Revista >> Octombrie 2008 [Nr. 109] >> Administratie publica

Ştampila rămâne rege în administraţia publică

ghitulescu radu

25 Octombrie 2008

Patru lipsuri majore
Din punctul de vedere al lui Adrian Floarea, certSIGN, gradul redus de utilizare al semnăturii electronice se dato-rează, în primul rând, lipsei unei infrastructuri informatice omogene la nivelul întregului aparat administrativ, apoi lipsei de educaţie şi a sprijinului oficial în acest sens şi, nu în ultimul rând, a unor soluţii informatice care să permită valorificarea la un nivel superior a semnăturii electronice: „În prezent, semnătura electronică este utilizată în administraţiile locale doar pentru uz intern şi nu se poate vorbi de o utilizare în masă a acesteia. Din punctul meu de vedere, există multiple cauze ale ratei reduse de utilizare a semnăturii electronice în administraţia publică, principalul motiv fiind reprezentat de lipsa infrastructurii informatice. Un alt element important îl reprezintă lipsa de educaţie în acest domeniu, conceptul de semnătură electronică fiind încă necunoscut. Un exemplu concret – de multe ori implementarea unei soluţii pentru semnarea electronică vine cu o întrebare firească pentru cei ce migrează de la documente printate şi semnate olograf la documente semnate electronic: «Dacă vreau să pun un document într-un dosar să-l pot consulta mai târziu, când îl printez de unde ştiu cine l-a semnat?». Este o problemă ce demonstrează că semnătura electronică este aproape inutilă privită individual, este imposibil ca acest mecanism de securitate să fie pus în practică în sprijinul afacerii fără un mediu corespunzător: manipularea informaţiilor digitale, fluxul documentelor şi arhivarea lor în formă electronică. Bineînţeles, aici un rol deosebit de important revine şi companiilor de profil în educarea utilizatorilor, dar şi statului care trebuie să înţeleagă şi să sprijine aceste demersuri.“

Posibile soluţii
Soluţii pentru creşterea gradului de utilizare a semnăturii electronice, teoretic, există. De exemplu, secretarul de stat MCTI Zoltán Somodi invoca drept rezolvare introducerea soluţiilor de semnătură electronică ca şi cheltuială eligibilă în cadrul tuturor operaţiunilor din Domeniile Majore de Intervenţie care sunt acoperite de MCTI (cum ar fi Domeniul Major de Intervenţie 3 „Dezvoltarea şi Creşterea Eficienţei Serviciilor Publice Electronice Moderne“ sau Domeniul Major de Intervenţie 3 „Dezvoltarea E-Economiei“). O iniţiativă care ar putea avea rezultate semnificative dacă administraţia publică ar acorda prioritate procesului informatizare şi dacă fondurile structurale alocate acestui proces ar fi suficiente pentru cele peste 2.000 de unităţi administrativ teritoriale din România. Condiţii care nu sunt însă îndeplinite decât într-o foarte mică măsură...

Există însă şi soluţii mai pragmatice, ale căror progrese ar putea fi măsurate concret, nefiind plasate într-un orizont de timp nedeterminat. De exemplu, preşedintele ANIAP sugerează rezolvarea prin impunerea şi alocarea de fonduri dedicate de la Guvern: „Eu cred că, pentru a uşura sistemul şi pentru a facilita implementarea mai rapidă a semnăturii electronice, ar trebui introdusă obligativitatea utilizării acesteia cel puţin în interiorul instituţiilor publice şi între instituţiile publice, cu măsurile de finanţare corespunzătoare, în spatele acestei obligativităţi. Aşa cum s-a făcut Programul naţional săli de sport, de ce nu s-ar face şi Programul naţional Semnătura electronică? Se alocă un fond de către guvern, autorităţile aplică la acel fond şi apoi urmează implementarea. În opinia mea, la ora actuală avem o problemă de finanţare, una de concepţie, la nivelul destinatarului/utilizatorului final, şi, în primul rând, o problemă de cunoaştere. Pentru că, trebuie să o recunosc, mai sunt şi în interioril administraţiei publice specialişti care nu cunosc suficient de bine mecanismul de implementare a semnăturii electronice.“

Soluţia preşedintelui ANIAP ar putea fi viabilă şi din perspectiva reprezentantului certSIGN: „Dacă ne uităm la beneficiile pe care le aduce utilizarea semnăturii electronice (rapiditate, siguranţă, reducere de costuri, reducerea la maxim a birocraţiei, recunoaştere legală) o să vedem că obligativitatea utilizării semnăturii electronice în unităţile administraţiei publice este unica soluţie. Totusi, odată cu obligativitatea ar trebui să existe şi o explicare foarte clară a acestui concept, care să asigure o bună cunoaştere şi educare vizavi de conceptul de semnătură electronică, atât în administraţia publică, cât şi la nivel de cetăţean. Apoi, dezvoltarea de noi aplicaţii şi sisteme informatice care să suporte semnătura electronică.“
Este însă puţin probabil ca obligativitatea utilizării să fie pusă în practică acum, în plină perioadă electorală, când se pune accentul pe imagine şi se atacă probleme cu un impact mult mai mare la public, care dau bine în ochii populaţiei. Situaţia se va perpetua, probabil, şi o bună parte din anul viitor, când, măcar parţial, promisiunile politice vor trebui onorate... Aşa că speranţa tot la MEF este!

Adrian Floarea, business development manager certSIGN, susţine că pentru ca semnătura electronică să fie utilizată în administraţia publică trebuie depăşite o serie de lipsuri majore.

Preşedinta ANIAP, Sevil Sumanariu, consideră că impunerea obligativităţii utilizării semnăturii şi alocarea unui fond dedicat implementării acesteia în unităţile administraţiei publice reprezintă cea mai bună soluţie

Radu Ghiţulescu