Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Diaspora ştiinţifică va revitaliza cercetarea românească

25 Octombrie 2008





Dr. Andreas Wild, Managing Director Freescale Semiconductor EMEA

• CDI din România a făcut progrese remarcabile în privinţa infrastructurii şi mentalităţii cercetătorilor. Accesul la colaborări internaţionale şi la mijloace de finanţare a avut efecte benefice evidente.
• Utilizarea diasporei în dezvoltarea unei noi economii naţionale este o idee care a fost utilizată cu mult succes de anumite state. De pild, în industria de semiconductoare, Taiwan a reuşit după 10 ani, prin susţinere guvernamentală, să domine fabricaţia mondială de semiconductoare. Diaspora a fost o resursă esenţială în obţinerea unei poziţii de supremaţie mondială într-un domeniu tehnologic de vârf de indubitabilă importanţă strategică.
• Conferinţei i s-a dat importanţa naţionala prin participarea unor personalitaţi cu răspunderi oficiale, începând cu recepţia facută de Primul Ministru la Palatul Victoria, unde a participat şi ambasadorul SUA, continuând cu participarea conducerii ANCS, a conducerii Academiei Române şi a mai multor institute de învaţamânt superior. În şedinţa plenară, scurtele prezentări ale cadrului legal şi organizatoric au lăsat suficient timp pentru ca Diaspora să-şi poată exprima opiniile. A fost una dintre cele mai vii şi mai interestante discuţii de acest gen la care am participat în cariera mea.
• Conferinţa va avea succes dacă va reuşi să contribuie la stabilirea unui mod de funcţionare durabil pentru cercetarea efectuată în România, iar condiţia esenţială de reuşită este transferarea ideilor ştiinţifice şi tehnice în context economic. Dacă economia naţională nu poate absorbi în acest moment decât un număr limitat de idei inovatoare, ar trebuie găsite mecanisme de valorificare în exterior, fără a renunţa la stimuli interni, de pildă fondarea de întreprinderi. În aceeaşi ordine de idei, o relaţie cu Diaspora activă în industrie, în paralel cu relaţia în cercetare, ar fi utilă în pilotarea cercetării şi, în consecinţă, în valorificarea rezultatelor. Persoane cu responsabilitate managerială pot influenţa întreprinderile în care lucrează să caute surse de inteligenţă tehnică în România. Adesea, persoane fără poziţii ierarhice de decizie, dar cu un bun renume în tehnologie, pot induce asemenea acţiuni. Un asemenea grup ar putea constitui, în primă aproximaţie, „clienţii externi“ ai inovaţiilor din România.
Sper că această Conferinţă a pus în evidenţă modalităţi de a valorifica potenţialul de competenţă, experienţă şi entuziasm al Diasporei, altfel va ramâne o ceremonie agreabilă, dar fără consecinţe în viaţa participanţilor şi în viaţa ţării.


Dr. Emil C. Toescu, Senior Lecturer în Neuroştiinţe, University of Birmingham

• Am acceptat iniţial invitaţia la Conferinţă cu un oarecare scepticism, dar până la urmă am fost surprins pozitiv. Atât de munca de conceptualizare şi efortul de organizare care a reieşit din prezentările făcute, cât şi de nivelul de participare şi entuziasmul participanţilor din Diasporă, care s-au arătat plini de interes şi doritori de participare la procesul de emancipare a structurilor ştiinţifice din România. De asemenea, în mai multe rânduri, organizatorii au luat notă de comentarii şi au răspuns în mod pozitiv la notele critice prezentate. În plus, în cursul discuţiilor informale, toate aceste persoane cu răspundere din structura organizatorică a cercetării ştiinţifice au arătat că s-au gândit mult şi de multe ori bine la o serie întreagă de probleme cu care se înfruntă ştiinţa românească, aşa cum este ea făcută încă în ţară.
• Problema pe care am perceput-o este aceea a modalităţilor de evaluare a activităţilor depuse. În cursul prezentărilor s-au discutat o serie întreagă de planuri pentru organizarea şi desfăşurarea viitoare a cercetării în institutele româneşti, dar nici un moment nu s-a trecut în revistă evaluarea activităţiilor anterioare sau posibilele criterii de evaluare a activităţii viitoare. Pentru a evita acumularea unor potenţiale probleme, sugerez că activitatea de evaluare, la nivel individual, de grup, instituţional sau de program, să fie făcută pe o bază regulată, la intervale fixe, cu posibilitatea clară şi bine definită a sistării investiţiilor în cazul unor stagnări nejustificate sau evaluări negative.
Sper că ghioceii care şi-au arătat faţa în cadrul Conferinţei Diasporei ştiinţifice româneşti anunţă într-adevăr primăvara ştiinţifică din România.

Prof. Dr. Cătălina Achim, Universitatea Carnegie Mellon SUA, Departamentul de Chimie

Organizarea Conferinţei a reflectat dorinţa organizatorilor de a îmbunătăţi calitatea cercetării ştiinţifice româneşti prin folosirea resursei umane reprezentată de Diasporă. M-am bucurat să aflu că infrastructura de cercetare în România s-a îmbunătăţit, în măsura în care dotările cu aparatură sunt comparabile cu cele la care au acces cercetătorii din străinătate, deşi am înţeles că uneori accesul la aceste instrumente poate fi limitat de constrângeri spaţiale şi apartenenţa la o anumită Universitate/Institut de cercetare/Departament.
Sugestii:
• Constituirea unui forum/blog în care informaţii, sugestii şi păreri pot circula uşor şi al cărui conţinut poate fi folosit ca input de către administratori şi politicieni care se ocupă de ştiinţă în România.
• Crearea unei liste de distribuţie email cu cercetătorii din România care vor să participe la cercetarea din România, posibilităţi de colaborare, programe de finanţare a colaborărilor cu cercetători din România sau a unor stagii de cercetare în România, etc.
• Crearea unor programe de stagii în România pe termen scurt (2-12 săptămâni) pentru cercetători de origine română stabiliţi în străinătate care au obţinut prestigiu internaţional şi ar putea (1) preda cursuri studenţilor sau doctoranzilor români, (2) interacţiona cu administratori ai ştiinţei cu care să discute despre sistemele de educaţie şi cercetare, şi (3) participa în cercetare pe termen scurt în grupuri de cercetare din România care au infrastructură corespunzătoare. În timpul acestor stagii, cercetătorii străini ar putea călători să prezinte seminarii în Universităţi din ţară.
• Asigurarea transparenţei proceselor de angajare şi promovare a cadrelor didactice sau de cercetare în Universităţi şi Institute de Cercetare. Este păcat că modul curent în care se desfăşoară aceste procese pune sub semnul întrebării calificarea celor angajaţi, deşi aceasta e, în multe cazuri, într-adevăr foarte bună.



Dr. Florin Păun, Deputy Director ONERA (National Office for Aerospace Research, France)

• În general, întâlnirea a fost o reuşită şi, posibil, o premieră la nivel mondial. Ne-am dat seama de consecinţele brain drain-ului, dar şi de faptul că anumite grupuri de rezistenţă au reuşit să subziste în ţară, iar la această oră România poate pretinde câteva competenţe de nivel mondial în R&D.
• Ne-am dat seama că un efort considerabil a fost făcut în ultimii ani pentru a salva cercetarea românească, în era Anton Anton, şi am putea spune că acest pariu este pe cale să reuşească deoarece se simte un nou suflu, cercetarea reuşind să revină dintr-o stare letargică la un nivel corect, ce ne poate permite ieşirea în lume.
• Mecanismele de finanţare sunt extraordinar de moderne. Am putea vorbi de un model românesc, căci nu-l găsim mai pe niciunde, iar la ora actuală în ţară, un cercetător care are idei inovatoare (nu numai tehnologic, ci şi organizaţional, sau de proces) poate să obţină granturi ce-i vor permite o cercetare de calitate. Aceste mecanisme finanţează de la echipamente pentru laboratoare până la cercetari aplicate pentru obţinerea de noi produse (nu numai idei în aer).
• Pentru ca trendul să continue ar trebui sa fie consacrate eforturi în insuflarea dorinţei de a avea R&D în industrie (şi în special la IMM-uri), precum şi în stimularea apariţiei unor elemente cheie în procesul de inovaţie (diferit de cel al cercetării, care este numai sursă de idei noi pentru inovaţia tehnologică).

Prof. Dr. Dan Burghelea, Department of Mathematics, Ohio State University

• Conferinţa a fost o surpriză plăcută. Înţeleg că guvernul României este conştient de importanţa cercetării ştiinţifice în societatea contemporană şi caută forme realiste şi optime de a o aduce rapid la nivelul ţărilor avansate din CE.
• Multe din propunerile avansate pentru viitor sunt, în parte, realităţi în matematică. Am fost puţin dezamăgit că administraţia ştiinţei româneşti nu a acordat credit acestor iniţiative, preferând să le avanseze ca idei noi. De exemplu, există Şcoala Normală Superioară Bucureşti în domeniile matematică, informatică şi, mai nou, biologie, ce are ca scop încurajarea şi cultivarea talentelor excepţionale. Pentru matematică, Şcoala recrutează prin concurs nu mai mult de 7-8 studenţi anual, oferindu-le cursuri în domeniile cheie ale matematicii contemporane, cu profesori din ţară sau străinătate, şi un modest ajutor financiar. Şcoala funcţionează fără suport material din partea guvernului român. Sper ca propunerile actuale să schimbe prezenta situaţie.
• În anumite domenii de cercetare ştiinţifică România poate fi atrăgătoare tinerilor cercetători din Europa, evident în condiţii în care suportul material este comparabil cu cel oferit în alte ţări. Cred că institutele de cercetare trebuie să deschidă porţile candidaţilor din întreaga Europă, nu numai români. Nu văd de ce România să exporte numai „oameni de ştiinţă“, când poate să importe şi oameni de ştiinţă, de a căror expertiză ar avea nevoie. Sunt convins, cel puţin în domeniul matematicii, că acest lucru este nu numai posibil, dar şi rapid realizabil.
• Proiectele de parteneriat propuse ar trebui să ţină cont că un cercetător senior are deja un anumit grup de colaboratori care nu aparţin Diasporei. În acest caz, fără integrarea altor “neromâni”, participarea cercetătorului din Diaspora românească nu poate fi decât mult redusă şi parţială. Experţii externi ar trebui să poată fi finanţaţi pentru o perioadă mai lungă de sejur (1-2 luni) în România, fără formalităţile necesare pentru angajaţii străini.


Alexandru Batali



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite