Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Sevil Sumanariu, preşedintele ANIAP: „Fondurile structurale sunt insuficiente pentru informatizarea administraţiei publice“

25 Septembrie 2008



În cadrul celei de-a şaptea ediţii a conferinţei anuale ANIAP, subiectul mult-aşteptatelor fonduri structurale a reprezentat un laitmotiv al declaraţiilor oficiale şi nu numai. Din păcate, din perspectiva preşedintelui ANIAP, Sevil Sumanariu, acestea sunt insuficiente pentru a conta cu adevărat în efortul de informatizare al administraţiei publice locale şi centrale.


În cadrul conferinţei ANIAP s-a amintit în mod repetat, atât de către reprezentanţii instituţiilor guvernamentale, cât şi de către cei ai mediului privat, importanţa accesării fondurilor structurale în procesul informatizării administraţiei publice. Vor produce fondurile, odata accesibile, o accelerare a procesului de informatizare?
Sevil Sumanariu, preşedinte ANIAP: Se vorbeşte despre fonduri structurale în special în privinţa infrastructurii, în proiecte rutiere, de utilitate publică, educaţie, sănătate etc., dar se vorbeşte foarte puţin la nivelul administraţiei publice locale de fondurile structurale alocate tehnologiei informaţiei. În primul rând, pentru că aceste fonduri au fost deschise spre accesare abia în 20 august, iar până acum au fost doar declaraţii şi intenţii. În al doilea rând, situaţia nu se poate schimba foarte mult cu aceste fonduri pentru că ele sunt total insuficiente. Sunt atât de insuficiente, încât, câteodată, este mai bine să nu-ţi canalizezi efortul în accesarea unui asemenea fond atunci când ştii că nu ai nicio şansă. De exemplu, în domeniul guvernării electronice, pe e-Government, pe 30 de milioane de euro, vor concura sute de autorităţi publice locale. Ori nu cred că va exista cineva care să poată scrie o aplicaţie atât de diferenţiată de a altora – cam toţi cei din administraţia publică avem aceleaşi nevoi şi aproximativ aceleaşi investiţii realizate. În concluzie, evaluările proiectelor noastre vor fi cam aceleaşi. În atare condiţii, câteodată, funcţie de bugetul alocat de instituţia respectivă, este mai oportun să te orientezi către investiţiile imediate, care se pot realiza cu bugetul propriu, decât să speri că, poate, într-un an, un an şi jumătate, vei putea accesa aceste fonduri structurale. Repet, nu ştiu pentru câţi dintre noi este interesant să intre în această competiţie, în condiţiile în care, aşa cum spuneam, e vorba de 30 de milioane de euro, iar valoarea unui proiect pentru autorităţile locale este de aproximativ 1,5 milioane de euro şi circa 5 milioane de euro. Atenţie! – pentru aceşti bani ne „batem“ şi cu ministerele!


Deci nu se va crea acel aflux de firme care să producă soluţii dedicate sectorului administraţiei publice?
Sevil Sumanariu: Ca să se creeze acest aflux trebuie, în primul rând, ca beneficiarul să scrie aceste proiecte. Abia după ce beneficiarul scrie proiectul, îl depune spre finanţare şi semnează contractul de finanţare, se poate lansa o procedură de achiziţie publică şi abia atunci se poate vorbi de ofertanţi cu soluţii pe fonduri structurale. Ori, până într-un an, nu cred că vom auzi de aşa ceva. Procedura de înscriere se închide în noiembrie; probabil că până la sfârşitul lui decembrie, începutul lui ianuarie vor fi făcute evaluările proiectelor şi undeva din ianuarie-februarie, în cel mai bun caz, vor începe procedurile de achiziţie. Undeva spre septembrie-octombrie anul viitor vom auzi de achiziţii încheiate şi lansări de proiecte.

ANIAP-ul are o poziţie de „graniţă” sub tutela MIRA, dar interacţionând direct cu MCTI, ASSI şi alte organisme şi instituţii. O poziţie delicată şi datorită raportului anual al asociaţiei referitor la stadiul informatizării administraţiei publice din România, care contrazice o serie de analize şi evaluări oficiale. Cum reuşiţi totuşi să colaboraţi cu respectivele instituţii?
Sevil Sumanariu: Nu pot comenta rapoartele oficiale ale altor instituţii, însă ceea ce pot spune referitor la raportul nostru anual este că reflectă realitatea existentă la ora actuală la nivelul administraţiei publice locale şi centrale. Aceasta este realitatea din România în administraţia publică locală: la nivelul serviciilor electronice suntem sub orice prag care ar reprezenta o valoare semnificativă. Aceasta pentru că avem nevoi mari în infrastructură, avem nevoi mari de comunicaţii, şi abia apoi putem vorbi de cele de conţinut. Noi n-am reuşit să ne satisfacem necesităţile interne ale instituţiilor din administraţia publică locală, pentru ca să putem ieşi cu serviciile către cetăţeni. Fără acoperirea acestor nevoi nu va fi posibilă livrarea acestor servicii. Din aceste considerente, administraţia operează încă în mod tradiţional pentru că nu are suficiente fonduri ca să treacă la o implementare rapidă a serviciilor electronice. Nu mai este de ajuns să existe un site şi atât! Cetăţeanul, clientul administraţiei publice, a evoluat şi nu mai este mulţumit doar cu un site care afişează o adresă, un număr de telefon şi un program de lucru. Vrea să poată accesa formulare sau documente, vrea servicii bidirecţionale, respectiv nivelul trei (conform studiului ANIAP – n.r.), ceea ce, la acest moment, din punctul ANIAP de vedere, nu este realizabil!

