.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
O istorie a informaticii medicale din România
Tradiţia informaticii medicale româneşti este mai veche şi mai bogată decât cred mulţi dintre cei implicaţi azi în extraordinara deschidere a tehnicii de calcul spre domeniile ocrotirii sănătăţii. Am avut şansa să fiu martor la creşterea ei încă de la începuturi, deci pot îndrăzni să-i schiţez o istorie, desigur perfectibilă, croită în principal din evenimente la care am asistat personal.
Calculatorul MECIPT-1
Printre primele cercetări de natură medicală, rulate pe un calculator, în România, menţionez simulările funcţionării reţelelor neuronale, pe care le-am realizat personal pe calculatorul MECIPT-1 al Institutului Politehnic din Timişoara, lucrări publicate în străinătate începând din 1966. Am primit atunci un ajutor important din partea unor personalităţi precum
Eduard Pamfil, şeful şcolii de neuro-psihiatrie din Timişoara, dar şi de la Grigore C. Moisil, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Constantin Bălăceanu-Stolnici etc. Pe acelaşi calculator am simulat modele de evoluţie a celulei, elaborate de Zeno Simon, cu aplicaţii în oncogeneză, publicate în străinătate începând din 1967.
Calculatorul IBM 360/40
În mai 1969, la Centrul pentru perfecţionarea cadrelor de conducere (CEPECA) din subordinea Ministerului Muncii, centru care dispunea de un calculator electronic IBM 360/40, s-a desfăşurat o acţiune de sensibilizare în informatică a conducerii ocrotirii sănătăţii. Între participanţi au fost, între alţii, Dan Enăchescu, care urma să devină în scurt timp ministrul sănătăţii, şi Petru Mureşan, care în aprilie 1970 devine directorul noului Centru de Calcul şi Statistică Sanitară (CCSS). În februarie 1971 s-a semnat un contract între acest centru şi CEPECA, având ca obiect componente ale viitorului sistem informatic naţional de conducere în sănătate. Acest contract, de care am răspuns până la încheierea lui în 1977, prevedea activităţi de analiză, proiectare şi programare, ore de prelucrare pe calculator, ca şi cursuri de programare pentru personalul CCSS. Prima lucrare realizată şi implementată a fost evidenţa personalului superior medical din România (medici, farmacişti, chimişti, fizicieni etc.). Aplicaţia a fost complet operaţională în 1974. S-au mai realizat ulterior, în acelaşi cadru sau numai de către specialiştii CCSS, lucrări pentru: evidenţa unităţilor sanitare, evidenţa aparaturii medicale, ancheta fertilităţii, evidenţa donatorilor de sânge, evidenţa bolnavilor de silicoză, registre de bolnavi cronici (hepatită, cancer etc.) ş.a.
Felix-C256
În 1976 CCSS a fost dotat cu un calculator electronic românesc Felix-C256, pe care au fost transferate treptat toate lucrările informatice, dar pe care s-au rulat şi numeroase aplicaţii noi, ca şi pentru alte unităţi, în special cu profil de cercetare medicală. Din noiembrie 1977, CCSS a fost desemnat “centru de calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control ale activităţilor de informatică în domeniul sanitar”, calitate întărită prin acte normative ulterioare, până în zilele noastre.
Primele programe de diagnostic clinic medical
La începutul anilor ‘70 au apărut în ţară primele încercări privind sisteme de asistare a diagnosticului, prin calculator. Merită menţionate: programul de diagnostic clinic medical, pentru 311 boli, realizat în 1970 la spitalul Tractorul din Braşov de Adrian Restian şi P. Iacob, programul MODARD, pentru boli gastroduodenale, realizat de un colectiv de la Arad în 1970 şi prezentat public în 1972, diagnosticul automat al unor afecţiuni pe baza gesticii şi a mersului, realizat în 1972 de Virgil Enătescu la Satu Mare, lucrări urmate de multe altele, tot atât de interesante.
Evidenţă informatizată
Primele prelucrări statistice ale unor date din foi de observaţie s-au realizat la Institutul de Ftiziologie, de Gheorghe Bungetzianu şi Dan Plopeanu, în baza unui contract de care am răspuns, încheiat în mai 1971 cu CEPECA. După 1977 la CCSS s-au dezvoltat aplicaţii pilot de evidenţă informatizată a foilor de observaţie de spital, la început pentru clinica de ortopedie a Spitalului de Urgenţă Floreasca, iar din 1983 pentru Spitalul Clinic Fundeni. În 1985, la CCSS s-a constituit un grup de lucru, din reprezentanţi ai dezvoltatorilor, care au convenit asupra principiilor de realizare a sistemelor informatice de spital, sintetizate într-o broşură difuzată în 1986. În 1988 un colectiv de la ICI, condus de Alexandru Trică a implementat primul sistem informatic integrat, bazat pe aceste principii, la spitalul din Borşa (jud. Maramureş), condus de Daniel Barcan.
