Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Informatizarea administraţiei publice, un nod gordian din ce în ce mai strâns

23 Iulie 2008



Imperativul informatizării administraţiei publice, centrale şi locale, devine din ce în ce mai stringent sub presiunea cerinţelor Uniunii Europene şi a angajamentelor oficialilor români. Iniţiativele oficiale, menite să acopere standardele UE, se succed cu rapiditate, amplificând dificultatea orientării printre actele legislative emise. Iar rezultatele aşteptate întârzie să se materializeze la nivel naţional.
Teoretic, sute de miliarde de euro din banii publici ar putea fi economisiţi dacă s-ar trece la modernizarea administraţiilor statelor membre UE, conform planului de acţiune privind administraţia on-line, propus de Comisia Europeană la sfârşitul lunii aprilie 2006. La nivelul celor 27 de ţări membre ale UE, se estimează ca birocraţia costă circa 4% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 410 miliarde de euro. La nivel local, Cătălin Marinescu, preşedintele Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, estima în urmă cu un an că reducerea cu 1% a costurilor birocraţiei ar aduce României economii de peste un miliard de euro. Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a dispărut ca instituţie publică autonomă, atribuţiile sale fiind preluate de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale şi Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.) Atunci când oficialii europeni vorbesc de reducerea birocraţiei fac referire îndeobşte la e-Administraţi şi e-Government (două concepte diferite, dar care se întrepătrund). Principale obiective ale UE în domeniul e-Administraţie, care – atenţie! – trebuie atinse şi de România ca urmare a angajamentelor semnate, fac referire, în general, la:
- eficientizarea activităţii administraţiei publice;
- facilitarea accesului cetăţenilor la o gamă diversificată de servici electronice;
- o mai mare transparenţă a actului decizional în aparatul administrativ.
Ceea ce ar genera amintita scădere a costurilor birocraţiei. Conform agendei europene stabilite în urmă cu mai bine de doi ani, acest obiectiv trebuie să fie atins până în 2010, de către toate ţările membre UE. Ceea ce, la nivelul actual al informatizării administraţiei publice din România, nu pare un demers prea uşor de realizat.


Exemple locale
Să luăm un prim exemplu – în aprilie 2008, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei anunţa lansarea spre consultare publică a „Ghidului privind realizarea paginilor web pentru autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale şi locale din România“. Documentul propune îmbunătăţiri ale site-urilor web ale administraţiei publice în ceea ce priveşte formatul, conţinutul informaţional, dezvoltarea propriu-zisă şi uniformizarea accesului la paginile web, în conformitate cu standardele europene.
Un demers foarte util, care vine însă cam târziu dacă ne raportăm la termenul impus de UE. (Şi la unităţile care şi-au dezvoltat deja propriile structuri on-line şi care nu corespund ghidului.) Dar mai bine mai târziu, decât...
Trebuie precizat însă că ghidul vine în completarea unei alte iniţiative MCTI de la sfârşitul lui octombrie 2007 – lansarea portalului http://eadministratie.mcti.ro, menit a facilita accesul la noile tehnologii şi la Internet pentru autorităţile administraţiei publice. Conform comunicatului oficial: „Portalul se adresează instituţiilor publice locale care nu şi-au putut achiziţiona un domeniu pe Internet din cauza fondurilor insuficiente. Domeniul de Internet le va permite respectivelor instituţii să interacţioneze cu cetăţenii, iar aceştia vor dispune de servicii on-line, având acces şi la informaţii despre oportunităţile din mediul de afaceri local. (…) Astfel, instituţiile administraţiei publice locale vor putea să implementeze şi să popularizeze serviciile de administraţie electronică, iar prin intermediul acestora să promoveze comunităţile în care activează, inclusiv pentru investitorii externi.“
Pe scurt, o iniţiativă de-a dreptul lăudabilă, având în vedere că, potrivit studiului Asociaţiei Naţionale a Informaticienilor din Administraţia Publică (ANIAP) pe anul 2007, doar 1.015 de unităţi administrativ teritoriale (UAT) din totalul de 2.225 analizate au raportat o adresă proprie de Internet. Mai puţin de 50%!
Însă în comunicatul MCTI nu se specifică nimic despre cum ar putea comunităţile care nu au deţinut fonduri pentru achiziţionarea unui domeniu Internet propriu să găsească fonduri pentru dezvoltarea de servicii on-line viabile sau măcar pentru generarea de conţinut. (Conform studiului ANIAP, există tendinţa de a raporta existenţa unei adrese de web, chiar dacă aceasta nu este actualizată sau există doar formal.)


Speranţa moare ultima
Dar speranţe există! Mai ales că 2008 este anul în care prea-lăudatele Fonduri structurale pot fi, în sfârşit!, accesate. Ministrul Economiei şi Finanţelor Varujan Vosganian anunţa la începutul acestui an că „2008 va fi anul performanţelor în absorbţia fondurilor“, precizând că administraţiile locale trebuie să se mobilizeze pentru acest lucru. „Autorităţile publice locale, ca principali potenţiali beneficiari ai investiţiilor finanţate din instrumente structurale, trebuie să-şi stabilească priorităţile şi să înceapă pregătirea proiectelor“, sublinia ministrul.
Corect! Dar consultarea publică pentru „Dezvoltarea şi creşterea eficienţei serviciilor publice electronice moderne“ cu ajutorul fondurilor structurale a fost demarată abia la începutul lunii iunie a.c. Mai corect, atunci au fost lansate spre consultare Ghidurile solicitantului corespunzătoare operaţiunilor:
• „Susţinerea implementării de soluţii de e-guvernare şi asigurarea conexiunii la Broadband, acolo unde este necesar“;
• „Susţinerea implementării de aplicaţii de e-Educaţie, acolo unde este necesar“;
• „Susţinerea implementării de soluţii de e-Sănătate şi asigurarea conexiunii la Broadband, acolo unde este necesar“;
• „Implementarea de sisteme IT&C în scopul ceşterii interoperabilităţii sistemelor informatice şi asigurarea conexiunii la Broadband, acolo unde este necesar“.
Operaţiunile sunt din Domeniul Major de Intervenţie 2 – „Dezvoltarea şi creşterea eficienţei serviciilor publice electronice“, Axa prioritară 3. Titulaturile sunt destul de stufoase şi nu mulţi primari de comună (şi nu numai) se descurcă în labirintul axelor prioritare, operaţiunilor şi criteriilor de eligibilitate a proiectelor de accesare a Fondurilor Structurale. Poate din cauză că domeniul este nou. Însă încă din 2002, Legea nr. 291 stipula că toate autorităţile administraţiei publice locale vor lua toate măsurile necesare pentru informarea cetăţenilor asupra plăţii impozitelor şi a taxelor locale şi prin intermediul sistemului electronic.
Şi ce dacă legea stipulează? Studiul ANIAP pe 2007 susţine că, din totalul de 2.225 de unităţi administrativ teritoriale analizate, doar 186 au anunţat că furnizează cel puţin un serviciu electronic. Iată ce spun autorii studiului: „Cu toate că procentul de penetrare al Internetului şi numărul de calculatoare au crescut simţitor la nivelul anului 2007, procentul de creştere a furnizării serviciilor electronice este de doar 1,47%, ceea ce accentuează concluziile anului 2006, respectiv tradiţionalismul în furnizarea serviciilor administraţiei publice.“


Cetăţenii sunt mulţumiţi...
„Tradiţionalismul“ nu este deloc rău! Sau cel puţin aşa susţin concluziile „Barometrului Serviciilor Publice 2007“, realizat de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale. Din care rezultă că „tradiţionalismul“ invocat de ANIAP nu este deloc rău, pentru că: „Cetăţenii cunosc destul de bine instituţiile publice şi serviciile oferite de către acestea. În general, cetăţenii sunt mulţumiţi de serviciile publice accesate. Principalele nemulţumiri privesc sala de aşteptare şi condiţiile de la acest nivel (aglomeraţie, lipsa locurilor de aşteptare, temperatura), timpul de aşteptare pentru soluţionarea unei probleme şi mai puţin calitatea serviciilor propriu-zise. În general, populaţia este mulţumită de prestaţia funcţionarilor publici, care sunt consideraţi în majoritate amabili, politicoşi şi cu intenţii pozitive. Programul de lucru cu publicul este de asemenea subiect de nemulţumire pentru o parte din populaţie, lipsind orele de lucru după-amiaza sau sâmbăta, care să permită accesarea serviciilor publice şi în afara orelor de lucru ale cetăţenilor“. Concluzia-concluziilor ar fi deci că, dacă s-ar modifica programul de funcţionare şi s-ar oferi condiţii mai confortabile de aşteptare (un eufemism discret pentru mai tradiţionalul „stat la coadă“), cetăţenii nici nu s-ar mai plânge de lupta cu birocraţia în administraţia publică.
Ar mai fi totuşi o îmbunătăţire de adăugat, conform concluziilor trase de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale: „Principala îmbunătăţire posibilă a serviciilor publice, semnalată de către cetăţeni, este organizarea birourilor unice unde problemele individului să fie rezolvate pe loc, fără transfer la alte birouri/instituţii“.
Ceea ce un portal on-line dedicat ar putea rezolva eficient, dar...

..., dar progresul
nu este semnificativ
Pentru a fi echidistanţi, să spicuim şi din concluziile studiului ANIAP, care abordează exact problema serviciilor electronice livrate de unităţile administraţiei publice către cetăţeni. Şi nu sună prea optimist, în perspectiva anului 2010 în viziunea UE. Iată câteva fragmente elcovente:
• „Dacă studiul anului 2006 ne poziţiona ca o administraţie publică locală de nivel 6,89% a nivelului de implementare a serviciilor electronice, anul 2007, după intrarea în Uniunea Europeană, ne-a condus la 8,36%, procent care nu poate să ne permită analiza gradului de sofisticare a acestora şi prin urmare concluzionăm că, din acest punct de vedere, progresul nu este semnificativ.“
• „Se păstrează insuficienta pregătire în domeniul guvernării electronice şi menţinerea confuziei între realizarea serviciilor cu ajutorul tehnicii de calcul şi a livrării acestora prin Internet, fapt reliefat de modul de completare a rubricilor secţiunii servicii electronice şi a diferenţei dintre numărul UAT-urilor care au raportat adrese de pagini web (1.015) şi cele care furnizează în realitate cel puţin un serviciu electronic.“
• „Este dificil să dezvolţi servicii electronice atunci când nu reuşeşti să-ţi automatizezi furnizarea acestora în modul tradiţional şi mai ales atunci când resursa de specialitate lipseşte sau este supra-alocată.“

Soluţia ASSI
La capitolul recomandări, informaticienii din administraţia publică susţin necesitatea unei coordonări naţionale a guvernării electronice, prin constituirea unei unităţi naţionale de management şi de implementare a proiectelor de e-Government. Entitate care ar trebui să asigure cadrul implementării standardelor de organizare a proiectelor, dar şi de integrare, interoperabilitate şi securitate a bazelor de date (locale şi naţionale) şi a serviciilor electronice oferite.
Ei bine, acest lucru există deja. Din iunie 2007, când, prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, a fost creată Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASSI). A cărui menire este de a acţiona „în scopul implementării, coordonării şi operării sistemelor informatice şi de comunicaţii care furnizează servicii destinate guvernării prin mijloace electronice şi al reglementării activităţilor specifice guvernării prin mijloace electronice“.
Pentru a sublinia rolul de coordonator unic al ASSI, în mai a.c. a fost emisă Legea nr. 125 pentru aprobarea amintitei Ordonanţe de urgenţă, în care se stipulează clar, în Articolul 91, alineatul (2), că: „Înainte de iniţierea oricărei proceduri de atribuire ce are ca obiect achiziţia de servicii sau echipamente informatice destinate asigurării interoperabilităţii cu Sistemul Electronic Naţional, autorităţile administraţiei publice centrale au obligaţia de a solicita ASSI formularea de observaţii asupra cerinţelor tehnice care pot afecta compatibilitatea cu sistemele informatice componente ale Sistemului Electronic Naţional, cuprinse în proiectele de caiete de sarcini aferente procedurilor sus-menţionate. Observaţiile formulate de ASSI au caracter obligatoriu pentru autorităţile contractante prevăzute la alin. (1), acestea având obligaţia de a le introduce în caietele de sarcini.“
O prevedere care ar putea fi considerată limitativă de către unii, dar care are meritul de a reduce eterogenitatea Sistemului Electronic Naţional, şi care, bine aplicată, ar putea genera, în timp, un sistem unitar.

