Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Calculatoarele DACICC de la Cluj-Napoca

29 Iunie 2008



Când lucram la DACICC-1, fiind student (1958-1963), participam la cercurile ştiinţifice studenţeşti desfăşurate la Institutul de Calcul. Ulterior, am devenit doctorand al academicianului Tiberiu Popoviciu. Am cunoscut, evident, foarte bine echipa care a lucrat atunci la DACICC: Munteanu, Negrescu, Bocu şi Farkaş care sunt clujeni.
La puţin timp după înfiinţarea Institutului de Calcul al Academiei, Filiala Cluj-Napoca (în 1957), la iniţiativa şi sub conducerea academicianului Tiberiu Popoviciu, în programul acestuia a fost inclus ca obiectiv principal construirea unui calculator românesc tranzistorizat. Un astfel de obiectiv a reprezentat, la vremea respectivă (în 1959), o mare cutezanţă. Grupul de ingineri şi matematicieni care
s-au angajat într-un astfel de proiect mai lucrase totuşi la construcţia unui calculator cu relee electromecanice, numit MARICA – Maşina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei. Această experienţă a creat o bună şcoală în ceea ce priveşte construirea unui calculator automat şi a constituit un imbold pentru echipa respectivă de a îndrăzni mai mult. MARICA a reprezentat un succes anunţat în reviste de specialitate importante chiar şi de peste hotare (în Italia) şi totodată punerea în practică a teoriei mecanismelor automate, dezvoltată de academicianul Grigore C. Moisil, la Universitatea din Bucureşti.
După cum este cunoscut, primul calculator electronic cu tuburi electronice construit în România a fost CIFA-1 – Calculatorul Institutului de Fizică Atomică – realizat după un proiect al inginerului Victor Toma şi care a fost pus în funcţiune în anul 1957. În 1961 se pune în funcţiune MECIPT-1, tot cu tuburi electronice, la Institutul Politehnic din Timişoara, iar în 1963 a fost dat în exploatare la Cluj-Napoca calculatorul DACICC-1.
În perioada 1959-1963, din grupul care s-a ocupat de construcţia calculatorului DACICC-1 au făcut parte inginerii Farkaş Gheorghe, Bocu Mircea, Azzola Bruno şi matematicienii Emil Munteanu, Liviu
Negrescu şi Teodor Rus. Calculatorul DACICC-1 a fost realizat cu tuburi electronice şi tranzistori. Munca de construire a acestui calculator nu a fost deloc uşoară. Realizarea diverselor componente electronice ridica mereu alte şi alte probleme specifice. Îmi amintesc, de exemplu, de încălzirea mult peste limita admisă a diverselor componente electronice, lucru care a făcut necesară realizarea de sisteme de răcire. Cei trei matematicieni s-au ocupat de programarea în limbaj - maşină a calculatorului DACICC. Aceasta a creat cele mai mari dificultăţi, căci un program pentru calculator apărea ca o succesiune de cifre 0 şi 1, iar o singură greşeală de interpretare a unei cifre 0 sau 1 făcea, evident, ca programul să nu mai fie corect. Au fost aici primele încercări de limbaj de asamblare, precum şi alte forme de automatizare a activităţii de programare. Apăruse, de exemplu, limbajul ALGOL-60 care oferea o nouă perspectivă a activităţii de programare a calculatoarelor.
A urmat, apoi, construirea calculatorului DACICC-200, complet tranzistorizat, cu multe îmbunătăţiri atât în ceea ce priveşte construcţia calculatorului, cât şi programarea acestuia, finalizat în anul 1968 şi livrat Institutului Central de Cercetări Agricole. Din punct de vedere tehnologic, DACICC-200 aparţinea generaţiei a doua de calculatoare, dar el conţinea multe elemente şi concepte ale generaţiei a treia (lungimea cuvântului era de 32 biţi, memoria era organizată în octeţi adresabili cu control de paritate, dispunea de un sistem hardware de tratare a întreruperilor, de o serie de mecanisme de execuţie paralelă a operaţiilor etc). Din punct de vedere software, la DACICC-200 apare, pentru prima dată la noi în ţară, noţiunea de sistem de operare pentru un calculator de concepţie proprie. Sistemul de operare al calculatorului DACICC-200 conţinea un monitor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea întreruperilor, precum şi gestiunea regimului de lucru multitasking. Mai cuprindea, de asemenea, un compilator FORTRAN, două asambloare pentru două limbaje de programare (PAS şi MOL), un încărcător şi un bibliotecar.
În 1973, s-a înfiinţat la Cluj un Centru de Calcul Electronic Teritorial, condus de Vasile Peteanu, şi o filială a Institutului de Tehnică de Calcul din Bucureşti. Apoi, la Facultatea de Matematică, luase fiinţă în 1962 Secţia de maşini de calcul, pentru care s-au format cadre didactice proprii (acad. D.D. Stancu, prof.dr. Gr. Moldovan, C. Tarţea etc.). Începând cu 1971, se reorganizează învăţământul de informatică în România, iar la Universitatea Babeş-Bolyai se înfiinţează în 1975 un centru de calcul (director Gr. Moldovan, până în 1992) cu personal propriu, cu autofinanţare, care va realiza servicii pentru toate universităţile din Cluj-Napoca. Astfel, centrul universitar Cluj-Napoca devine, pe linie de învăţământ şi producţie, un punct important pentru dezvoltarea informaticii de la noi. A fost o etapă care a pregătit România pentru tot ceea ce a urmat cu adevărat
revoluţionar în domeniul informaticii, după 1990.



prof. dr. Grigor Moldovan



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite