Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Probleme ale informatizării sănătăţii

19 Decembrie 2008



La mijlocul anilor ’90, vechiul sistem unitar, piramidal, având în vârf Ministerul Sănătăţii, s-a fragmentat din punct de vedere decizional, apărând mai multe structuri interdependente, dar dezvoltându-şi propriul sistem informatic:


• MSP, instituţiile centrale subordonate, autorităţile de sănătate publică;
• CNAS, case judeţene, alte case de asigurări de sănătate;
• Reţeaua de spitale, cabinete medicale, farmacii, staţii de ambulanţă, centre de recoltare şi conservare a sângelui, laboratoare de medicină legală etc.
• Reţeaua de unităţi de cercetare, instruire, documentare;
• Uniunile profesionale şi alte organizaţii naţionale: Colegiul Medicilor; Colegiul Farmaciştilor, Camera Federativă a Medicilor, Sanitas etc;


În absenţa unor reglementări unitare privind standarde de informatizare, precum şi datorită inexistenţei unui sistem de acreditări, certificări, avizări pentru furnizori, sistemele informatice s-au realizat şi implementat într-o manieră dezorganizată. Acest lucru a făcut ca informatica, în loc să ajute activitatea medicală, să genereze mai degrabă confuzie, birocraţie şi nesiguranţă.


Au apărut paralelisme în culegerea datelor primare, dublarea unor circuite de raportare, incompatibilităţi datorită utilizării unor definiţii diferite ale indicatorilor şi a unor codificări proprietare etc. Din punct de vedere al derulării unor investiţii specifice, nu o dată a fost reluată informatizarea unor sectoare care aveau deja soluţii acceptabile, în detrimentul altor zone, ceea ce a generat neutilizare eficientă a fondurilor publice.


Un sistem informatic naţional coerent nu se poate realiza decât prin adoptarea unei strategii cadru de informatizare în sănătate şi prin constituirea unor organisme aferente şi adoptarea unor reglementări. Asemănător sistemului electronic naţional de plăţi din sectorul finanţe-bănci, care operează în mod unitar, centralizat şi accesibil toate tranzacţiile financiare din sistem, la fel trebuie să existe şi în sănătate un sistem informatic în care să se regăsească „contul de sănătate” al fiecărui cetăţean.


Strategia cadru ar trebui să ofere o viziune de ansamblu şi de perspectivă asupra a ceea ce vrem să devină o viitoare reţea integrată de sisteme informatice de sănătate la nivel naţional, într-o perspectivă de – să zicem – 10 ani, să ofere o rezolvare a problemelor reale de informatizare a activităţii medicului, respectiv ale administratorului de sănătate. Există strategii similare, deja adoptate în ţările vecine, ori iniţiative eHealth ale Comisiei Europene.


Pentru a avea o strategie adaptabilă mereu noilor deschideri, ea trebuie să fie rodul activităţii unui organism permanent. Un astfel de organism ar fi un for de dezbatere, de negociere, dar şi de autoritate, cuprinzând principalii „stakeholderi”: instituţii centrale din ocrotirea sănătăţii, Institutul Naţional de Statistică, MCTI, MIRA (deţinătorul registrului populaţiei), MMFES (pentru probleme implicând familia), MEF, dar şi asociaţii profesionale specifice, cum ar fi Societatea Română de Informatică Medicală, HL7 România, reprezentanţi ai dezvoltatorilor software sau consultanţi independenţi.


Ar trebui să existe şi mecanisme de avizare şi de control ale proiectelor, ca şi de acreditare a realizatorilor. Având în vedere caracterul interdepartamental al problematicii, ideal ar fi ca reglementările acestei autorităţi să facă obiectul unor hotărâri de guvern. În absenţa unor ordine ale ministrului sănătăţii publice este puţin probabil ca aceste reglementări să fie respectate.


În 1995, în România, s-a adoptat o strategie cadru a informatizării sănătăţii; dar ea s-a perimat foarte repede, atât datorită schimbărilor din sistemul de sănătate (în principal privatizarea cabinetelor şi apariţia asigurărilor de sănătate), cât şi datorită evoluţiei rapide a tehnicii de calcul, care a deschis între timp noi direcţii, mai ales în domeniul telemedicinei, a apariţiei unor noi dispozitive portabile, sau care a devenit şi financiar mult mai accesibilă.


Ulterior, Legea reformei de sănătate 95/2006, Planul Strategic al MSP 2008 – 2010, sau alte reglementări existente nu s-au dovedit suficiente pentru a institui ordine în domeniul informaticii de sănătate.



Tags: Sanatate

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite