Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Remember CEPECA - CEntrul de PErfecţionare a Cadrelor de Conducere din Intreprinderi

28 Noiembrie 2008



La 30 martie 1967 s-a semnat la Geneva, la sediul Biroului Internaţional al Muncii (BIT), actul de constituire a CEPECA, o instituţie cu rol şi obiective despre care nici Partidul şi nici Guvernul nu ştiau foarte multe lucruri. Era un caz neobişnuit, crearea în România a unei instituţii naţionale cu sprijin financiar şi tehnic ONU, o dezvoltare atipică şi contrară curentului politic şi ideologic din vremea aceea, care venea dinspre Est. Oricum, această instituţie apărută atât de paradoxal chiar a existat, întâi pe hârtie, prin HCM-ul de înfiinţare din 1 aprilie 1967 (sic!) şi apoi faptic, cca şase luni mai târziu, când au început efectiv să se ţină cursuri la adresa din şoseaua Odăi nr.20, adică pe centura de nord a capitalei, la graniţa cu Otopeni, într-o clădire care azi este sediul SRI.

La succesul negocierilor dintre Guvern şi ONU contribuise Mircea Maliţa, adjunct al ministrului afacerilor externe alături de Petre Lupu, preşedinte al Comitetului de Stat pentru Muncă şi Salarii (CSMS) şi Vasile Blajovici, vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri, deci doi înalţi reprezentanţi ai Partidului.


Cota de participaţie Guvern şi ONU la proiectul CEPECA


Contribuţia ONU la acest proiect a fost de 2,8 milioane dolari SUA, sumă menită să acopere achiziţionarea unităţii de calcul (860 mii dolari), salariile a 12 experţi internaţionali, alte echipamente, stagii de perfecţionare în străinătate pentru lectorii români etc.


Guvernul a finanţat cu 5,5 milioane dolari SUA, adică valoarea bazei materiale şi a facilităţilor pentru organizarea programelor în regim rezidenţial, salariile personalului de specialitate şi auxiliar (peste 200 persoane).


Condiţiile impuse de IBM pentru amenajarea spaţiului în care urma să fie instalată unitatea de calcul erau „draconice”: clădire dotată cu sistem de climatizare, atmosferă nepoluată, exclusă orice contaminare a aerului din incinta unităţii de calcul. Totuşi, de ingenioasa clădire în care a fost instalat Calculatorul s-a mirat însuşi furnizorul, firma americană IBM, care a apreciat condiţiile create.


Ca o paranteză, la acea dată IBM îşi exprimase clar interesul de cooperare cu România, după succesul pornirii unităţii de calcul din CEPECA. Vice-Preşedintele IBM, Lynk Horn, a venit la Bucureşti în luna august 1968, pentru a se informa asupra posibilităţilor de realizare, pentru început, a unor componente din perifericele sistemului de calcul „IBM-360, Model 30”, acelaşi care dota şi CEPECA.


Am discutat cu el dotarea cu calculatoare IBM a ministerelor şi a celorlalte mari instituţii centrale precum CSP, Direcţia de Statistică ş.a., precum şi la nivelul fiecărui judeţ. Oferta era ca IBM să producă în România o primă gamă de componente periferice pentru piaţa globală. Bineînţeles că, aşa cum ştim, discuţiile s-au oprit aici. Dacă România ar fi mers pe cartea IBM, probabil la alt nivel ar fi urcat performanţele informaticii româneşti. Aşa se face că am produs calculatoare Felix, fabricate după un brevet francez destul de nereuşit, care a creat probleme chiar Franţei. „Le Plan Calcul” a fost aprobat însă de „Şeful suprem” la recomandarea Acad. Prof. Dr. Ing. Drăgănescu, după vizita în România a generalului De Gaulle, în mai 1968.


Punerea în funcţiune a CEPECA


Dacă unii nu ştiau prea mult despre viitoarele obiective şi funcţiuni ale acestei instituţii, eu pot să afirm că nu ştiam „nimic”. M-am „trezit” numit director al unei organizaţii al cărei nume provoca dificultăţi de pronunţare în cercurile internaţionale: „Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere din Întreprinderi” (ceva mai târziu s-a consacrat acronimul CEPECA). Eram transferat într-un domeniu necunoscut, venind după aproape 20 de ani de activitate în industria petrolieră, fără să am cunoştinţe de ceea ce în „lumea capitalistă” avea denumirea simplă de „Management”. În plus, auzeam pentru prima dată de Informatică, de Calculatoare electronice şi de folosirea lor în gestiunea întreprinderilor.


Cei doi adjuncţi ai mei cu care am pus în funcţiune CEPECA au fost Prof. Dr. Ing. Paul Constantinescu, de la Facultatea de Matematici a Universităţii din Bucureşti, responsabil cu darea în exploatare şi întreţinerea „Unităţii de Calcul Electronic”, şi ing.Vlad Necşulescu, şef de serviciu în CSMS, desemnat să coordoneze programele de pregătire şi perfecţionare în domeniul organizării muncii şi gestiunii întreprinderilor.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite
Corneliu Pasare
Lucram la Min Petrolului cand l-am cunoscut pe "Johny" Niculescu prin 1965. M-a impresionat personalitatea lui. Cine isi mai aminteste de vremurile alea, cand eram tineri, poate sa imi scrie cpasare@pasareholdings.com Corneliu Pasare Toronto
28 Ianuarie 2016, 05:02:58