.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Centrul de Statistică Medicală īmplineşte 60 de ani
Informaţiile de sănătate din România sunt centralizate, prelucrate şi puse la dispoziţia celor interesaţi, de şaizeci de ani, de o instituţie care în cea mai mare parte a acestei perioade a purtat numele de Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară (CCSS). De ea aparţine şi Arhiva Ministerului Sănătăţii Publice, ca şi Centrul de Documentare Medicală.
Înfiinţată în iulie 1948, ca Direcţia Evidenţei şi Statisticii Sanitare a Ministerului Sănătăţii, activând într-o clădire de pe Calea Griviţei, unitatea a devenit apoi secţie a Institutului de Igienă şi a primit în 1970, când avea deja peste 150 de angajaţi, numele de Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară. În 1974, Centrul obţine personalitate juridică, iar în 1975 se instalează în sediul de pe str. George Vraca în care funcţionează şi azi.
Instituţia a fost condusă în primii 30 de ani de dr. Petru Mureşan, care a continuat şi după aceea să desfăşoare o activitate utilă şi exemplară, părăsind instituţia abia în 2006, când a intrat în al nouăzecilea an de viaţă. El a organizat, între altele, sistemul naţional de statistică de sănătate, numeroase anchete de profil, adaptarea la condiţiile ţării noastre a sistemelor internaţionale de clasificare şi raportare etc., secondat desigur de o echipă de specialişti cu înaltă calificare, la început mulţi provenind de la Institutul Central de Statistică. Remarcabile au fost, de pildă, anchetele stării de sănătate a populaţiei din România din anii 1959, 1964, 1983, 1989, 1997, pe eşantioane cu reprezentativitate naţională, vizând circa 100 boli cronice. Pentru fiecare anchetă, rezultatele au fost publicate în câte şase volume.
Volumul imens de date vehiculat prin Centru a fost prelucrat din 1949 până la începutul anilor şaptezeci de o „Staţie de maşini statistice” de tip mecanografic. Din 1969, lucrările au
început să fie transferate pe calculatoarele electronice ale unor centre din Bucureşti, la care se lucra cu ore închiriate, iar din 1976 CCSS a fost dotat cu un calculator electronic Felix-C256, fabricat în România şi destul de puternic pentru perioada aceea.
Dan D. Farcaş,
doctor în matematici, membru titular
al Academiei de Ştiinţe Medicale
Printr-un contract derulat cu CEPECA, la CCSS s-au realizat primele componente ale unui sistem informatic naţional al sănătăţii. Prima lucrare a fost evidenţa personalului superior medical din România (medici, farmacişti, chimişti, fizicieni etc.). Fişierele conţineau parcursul profesional şi specializările periodice ale fiecărui specialist, dar mai ales ale fiecărui medic. S-au putut realiza astfel state de funcţiuni, anuarul medicilor, ca şi numeroase statistici. Se mai putea determina şi necesarul de specialişti sau necesarul de instruire
periodică pe domenii. Aplicaţia, începută în 1971 şi complet operaţională în 1974, a impus o serie de schimbări în sistemul de evidenţă existent. Între codificările nou introduse menţionez identificarea unică a medicilor, prin-
tr-un cod numeric de şase cifre, valabil şi azi, înscris pe cartea de muncă. În acelaşi cadru sau numai cu specialiştii CCSS, s-au realizat aplicaţii pentru:
evidenţa unităţilor sanitare, evidenţa aparaturii medicale, ancheta fertilităţii, evidenţa donatorilor de sânge, evidenţa bolnavilor de silicoză, urmată de registre naţionale similare pentru alte boli cronice (cancer, hepatită etc.).
Prin ordin al Ministrului Sănătăţii, în noiembrie 1977, CCSS a fost desemnat „centru de calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control ale activităţilor de informatică în domeniul sanitar“, între atribuţii fiind menţionat faptul că CCSS „avizează aplicaţiile de informatică în domeniul sanitar, recomandând măsuri şi soluţii în vederea introducerii şi generalizării în exploatare a acestora, pentru realizarea de sisteme informatice unitare“, atribuţie exercitată în special pe parcursul anilor optzeci.
Din 1978, la CCSS, printr-un contract cu Institutul de cercetare în informatică (ICI), s-a demarat un proiect pentru Sistemul informatic al ramurii ocrotirii sănătăţii (SIROS), gândit să aibă trei niveluri: central, judeţean şi al unităţilor sanitare. Din păcate, din lipsă de fonduri, din întregul proiect s-au realizat doar câteva componente ale nivelului central, în primul rând o bază de date cu indicatori de sănătate şi alta pentru unităţi, personal, aparatură etc. Aceste componente au preluat aplicaţiile existente în CCSS, au fost operaţionale în anii optzeci şi sunt operaţionale în parte şi azi, adaptate pe noile tipuri de echipamente.
În anii optzeci, calculatorul din CCSS a mai fost utilizat şi pentru prognoze, simulări, evaluări ale eficienţei economice etc., mai ales în sănătatea publică, demografie şi resurse. În aceeaşi perioadă, CCSS a realizat prelucrări de date privind igiena mediului, pentru Institutul de Igienă şi Sănătate Publică. Calculatorul de la CCSS a fost solicitat şi de instituţii mai mici din reţeaua sanitară care nu aveau echipamente proprii, dar dispuneau de programatori.
După 1977, la CCSS s-au creat aplicaţii pilot de evidenţă informatizată a foilor de observaţie de spital, la început pentru clinica de ortopedie a Spitalului de Urgenţă Floreasca, iar din 1983 pentru Spitalul Clinic Fundeni. În 1985, la CCSS s-a constituit un grup de lucru, de care am răspuns, reunind reprezentanţii realizatorilor de sisteme informatice de spital din toată ţara. Aceştia au convenit asupra: principiilor de bază, structurii pe subsisteme, conţinutului minimal al foii de observaţie, interfeţelor, codificărilor etc. pe care să le respecte sistemele informatice de spital. Recomandările au fost sintetizate într-o broşură redactată şi multiplicată la CCSS în 1986. Prima unitate care a beneficiat de un sistem informatic integrat (la nivelul epocii), ţinând cont de recomandările din acest material, a fost Spitalul de recuperare din Borşa (jud. Maramureş), relizat de un colectiv de la ICI.
În anii optzeci şi în prima jumătate a anilor nouăzeci, CCSS a beneficiat de conducerea dr. Traian Ionescu, eminent epidemiolog şi organizator de sănătate publică; în timpul directoratului acestuia instituţia a fost un veritabil centru de cercetare. În perioada 1983-1990, dr. Ovidiu Popescu, chirurg (şi ambasador), a ocupat funcţia de director adjunct pentru informatică. Menţionez câteva dintre realizările sale: în anii 1985-89, proiectele de informatizare în sănătate din România, finanţate din bani publici, puteau fi puse în funcţiune doar cu avizul CCSS, ceea ce a dus la o coerenţă naţională a proiectelor, pierdută din păcate în deceniile următoare; CCSS a organizat şi sprijinit manifestări ştiinţifice de informatică medicală (3-4 în fiecare an); a existat o evidenţă a lucrărilor din domeniu (circa 400-500); s-au organizat numeroase cursuri de iniţiere în informatică, pentru medici şi cadre medii sanitare; s-a realizat monografia Informatica Medicală, distinsă în 1991 cu premiul Academiei Române.
După 1990, la CCSS au fost achiziţionate tot mai multe calculatoare „personale“ (PC-uri). Acestea s-au generalizat în 1993-94. Concomitent s-a redus şi în cele din urmă s-a abandonat utilizarea calculatorului Felix-C256, care a fost casat. Ca efect imediat, baza de date – cât de cât centralizată până în acel moment – s-a disipat în mai multe calculatoare mici, iar un mare număr de programe (aproape toate scrise iniţial în limbajul COBOL) nu au mai fost traduse pe noile echipamente. Cele rescrise nu au păstrat totdeauna detaliile originalelor, câştigând mai mult în uşurinţa folosirii şi în prezentarea grafică a rezultatelor. În felul acesta, s-a pierdut un număr mare de aplicaţii, mai ales în zona mortalităţii generale şi a simulării unor fenomene epidemiologice, demografice, de eficienţa acţiunilor sanitare etc. Datorită reorganizărilor repetate şi a salariilor nestimulatoare, personalul cu studii superioare s-a redus la mai puţin de o treime, iar cel de înaltă specializare şi mai dramatic.
Diverse acte normative emise după 1991 au întărit calitatea CCSS de “centru coordonator, la nivel naţional, al activităţilor de informatică medicală”. Centrul a participat şi participă şi la ora actuală la mai multe proiecte de informatizare în sănătate la nivel naţional şi internaţional, din 2006 sub noul său nume: Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti (?!). Dar, de la mijlocul anilor nouăzeci, creşterea explozivă a informatizării în sector, descentralizarea sistemului sanitar, autonomia crescută a unităţilor de îngrijire a sănătăţii, apariţia caselor de asigurări de sănătate etc. au dus la un control din ce în ce mai dificil al coerenţei domeniului. Deşi la CCSS s-au elaborat după 1992 mai multe strategii succesive de informatizare în ocrotirea sănătăţii, permanent actualizate, inclusiv în colaborare cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, aceste strategii nu au mai fost adoptate după 1995 de conducerea Ministerului Sănătăţii ca documente oficiale şi, evident, nu au avut nici putere normativă.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Redactia
Universitatea din București, prima universitate din Romānia īn topul QS by Subject 2024 īn domeniile Lingvistică, Limbi moderne și Fizică și astronomie- Licitație de 80 de milioane de euro pentru componenta de cloud dedicat cloudului guvernamental
- Academia Romānă parteneriat științific cu academiile de ramură
- UMF Iuliu Hațieganu, īn topul inovării academice: aproape 14 milioane de euro din PNRR pentru dezvoltarea infrastructurii universitare