Există totuşi o serie de angajamente oficiale la nivelul UE, date limită, scadente.
Sevil Sumanariu: ANIAP nu şi-a luat niciun fel de angajamente vizavi de nimeni. Noi a trebuit să implementăm conform legislaţiei în vigoare, iar ceea ce s-a realizat până la ora actuală în administraţia publică nu s-a realizat pentru că am fost forţaţi. Singurul act normativ, care include o obligativitate, a fost cel legat de plata electronică a impozitelor şi taxelor locale. Iar celelalte servicii, care au venit în ani la nivelul administraţiei publice locale, au apărut pur şi simplu din nevoia de a satisface dorinţele cetăţenilor şi de a facilita accesul acestora către administraţia publică. Să nu credeţi că, de exemplu, Primăria Sibiu sau Primăria Timişoara sau Primăria Constanţa au introdus semnătura electronică, consultarea electronică a documentelor, a stării acestora, dintr-un moft al informaticienilor din respectivele instituţii... Ci pentru că erau asaltaţi în relaţia cu publicul şi nu mai reuşeau să facă faţă cererilor acestuia. Iar mediul în care activează aceste primării, mediul urban, puternic dezvoltat, cu acces la Internet, a impus dezvoltarea respectivelor servicii. Dacă nu există cerinţă reală, furnizorul nu îşi dezvoltă serviciile în acest sens.

Care este rolul ANIAP în acest context în care iniţiativele oficiale nu reuşesc să se materializeze decât în cazuri izolate?
Sevil Sumanariu: De-a lungul anilor, datorită acţiunilor şi iniţiativelor pe care ANIAP le-a avut, am demonstrat că suntem partenerul care cunoaşte cel mai bine ce se întâmplă la nivelul autorităţilor locale şi în administraţia publică în general, atât la nivelul celei locale, cât şi al celei centrale, pentru că ne confruntăm cu chestiuni concrete, reale. La nivelul MCTI, acţiunile pe care le coordonăm împreună cu ministerul au fost legate în principal de partea de fonduri structurale, de aşa manieră încât să poată accesa aceste fonduri cât mai multe autorităţi locale. Din păcate, această colaborare a venit prea târziu, pentru că, în momentul în care s-au scris documentele de referinţă, respectiv cadrul strategic pentru programul operaţional sectorial de competitivitate, singura consultare ANIAP a constat în extragerea de informaţii din raportul anual al ANIAP cu privire la informatizarea administraţiei publice şi s-a spus: „Asta este situaţia actuală“. Dar nu am fost consultaţi de către nimeni asupra nevoilor reale. Anul trecut am încercat să forţăm anumite măsuri din cadrul programului operaţional pe partea de tehnologie a informaţiei pentru a fi adaptate realităţii şi nevoilor noastre, însă nu am reuşit să schimbăm absolut nimic. Probabil că MCTI-ul, prin reprezentanţii săi la momentul respectiv, a avut o altă viziune şi strategie. Dar acest document, care în principal este un instrument financiar, trebuia să
fie fundamentul unei strategii de e-Government.


Există, la momentul actual, o strategie coerentă în domeniul e-Government în România?
Sevil Sumanariu: La diverse întâlniri la care am participat la MCTI am descoperit că sunt foarte multe instituţii care produc sau cel puţin declară că produc strategia de e-Government a României. Poziţia ANIAP este foarte clară în acest sens: trebuie să existe un unic autor, să apară odată această strategie cu nişte măsuri reale, concrete şi să fie, mai ales, un e-Government românesc! Eu personal m-am săturat de aplicarea unui model de e-Government englez, german şi „n“ alte modele de succes ale altor state fără o adaptare a acestora la realităţile din România. Îmi doresc un e-Government al României şi – slavă Domnului! – există proiecte naţionale şi locale premiate la diverse manifestări dedicate. ANIAP-ul şi-a oferit serviciile, au fost schiţate diverse planuri de acţiune şi s-au stabilit o serie de măsuri concrete în domeniu pentru urgentarea elaborării acestei strategii. Din păcate, ea nu este nici acum elaborată, promulgată. Nu am văzut-o pe nicăieri. Pe scurt, aceasta a fost relaţia cu MCTI şi cu alte instituţii guvernamentale. Repet: ANIAP este o asociaţie profesională, prin urmare nu putem impune iniţiative legislative sau normative. Putem doar propune sau face recomandări profesionale, care pot fi luate sau nu în considerare de factorii decizionali de la nivel guvernamental.


Radu Ghiţulescu



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite