.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Trasabilitatea, un concept dincolo de industria alimentară
Multă lume consideră că trasabilitatea se aplică doar în industria alimentară. Concepţia este fundamental eronată, deoarece necesitatea de a urmări istoricul originii şi prelucrării unui produs la nivel de materie sau parte componentă şi distribuţia sau localizarea acestuia după vânzare este critică şi pentru alte sectoare economice. De asemenea, tot în legătură cu industria alimentară se consideră că trasabilitatea este indusă doar de necesitatea conformării cu legislaţia europeană sau cu unele standarde şi mai puţin de necesităţi reale de business.
Generic vorbind, trasabilitatea este gestionată de legislaţia europeană, reglementările nr.178/2002 şi 1642/ 2003 privind siguranţa alimentelor, şi de cea locală, legea nr. 150/2004, privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale şi de standardele de calitate, precum: 22005:2007, ISO 22000:2005 şi ISO/TS 22004:2006 privind trasabilitatea în lanţul alimentar. Normele europene au devenit obligatorii în România după 1 ianuarie 2007, însă termenul limită privind complianţa cu aceste reglementări a fost amânat de la începutul anului 2008 la începutul anului 2009, când, probabil, companiille care nu se vor alinia vor fi supuse sancţiunilor. Complementar, la nivel regional sau de ramură există şi alte iniţiative, precum: IFS (International Food Standard), fondat în ianuarie 2003 de către câteva nume importante din retail-ul german pentru a unifica procedurile din domeniu şi pentru a oferi transparenţa întregului lanţ de aprovizionare; ulterior, au aderat şi companii/asociaţii din alte state europene. BRC (British Retail Consortium), standard alimentar global, care cuprinde mai mult de 90% dintre comercianţi, a stabilit un standard alimentar cuprinzând orientările pentru îndeplinirea normelor HACCP, administrarea calitativă şi documentară, ca şi controlul şi transparenţa din industria alimentară. FPA-SAFE-Standard (Food Products Association/ Supplier Audits for Food Excellence), un program voluntar de audit al furnizorilor, independent de industrie, pentru crearea de transparenţă şi eficienţă în producţie.
Soluţii particulare pentru o legislaţie comună
Cadrul generic stabilit de lege este pus în practică prin implementarea standardelor amintite anterior, însă ambele definesc trasabilitatea în termeni foarte generali şi ţin de sistemul implementat de fiecare companie în parte, cât de granular va fi acesta. Fie că este vorba de urmărirea la nivel de produs sau de lot, de originea nutreţului pentru animale şi de câte îngrăşăminte se aplică acestuia sau de procesări şi tehnologii de identificare diverse etc., pentru că industria alimentară este un sector foarte complex, un sistem pentru urmărirea trasabilităţii trebuie să acopere obiective dintre cele mai diverse. Cum nu se poate gestiona generic totul, fiecare companie va stabili ce parametri proprii va monitoriza sistemul pentru a respecta cerinţele legislaţiei şi ale auditului, pentru obţinerea certificării, dar şi pentru a ţine costurile sub control. Acurateţea sistemului va depinde direct de tipul produsului şi de caracteristicile sistemului de producţie, dar şi de obiectivele proprii legate de trasabilitate.
„Trasabilitatea este una dintre problemele tot mai importante în implementarea unor soluţii ERP. Spre exemplu, în domeniul industriei alimentare, trasabilitatea a devenit o cerinţă obligatorie impusă de Uniunea Europeană. Fără existenţa unor soluţii capabile să stocheze toate informaţiile legate de materiile prime intrate în componenţa unor alimente, în situaţiile în care apar probleme producătorul va trebui să retragă întreaga producţie de pe piaţă. În „cazul” Danone, existenţa unui sistem de trasabilitate a permis identificarea cu precizie a loturilor contaminate“ consideră Robert Komartin, Managing Director LLP Bucharest.
Extinderea conceptului
Ce urmăresc companiile prin implementarea unui sistem de gestiune a trasabilităţii? În România cu precădere complianţa cu legislaţia, dar această orientare nu este cea mai avantajoasă. Companiile româneşti trebuie să ştie că trasabilitatea nu este doar o cerinţă legislativă, ci este, mai ales, o justificare economică. „Trasabilitatea în sine este o consecinţă firească a unui sistem de producţie şi reprezintă, implicit, modalitatea de a face profitabilă o afacere. Este esenţial pentru orice companie care doreşte creşterea profitului să îşi poată urmări sursele materiilor prime, transformările acestora, corecţiile aduse unor produse, loturile de produse în funcţie de serie, retururile şi pierderile suferite. O soluţie ERP dedicată industriei producătoare asigură colectarea tuturor acestor informaţii în timp real, oferind producătorului nu numai date despre materiile prime şi procesul de producţie, ci şi despre modul de utilizare a mijloacelor de producţie (utilaje, maşini, etc.) Toate aceste date, chiar dacă au o valoare ridicată prin acurateţe şi livrare în timp real, nu sunt utile fără centralizare. Soluţia optimă care oferă toate aceste avantaje este implementarea unui Sistem de Management al Producţiei, solutie care are componenta de trasabilitate inclusă”, afirmă Florian Enea, Emerging Markets Manager, ASCENTA (parte din grupul Softwin).
În esenţă, dincolo de complianţa legislativă, un sistem de gestiune a trasabilităţii permite îmbunătăţirea lanţului de aprovizionare şi distribuţie ( SCM - Supply Chain Management), depăşirea facilă a controalelor sanitare, precum şi diferenţierea în piaţă prin exploatarea unor calităţi deosebite ale materiilor prime sau ale produselor finite.
Îmbunătăţiri la nivel de SCM
Analize de piaţă au arătat că în anul 2000 companiile americane au cheltuit cca 1.6 miliarde USD pentru activităţi legate de preluarea, deplasarea, stocarea, livrarea şi controlul produselor în reţeaua de furnizori şi distribuitori. Într-o industrie cu margini relativ mici, abilitatea de a reduce aceste costuri poate cântări major în rata de profitabilitate a companiei. Situaţia nu este diferită nici în România, chiar dacă cifrele sunt altele. Trasabilitatea poate fi un element important în competiţia de piaţă, dacă prin acest sistem o companie îşi poate eficientiza modul în care produce, prelucrează, stochează şi distribuie produsele.
Controale sanitare
Trasabilitatea ajută izolarea unor loturi de produse deteriorate, nesigure pentru consum sau de calitate scăzută şi, implicit, reducerea efectelor unor retrageri de produse asupra imaginii şi profitului companiei. Cu cât sistemul este mai precis, cu atât mai repede orice problemă de calitate sau siguranţă alimentară este rezolvată. Dincolo de amenzile pe care le pot aplica instituţiile abilitate, o publicitate negativă poate cauza pierderi mult mai mari. Mai mult, deja mulţi cumpărători (lanţuri de restaurante, retaileri mari, procesatori) etc., vor să verifice originea unor produse pentru a se asigura de calitate şi a evita unele neplăceri.
Diferenţiere în piaţă printr-o poziţionare exclusivistă
Pe fondul poluării şi a extinderii culturilor modificate genetic, un producător care ştie exact originea produselor sale poate exploata anumite detalii pentru a obţine un avantaj competitiv. Diferenţierea se poate face atât la nivelul ingredientelor folosite, a originii acestora, cât şi a tehnologiilor de producţie. Utilizarea unor materii prime ecologice sau cu o anumită origine asociată unei calităţi deosebite poate face produsul mai atractiv pentru un anumit target la un preţ superior faţă de concurenţă. Această diferenţiere poate fi simţită direct de consumatori la nivel de gust sau să aibă un impact psihologic ridicat. Trasabilitatea trebuie să fie parte integrantă a unei activităţi inteligente de marketing, pentru a crea asocierile necesare în gândirea consumatorilor. Pe aceste principii devine evident că trasabilitatea nu este doar o cerinţă legislativă adiacentă industriei alimentare, ci un concept general de business cu un impact major în activitatea unei companii şi o justificare evidentă.
Un alt domeniu în care trasabilitatea este critică este cel al furnizorilor din industria auto. Şi aici sunt impuse tot mai multe standarde, care permit identificarea facilă a loturilor de componente încorporate în autovehicule. În general, se observă o tendinţă de impunere a standardului de trasabilitate pentru tot mai multe verticale, un demers logic ţinând cont de standardele de calitate impuse ţărilor membre UE.
Robert Komartin,
Managing Director LLP Bucharest
În contextul în care trasabilitatea este privită ca o modalitate de asigurare a controlului, calităţii şi eficienţei unei activităţi, trasabilitatea este aplicabilă în România în toate sectoarele economiei. Informaţiile privind materiile prime, utilizarea lor, produsele, pierderile, stocurile, etc., sunt necesare atât în industria alimentară, cât şi în alte industrii care furnizează produse finite. Este important să deţii controlul şi să poţi gestiona adecvat o situaţie de criză în care este depistat un defect de fabricaţie şi trebuie să retragi de pe piaţă numai lotul cu probleme.
Florian Enea,
Emerging Markets Manager, ASCENTA
Gabriel Vasile
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