Conferinţele naţionale de informatică medicală (MEDINF)
Din anii ’70, informatica medicală a beneficiat de secţii proprii la diverse reuniuni ştiinţifice, în primul rând la simpozioanele organizate de ICI, ASE sau de Centrul de calcul din Cluj. În jurul acestor manifestări s-a cristalizat un grup de specialişti care, din iniţiativa lui Virgil Enătescu, a organizat, începând din 1977, conferinţele naţionale de informatică medicală MEDINF (denumite şi ROMEDINF, pentru a le deosebi pe plan european). Acestea reunesc de atunci şi până azi, anual, specialiştii în domeniu, în ultimul timp mai ales cei din mediul universitar. Conferinţele au avut un caracter itinerant, ţinându-se la: Satu Mare (1977, 1983, 1992, 1997), Oradea (1978), Călimăneşti (1979), Hunedoara (1980), Baia Mare (1981), Timişoara (1984, 1993, 2002, 2006), Cluj-Napoca (1985, 1996), Iaşi (1986, 1994, 2000), Târgu Mureş (1987, 2004), Craiova (1988, 2003), Constanţa (1989), Sibiu (1990, 1999, 2007), Braşov (1991), Bucureşti (1995, 2001), ceea ce a dus, în timp, la o bună cuprindere a celor interesaţi şi a realizărilor notabile de pe tot cuprinsul ţării. În perioada 1985-1989, CCSS a organizat anual, în paralel, şi două-trei mese rotunde de informatică medicală, pe domenii de mare interes. După 1990 conferinţele MEDINF au căpătat tot mai mult caracter internaţional.
„Informatica medicală”
Începând din 1984, timp de zece ani, la CCSS a existat o evidenţă, actualizată şi difuzată periodic, a aplicaţiilor de informatică de sănătate. În monografia Informatica medicală apărută în 1988 (autori Ovidiu Popescu, Virgil Enătescu, Dan Farcaş, Gheorghe Mihalaş, Octavian Petrescu, Stelian Popa), distinsă în 1991 cu premiul „Gh.Marinescu“ al Academiei Române, a fost inclusă între altele o listă de 467 aplicaţii de informatică medicală realizate în România.
Repartiţia acestora este edificatoare pentru nivelul atins la acel moment: baze de date, indicatori, resurse materiale şi umane, statistici, eficienţă, prognoză (120), sănătate publică, epidemiologie, anchete, noxe (75), registre de bolnavi cronici (16), activităţi profilactice (22), dispensarizare bolnavi, asistenţă ambulatorie (30), evidenţa pacienţilor din spital (16), laborator, explorări, investigaţii, imagistică, analiza semnalelor (72), asistarea diagnosticului (35), asistarea tratamentului (37), monitorizare on-line (5), cercetare medicală (39). Localizarea acestor lucrări, deşi neuniformă, acoperea aproape toate judeţele din ţară.
Din păcate, cele mai multe aplicaţii erau rezultatul colaborării unor echipe de entuziaşti, lipsite de stabilitate. În plus, nu au existat mecanisme de valorificare, astfel că practic nici una dintre aceste lucrări nu a fost utilizată şi de alţii în afara autorilor săi.
UMF Timişoara a fost prima instituţie de învăţământ superior din ţară care a introdus, prin Gheorghe Mihalaş, disciplina de informatică medicală, încă din anul universitar 1983/1984, la început sub formă de curs facultativ, exemplu urmat, pe rând, şi de celelalte centre universitare medicale. Pe lângă aceasta s-au organizat, începând din 1985, şi cursuri de informatică pentru medici şi asistenţi medicali.
Grupul de specialişti închegat în jurul conferinţelor MEDINF a constituit în 1989 Comisia de informatică medicală a Academiei Române, condusă de Ştefan Milcu, Valeriu Neştianu şi Ioana Moisil, apoi în 1990 Societatea Română de Informatică Medicală (preşedinţi: Viorel Moga, apoi Virgil Enătescu, urmat de Gheorghe Mihalaş), iar în 1992 Comisia de informatică a Academiei de Ştiinţe Medicale (preşedinte Dan Farcaş). Societatea Română de Informatică Medicală a fost admisă în 1993 ca membru al IMIA (International Medical Informatics Association), iar în 1994 a devenit membru şi al EFMI (European Federation for Medical Informatics). Între 2006 şi 2008 Gheorghe Mihalaş a fost preşedintele EFMI.
Alte manifestări ştiinţifice de informatică medicală, cu accent pe aspectele tehnice, a organizat, începând din 1991, şi Societatea Română de Inginerie Clinică şi Medicină Computerizată, condusă de Constantin Ionescu-Târgovişte şi Simion Prună, iar după 2000 mai ales trustul de presă IDG. Un fapt îmbucurător după 1990 a fost şi participarea românească, prin tot mai multe lucrări, la marile congrese internaţionale de profil, ca şi la activităţile de specialitate ale OMS şi Comisiei Europene.
Tezaurul de competenţă şi coerenţă acumulat în toţi aceşti ani, prin grupul de specialişti în domeniu, se află azi la maturitate, la dispoziţia tuturor celor interesaţi. Din păcate, mai marii peste destinele informaticii de sănătate de la noi ezită încă să-l folosească pe deplin.
Dan D. Farcaş
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Redactia
Universitatea din București, prima universitate din România în topul QS by Subject 2024 în domeniile Lingvistică, Limbi moderne și Fizică și astronomie- Licitație de 80 de milioane de euro pentru componenta de cloud dedicat cloudului guvernamental
- Academia Română – parteneriat științific cu academiile de ramură
- UMF „Iuliu Hațieganu”, în topul inovării academice: aproape 14 milioane de euro din PNRR pentru dezvoltarea infrastructurii universitare
