Revista >> Decembrie 2008 [Nr. 111] >> Istoria Informaticii

Viorel Darie despre....colegi de breaslă (II)

Viorel Darie

15 Ianuarie 2009

La Timişoara era un băiat interesant, Marinică (nu-i stiu decât prenumele). Realizase şi el un program de sah, pe care l-a trimis la ITC cu ocazia unui concurs de şah la care au participat mai multe programe/roboţi de jucat şah. Acest program al lui Marinică era cam slăbuţ, poate cel mai slab program din concurs. Şi a fost pus să joace cu un robot din America, numit parcă CHESS 3.0, evident mult mai bun. Începe partida, programul lui Marinică se deschide prost, pierde o piesă, încă o piesă… de nu mai rămâne mai nimc în faţa regelui propriu. Atunci programul lui Marinică dă o serie de şahuri unul dupa altul, ia nişte piese şi găseşte MAT !!!! Aşa ceva nu s-a mai văzut… Când i-am comunicat vestea lui Marinică la Timişoara – nu-i venea a crede.

Ţin minte că mergeam în delegaţie la PETROMAR Constanţa să termin aplicaţiile lui Marius Cosma. Acolo aveam un calculator IBM 286 pe care se calcula o suprafaţă geologică. Deoarece acel calculator nu avea Coprocesor, calculul suprafeţei mergea extrem de greu. Am lansat programul pe la ora 14 după masă, l-am lăsat mergând şi am plecat să vizitez Constanţa, portul, plaja, pe la Tomis, prin piaţă, ceva magazine şi când s-a făcut noapte, pe la ora 20, am revenit la PETROMAR şi programul încă mai avea de calculat câteva linii din suprafaţă. Cam pe la 22.45 noaptea a terminat calculul suprafeţei.
Acelaşi program l-am lansat altădată pe un calculator IBM 486 cu Coprocesor. Minune: suprafaţa se genera văzând cu ochii : Vuuuuummmmmmm ! Şi gata. Mare minune un coprocesor. Vrea cineva un IBM 486 cu Coprocesor ?

O amintire cu Dl. Listeş Vasile: În 1985 am avut ocazia să mergem la nişte cursuri la Paris, delegaţie din care a făcut parte şi Dl. Listes. Atunci erau foarte multe formalităţi ca să pleci undeva, mai ales în Franţa. Dar ne-a ajutat un domn pe nume Ionescu, de la o comisie de colaborare ştiinţifică internaţională UNESCO, un om deosebit, prezentabil, educat.
La Paris noi am cheltuit banii pe fel de fel de lucruri: blugi, haine copii, REXONE, săpunuri…
La întoarcere trebuia să facem justificări de deplasare, printre care şi la acel domn Ionescu, care ne-a ajutat să plecăm.
Exact în faţa noastră a făcut decont Dl. Listes Vasile, care i-a oferit d-lui Ionescu o pungă de juma de cafea din Franţa (în România nu era cafea, era doar nechezol, sau la negru cu 1300 lei).
Pe calorifer la Dl. Ionescu era, ca din întâmplare, o pungă de cafea pe terminate şi probabil se aştepta să oferim şi noi ceva ca atenţie. Eu – nimic. Echipa mea nu s-a organizat să-i aducem şi la domn Ionescu ceva. Domn Ionescu ne-a făcut decontul, dar era cam supărat, se vedea asta. Atunci am simţit o ruşine în obraz ca niciodată. Iar Dl. Listes de la Cluj tot domn rămâne …