu doar pentru a semna un parteneriat tehnologic cu Intergraph, ci şi de a demara o serie de cursuri. Până când aceste parteneriate vor da rezultate şi în materie de resurse umane, specialiştii noştri se formează in-house.
În multe dintre proiectele pe care le dezvoltaţi interacţionaţi inevitabil cu alţi vendori IT. Cum evoluează aceste relaţii?
Proiectele noastre sunt pe termen lung, unul-doi ani de zile, în funcţie de viziunea beneficiarului. Inevitabil, trebuie să colaborăm cu alte companii care oferă tehnologii complementare: document management, ERP, CRM etc. Interesul nostru comun este ca beneficiarul să-şi atingă obiectivele de business pe care şi le-a propus, însă aici apar mai multe nuanţe şi sunt diferenţe considerabile între furnizori. Apreciem, în primul rând, partenerii care pun accentul pe obiectivele de business ale beneficiarului şi nu pe tehnologia informatică şi, în al doilea rând, pe cei care gândesc proiectele pe termen lung şi vizează o relaţie pe termen lung cu beneficiarul şi nu doar ca pe un proiect punctual. Avem atât parteneri de implementare care oferă soluţii complementare, cât şi de dezvoltare care dezvoltă aplicaţii pentru noi. Însă cele mai de succes parteneriate sunt cele încheiate cu beneficiarii. Uneori relaţia de colaborare demarată cu prilejul unei implementări se transformă într-o relaţie în care ambii parteneri doresc să fructifice la maximum oportunităţile descoperite reciproc. În asemenea situaţii rezultatul este întotdeauna un proiect de excepţie ale cărui rezultate sunt vizibile şi care determină şi pe alţii să accepte provocarea unui proiect ambiţios.
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
