Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Siguranţa alimentelor - o abordare integrată

29 Iunie 2008



Siguranţa alimentelor poate deveni un fapt real pe plan naţional doar atunci când va constitui o responsabilitate a tuturor celor implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti şi până la consumatori. Abordarea integrată a siguranţei alimentelor a celor din UE ne propune doar o ridicare a nivelului siguranţei alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor, cât şi al sănătăţii plantelor. De-a lungul procesului, sunt implementate diverse proceduri şi mecanisme de control, care se asigură că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim. Totuşi, nu putem vorbi despre un risc zero în alimentaţie şi, de aceea, trebuie să fim conştienţi de faptul că cea mai bună legislaţie şi cele mai bune sisteme de managerizare a proceselor nu ne pot proteja întru totul.


Există interese pentru a nu mai fi producători de alimente?
De la reorganizarea Ministerului Agriculturii, odată cu înglobarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, au apărut şi nemulţumirile celor din industria alimentară. Şi asta pentru că în acest moment, în noua organigramă a ministerului, există doar o direcţie care se ocupă şi de producţia animală şi industria alimentară. Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară (FNSIA) a atras atenţia în nenumărate rânduri că Guvernul României ignoră industria alimentară, deşi suntem deja în UE şi trebuie (sau ar trebui...) să fim aliniaţi la normele europene. Deci, tocmai când acestui sector ar trebui să i se acorde o atenţie deosebită, se pare că se întâmplă exact pe dos. Liderii FNSIA au atenţionat că odată integraţi în UE, dacă materia primă, precum şi companiile din industria alimentară, nu se vor ridica la standardele europene, nu vom mai avea voie să fabricăm alimente nici măcar pentru uzul intern (de exporturi nici nu se mai pune problema). Liderii de sindicat au susţinut că interese obscure (oare de ce?) ar împiedica dezvoltarea agriculturii şi industriei de prelucrare a alimentelor. Din moment ce ne-am întors în Europa cu şanse egale, beneficiem de nişte drepturi clare şi ni se cere să ne aliniem la standarde; atunci, stimaţi guvernanţi, ce se întâmplă cu agricultura şi industria alimentară de calitate?


Sistemul european de siguranţă a alimentelor: o responsabilitate a tuturor
Stilul de viaţă al timpurilor noastre este foarte diferit. Ritmul rapid în care se desfăşoară totul, precum şi creşterea numărului de familii cu un singur copil, cât şi al femeilor care fac carieră, au dus la schimbări în modul de preparare a mâncării şi a consumării acesteia. Un efect negativ al acestui lucru este faptul că peste patru ani, 35 % dintre copiii europeni cu vârsta cuprinsă între 5 şi 13 ani vor fi obezi. Acestea sunt previziunile sumbre ale unui studiu Datamonitor care vin după ce Departamentul Britanic de Sănătate a prezentat alte date, conform cărora 23 % dintre copiii cu vârsta de 4 şi 5 ani sunt supraponderali sau obezi, situaţie cu care se confruntă şi peste o treime dintre puştii de 10 şi 11 ani. Reducerea zahărului, a grăsimilor şi a sodiului sunt primele măsuri luate, atât de industria alimentară, cât şi de guvernele unor ţări. Sporirea educaţiei alimentare şi a activităţilor fizice zilnice sunt alte măsuri care trebuie incluse pe lista de strategii şi care ar putea contribui fundamental la schimbarea situaţiei actuale. În Europa, aproape 95 % dintre consumatori cred că piaţa produselor alimentare este vinovată de obezitatea infantilă şi de crearea unor obiceiuri alimentare „nesănătoase”. Cele mai populare măsuri, luate total sau parţial la nivel european, au fost adoptarea unor planuri de informare pentru părinţi, introducerea educaţiei alimentare ca materie de studiu în primele clase de şcoală, precum şi interzicerea reclamelor la produsele dăunătoare copiilor.
Un rezultat pozitiv al schimbărilor în modul de preparare a mâncării şi a consumării acesteia, a fost avansarea rapidă a tehnologiei alimentare, a preparării şi ambalării ei, pentru a oferi siguranţă şi calitate superioară produselor. Concluzia este: conform UE şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, calitatea şi siguranţa alimentelor trebuie să se bazeze pe eforturile tuturor celor implicaţi în procesul complex ce începe cu originea lor şi se termină cu momentul în care ajung pe masă.


Cadrul şi reglementările Uniunii Europene
Politica siguranţei alimentelor din cadrul UE ia în considerare întreg procesul de prelucrare a alimentelor destinate consumului. Ea pune la dispoziţie reglementări extinse şi subliniază responsabilitatea producătorilor şi a furnizorilor în ceea ce priveşte participarea lor la asigurarea calităţii alimentelor. Pentru a face mai transparent domeniul reglementării siguranţei alimentelor, a existat o revizuire a cadrului siguranţei alimentelor în UE, începând cu sfârşitul anilor 1990. În anul 1997, a fost stabilit un nou sistem de consiliere ştiinţific pentru UE. Au fost create opt noi Comitete Ştiinţifice, pe lângă un Comitet Ştiinţific Central. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (European Food Safety Authority) a fost înfiinţată în anul 2002. EFSA este o organizaţie independentă care lucrează în strânsă colaborare cu diverse agenţii ştiinţifice şi instituţii din ţările membre UE. Ea acoperă toate stadiile producţiei şi furnizării de alimente, de la producerea alimentelor şi până la distribuirea lor către consumatori. EFSA îndeplineşte, de asemenea, evaluări ale riscului referitoare la orice problemă ce are un efect direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor.


Drumul de la producător la consumator
Calitatea materiilor prime, neprocesate, este crucială în siguranţa şi calitatea produsului finit. De aceea, este nevoie de o abordare sistematică şi controlată pe tot traseul alimentelor, pentru a evita contaminarea lor şi pentru a identifica unele riscuri posibile. De la fermă, produsul este transportat către fabricile din industria alimentară. Acest pas al lanţului alimentar beneficiază de o legislaţie privind standardele de calitate:
- Legislaţia UE privind igiena şi siguranţa alimentelor, referitoare la modul de transport şi depozitare
- Normele Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO) conţin un capitol referitor la depozitarea şi livrarea produselor alimentare
- Codex Alimentarius, înfiinţat încă din anul 1962 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii - World Health Organization (WHO) şi Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură - Food and Agriculture Organization (FAO).
Industria procesării alimentelor are datoria să fie la înălţimea aşteptărilor consumatorului, şi anume: produsele pe care acesta le cumpără să fie sigure şi conforme cu toate cerinţele impuse de legile europene, şi nu numai. Această industrie se bazează pe sisteme moderne de management al calităţii pentru a asigura calitatea şi siguranţa produselor.
Cele trei sisteme principale care se folosesc sunt:
- Bune Practici de Producţie - Good Manufacturing Practices (GMP), impun condiţiile şi procedeele de prelucrare a alimentelor. GMP s-a dovedit a asigura o calitate constantă şi o siguranţă ridicată a alimentelor.
- Analiza riscului şi Punctele Critice de Control - Hazard Analysis and Critical Control Points (HACCP) - se concentrează asupra identificării riscurilor potenţiale şi a controlului acestora în timpul procesului de producţie.
- Standarde de Asigurare a Calităţii - Quality Assurance Standards stabilite de către Organizaţia Internaţională de Standardizare - International Standards Organization (ISO). Aceste sisteme de management al calităţii includ şi procesele ce conţin relaţia cu furnizorii (fermieri şi vânzători en-gros de materie primă), agenţii de transport, vânzătorii de produse en-detail.


Implementarea abordării integrate a siguranţei alimentelor recomandată de UE
implică dezvoltarea legislativă a domeniului, cât şi alte acţiuni care au ca scop:
Să asigure sisteme de management şi control eficiente şi eficace cu privire la siguranţa alimentelor şi calitatea acestora, sănătatea şi bunăstarea animalelor, hrănirea (nutriţia) animalelor şi sănătatea plantelor din cadrul UE şi al ţărilor din afara UE, ce exportă alimente în cadrul UE, care să fie evaluate în conformitate cu standardele UE din domeniu.
Să managerizeze relaţiile internaţionale cu ţările din afara UE şi alte organizaţii internaţionale cu privire la siguranţa alimentelor şi calitatea acestora, sănătatea şi bunăstarea animalelor, hrănirea (nutriţia) animalelor şi sănătatea plantelor.
Să managerizeze relaţiile cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor - European Food Safety Authority (EFSA) şi să asigure managerizarea riscurilor potenţiale.


Teodor Niţu



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite