.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
In atentia viitorul guvern: Bucla locala – problema Romaniei pe termen mediu!
Romania, ca de altfel si alte tari din Europa Centrala, au inceput negocierile si pregatirile de aderare la Uniunea Europeana inca de acum cativa ani. Pentru telecomunicatii aceasta inseamna adoptarea acquis-ului comunitar, legislatie care pune la baza competitia (liberalizarea telecomunicatiilor in UE a avut loc la 1 ianuarie 1998) si pregatirea unei infrastructuri cat mai compatibile si competitive cu cea din UE: tehnic, raspandire, etc. Pentru aceasta, Romania a incheiat negocierile cu Uniunea Europeana (capitolul 19) si a adoptat directivele UE, insa, simpla traducere si adoptare a acestora nu pot garanta succesul.
Romania – infrastructura de telecomunicatii slab dezvoltata
Datorita intarzierii reformei, a lipsei de intelegere a mecanismelor economice care guverneaza telecomunicatiile, etc., Romania are astazi una dintre cele mai mici densitati a telefoniei fixe din Europa Centrala, desi in anul 1989 ne plasam in mijlocul plutonului, fiind inaintea Ungariei sau Poloniei. Avem astazi circa 21 posturi telefonice fixe la suta de locuitori, lucrurile fiind mult mai delicate in zonele rurale, unde traieste 47% din populatia tarii, adica peste 10 milioane locuitori. Aici sunt instalate circa 1 milion de linii, rezultand o densitate de circa 10%. Mai mult, o sumedenie de localitati rurale sunt fara acces la retelele de telefonie; spre exemplu: 2140 fara telefon fix, 993 fara acoperire cu telefonie mobila, sau 260 fara fix sau mobil. Ar mai trebui spus ca investitiile necesare pentru construirea de retele de telecomunicatii in zonele rurale sunt mult mai mari decat in zonele dens populate si ca recuperarea investitiilor este mult mai lenta. Sa amintim ca Uniunea Europeana, prin directiva 2002/22/EC, recomanda implementarea „serviciului universal”, adica accesul fiecarui cetatean la mijloacele de telecomunicatii, indiferent de zona unde locuieste, iar aderarea Romaniei la UE inseamna, printre altele, telefonizarea localitatilor rurale care astazi nu au telefon.
Ne putem pune o intrebare fireasca: de ce Romania, care in 1989, din punctul de vedere al densitatii telefoniei fixe, devansa Ungaria si Polonia, a ajuns treptat in coada plutonului? Raspunsul trebuie cautat in primul rand in reforma intarziata in telecomunicatii si nu numai.
Ce ar trebui facut pentru recuperarea acestui decalaj (digital divide) intr-o perioada in care telefonia fixa in Europa este in recesiune? In primul rand, ar trebui reconsiderata pozitia fata de telefonia fixa, socotita inca, un serviciu social caruia i se limiteaza tarifele si dezvoltarea. Apoi, ar trebui sa mentinem o competitie corecta intre diferitele industrii – telefonia mobila si cea fixa. De asemenea, chiar cu intarzierea inregistrata, Romania ar trebui sa investeasca in zonele rurale in care densitatea telefonica este foarte scazuta. Fara o infrastructura de telecomunicatii corespunzatoare, e-society, e-administration, e-... raman vorbe goale.
Legea serviciului universal – solutie pentru telefonizarea Romaniei?
Recent, s-a hotarat aplicarea legii serviciului universal (directiva 2002/22/EC), incepand cu toamna anului 2004. In acest sens, a fost avansat un procent de 0,8% din cifra de afaceri a primilor opt operatori, in vederea crearii fondului pentru finantare. Trebuie precizat ca serviciul universal functioneaza in tari ajunse la un anumit grad de dezvoltare si nivel de bunastare (care isi pot permite deci!) in folosul unor grupuri minoritare, considerate defavorizate. Acestea erau fie grupuri sociale cu venituri reduse, fie grupuri care traiau in zone indepartate sau izolate (insule, zone montane sau rurale). Serviciul universal oferit se referea la educatie, sanatate, apa potabila, cai ferate, etc. In aceste tari, majoritatea prospera a natiunii suporta introducerea serviciului universal pentru o minoritate, in scopul de a crea conditii de trai egale. Se poate aplica serviciul universal in Romania? Este Romania o tara prospera, care sa-si permita aplicarea stricta a legii serviciului universal pentru telefonie? Ma tem ca nu! Romania este o tara cu PIB si salariu mediu scazut –, dintre cele mai scazute din Europa Centrala. Romania este o tara in care numarul persoanelor active este mai mic decat al celor inactive. Decalajul acumulat de-a lungul ultimilor ani este prea mare pentru a fi recuperat rapid pe seama unei industrii – a telecomunicatiilor –, care, si-asa n-a putut tine pasul cu Europa Centrala.
Mentionam anterior ca in vederea aplicarii legii serviciului universal s-a creat un fond de 0,8% din cifra de afaceri a primelor 8 operatori, adica circa Euro 12,2 milioane pentru 2004. Acest fond va fi cheltuit pentru:
Din punctul de vedere al densitatii telefonice, rezultatul net al acestui program este de 500 noi linii telefonice si circa 600 telefoane publice, adica 1.100 noi linii telefonice, de fapt, o crestere de 0.0107% a densitatii telefonice rurale. Continuand in acelasi ritm, in 2007, la momentul aderarii, vor fi instalate circa 4.000 noi linii telefonice, adica o crestere cu circa 0.04% a densitatii telefonice. Este evident ca nu aceasta este solutia pentru a creste densitatea telefonica in zonele rurale din Romania. Mecanismul propus nu pare a fi eficient deoarece fondurile atrase sunt prea mici pentru nevoile Romaniei. Banii acestia, 0,8% din cifra de afaceri, trebuie sa ramana in industria de telecomunicatii, mai ales ca majoritatea operatorilor au probleme.
Telefonizarea Romaniei ar trebui sa preceada aplicarea legii serviciului universal
Parerea ta conteaza: 
Un mecanism de monitorizare a tarifelor de terminare a apelurilor în rețele mobile