Portofoliu bogat,
cu servicii active puţine
Până atunci însă, iată ce sisteme operează deja ASSI (moştenite de la defunctul ICGTI):
- Sistemul Electronic Naţional (SEN - www.e-guvernare.ro)
- Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP - www.e-licitatie.ro)
- Sistemul electronic de atribuire a autorizaţiilor de transport internaţional rutier de marfă (www.autorizatiiauto.ro).
SEN, prin portalul e-guvernare.ro, ar fi putut reprezenta rezolvarea optimă a problemei birourilor unice (evidenţiată în concluziile „Barometrului Serviciilor Publice 2007“), aducând economii (de timp, spaţiu, bani şi personal) şi câştiguri de eficienţă considerabile, materializate într-un nivel de satisfacţie crescut al cetăţeanului. Într-un cuvânt, reducerea birocraţiei invocată de UE. Ar putea doar, pentru că şi aici progresele nu sunt pe măsura aşteptărilor şi nici a declaraţiilor de intenţie.
Cel mai bun exemplu este „Ghişeul virtual de plăţi“, sub-sistem care operează ca parte a sistemului e-guvernare. Dacă se accesează www.ghiseul.ro se va deschide o pagină în care ex-ministrul MCTI Zsolt Nagy declară că: „Dat fiind numărul mare de posesori de carduri bancare, implementarea proiectului «Ghişeu virtual de plăţi» poate avea un impact major“ şi că „Odată cu implementarea acestui proiect, relaţia dintre administraţia publică şi cetăţean va trece la o noua etapă“.
După cum bine zicea ex-ministrul Nagy, „poate avea“ dar încă nu are. Pentru că, deşi au trecut câşiva ani de la lansarea „Ghişeului“, la secţiunea „Servicii disponibile“ nu se găseşte decât unul singur: „Plata amenzilor de circulaţie în municipiul Bucureşti“. Cam puţin pentru a trece într-o nouă etapă... (Şi nici „Plata on-line a amenzilor“ nu se bucură de prea mult succes. Din 2006, portalul a înregistrat doar 1.739 de tranzacţii on-line până în 2008, doar 10% dintre cei 55.000 de vizitatori deschizându-şi conturi de utilizatori. Potrivit specialiştilor, numărul foarte mic de tranzacţii efectuate prin intermediul portalului ghiseul.ro se datorează lipsei de mediatizare a portalului şi faptului că plata amenzilor pe Internet este mai scumpă decât la ghişeul fizic...)
Nici restul sub-sistemelor SEN ce pot fi accesate din pagina e-guvernare.ro nu sunt prea de avansate. De exemplu, „Sistemul informatic integrat Viza on-line“ (care permite procesarea on-line a cererilor de viză de intrare în România a cetăţenilor străini) funcţionează în regim de acces restricţionat. La fel şi „Serviciul Declaraţii vamale on-line“. Cu adevărat util, serviciul de „Formulare administrative on-line“ oferă accesul la unele documente în format electronic, însă nu pentru toate unităţile-administrativ teritoriale listate (vezi cazul primăriilor şi nu numai).

O rezolvare există – modelul SEAP
În cazul Sistemului Electronic de Achiziţii Publice operat de ASSI, situaţia este mult mai clară. Portalul de achiziţii publice a fost relansat relativ recent, iar pentru a-i creşte atractivitatea, în martie anul curent, Guvernul a adoptat o Hotărâre de modificare a Normelor de aplicare a Ordonantei 34/2006. Care impune obligativitatea ca minimum 20% din totalul achiziţiilor publice din România să fie realizate electronic, prin intermediul site-ului e-licitatie.ro. Impunerea a fost justificată prin faptul că trebuie îndeplinit angajamentul luat de România în noiembrie 2005, când a fost semnată Declaraţia de la Manchester, prin care, până în 2010, cel puţin 50% din totalul achiziţiilor publice să se realizeze utilizând mijloacele electronice.
Ori SEAP este unicul sistem electronice de achiziţii publice din România. Lucru clar stipulat în Legea 125/2008 (citată anterior), Articolul 91, alineatul (1), care precizează că: „Se interzice autorităţilor administraţiei publice centrale să dezvolte sisteme informatice sau să achiziţioneze servicii informatice pentru dezvoltarea acestor sisteme, susceptibile de a furniza servicii publice prin mijloace electronice de natura celor furnizate prin intermediul sistemelor informatice operate de ASSI.“
Prin urmare, impunerea ca 20% din achiziţiile publice să se desfăşoare prin SEAP, permite ASSI să raporteze la începutul anului viitor că prin serviciul pe care îl gestionează s-au rulat aproximativ 3,6 miliarde de euro. (Piaţa achiziţiilor publice reprezintă 15% din Produsul Intern Brut al României, estimat de către Comisia Naţională de Prognoză la aproximativ 120 de miliarde euro anul acesta.) Comparativ cu nivelul de 35 de milioane de euro înregistrat anul trecut, când companiile nu aveau obligaţia de a realiza un anume procent din achiziţii prin intermediul SEAP, se poate înregistra o creştere de peste 100%.
Până la cei 50% propuşi de UE pentru 2010 mai e cale lungă, însă primul pas este făcut. Rămâne de văzut dacă va fi aplicat acelaşi model de rezolvare a angajamentelor României la UE în ceea ce priveşte e-Administraţia. Impunerea obligativităţii oferirii de servicii electronice publice către cetăţeni nu poate reprezenta o ipoteză realistă de lucru, în condiţiile în care România se află printre codaşele penetrării Internetului printre ţările membre UE, utilizarea semnăturii electronice nu este foarte răspândită, iar românii se arată încă reticenţi în a-şi folosi cardurile în reţea.


„Autorităţile publice locale, ca principali potenţiali beneficiari ai investiţiilor finanţate din instrumente structurale, trebuie să-şi stabilească priorităţile şi să înceapă pregatirea proiectelor“
Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor


Deficit de înţelegere a serviciilor electronice în administraţia publică centrală
„Acest studiu («Stadiul serviciilor electronice în administraţia publică», realizat de către MCTI – n.r.) este analiza cu cea mai mare rată de răspuns realizată până acum. Ne-au furnizat date 51 de instituţii – atât din administraţia publică centrală, cât şi altele subordonate acestora – care au transmis un număr total de 146 de proiecte. Concluziile analizei relevă o înţelegere deficitară a sistemului de încadrare a proiectelor în ciuda eforturilor instituţiilor abilitate de a informa pe această temă. Totodată se poate observa o orientare preponderentă către cetăţeni, în detrimentul mediului de afaceri. Cu toate acestea putem sesiza un număr mulţumitor de proiecte de tip eGovernment şi back-office”
Zoltán Somodi, secretar de stat MCTI


„Este dificil să dezvolţi servicii electronice atunci când nu reuşeşti să-ţi automatizezi furnizarea acestora în modul tradiţional şi mai ales atunci când resursa de specialitate lipseşte sau este supra-alocată.“
„Evaluarea stadiului informatizării administraţiei publice locale“, studiul ANIAP pe 2007


Fără informatizare, absorbţia de fonduri e scăzută
Concluzia consorţiului alcătuit din Ascenta, divizia de consultanţă IT a grupului Softwin, Intrarom şi TotalSoft, spune că fără informatizare absorbţia de fonduri va fi scăzută: „Capacitatea scăzută a administraţiei locale de a absorbi fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană se datorează tocmai lipsei de sisteme informatice la nivel local, care să ajute funcţionarii să pună ordine în volumul mare de date şi să permită accelerarea depunerii de proiecte şi cereri în acest sens.“ (Consorţiul a fost format în scopul sprijinirii administraţiei publice locale în demersul de adoptare a noilor standarde europene.)


Radu Ghiţulescu



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite