Revista >> Decembrie 2008 [Nr. 111] >> Sanatate

Către o strategie a informatizării sănătăţii

Dan D. Farcas

15 Ianuarie 2009

În numărul trecut al revistei Marketwatch argumentam necesitatea elborării unei strategii actualizate pentru informatizarea sănătăţii în România, menţionând faptul că un colectiv de specialişti a fost invitat recent la Ministerul Sănătăţii Publice să elaboreze o propunere în acest sens. Prezentul articol expune, în interpretarea autorului, concepte de bază aduse în discuţie în acest grup.

O strategie pe o perspectivă de maximum 10 ani), ar trebui să aibă, ca obiectiv de bază, proiectarea şi realizarea unui Sistem Informatic Integrat al Sănătăţii (SIIS), prin care principalele date caracterizând sectorul ocrotirii sănătăţii să fie informatizate şi partajate de toţi actorii interesaţi şi autorizaţi din sistem. SIIS nu ar trebui conceput ca un „supersistem informatic” (pentru care să se declanşeze un „superproiect”, obiect al unui „supercontract”), ci ca o „reţea” de module având funcţionalităţi bine definite şi care ar putea fi înlocuite sau completate la nevoie, fără a perturba performanţele întregului. Unele dintre aceste module există deja şi şi-au dovedit utilitatea, altele sunt în curs de realizare. Proiectele noi, finanţate din bani publici, ar trebui să fie lansate mai ales pentru componentele încă nerealizate, în general pentru modulele integratoare şi cele destinate noilor deschideri.

Pe o schemă alăturată am schiţat principalele fonduri de date ale SIIS. Din schemă reiese că arhitectura SIIS s-ar configura, în jurul unui „sistem central de date”, prin patru grupuri principale de actori:
- Ministerul Sănătăţii Publice şi instituţiile subordonate
- Unităţile sanitare
- Asigurările de sănătate
- Uniunile profesionale
Realizarea SIIS va trebui să se axeze pe trei componente principale:
- sistemul central de date de sănătate,
- dosarul electronic de sănătate al persoanei,
- gestiunea resurselor ocrotirii sănătăţii.

Sistemul central de date de sănătate (SCDS) va fi dedicat gestionării unor baze de date unice: nomenclatoare, codificări, standarde, dar şi populaţie, unităţi sanitare, personal sanitar. Acestea vor fi utilizate de toţi actorii din ocrotirea sănătăţii, legând astfel laolaltă toate componentele SIIS.
Dosarul rezumativ de sănătate (DRS) va fi piesa cea mai importantă a SIIS. În ea va exista o înregistrare minimală pentru fiecare cetăţean al României, conţinând un identificator (CNP-ul sau un cod de asigurări sociale), date personale, date de sănătate (de pildă: grupa sanguină, Rh, alergii importante, acceptul pentru transplant), date de asigurări de sănătate etc.
Evidenţa personalului din ocrotirea sănătăţii este o altă piesă importantă a SCDS. Pentru personalul cu studii superioare, un astfel de fişier există încă din 1972 la Ministerul Sănătăţii Publice cu un cod unic de 6 cifre de identificare a medicilor, conferit la prima angajare şi utilizat pe parafă. Alte date ale medicilor există la Colegiul Medicilor (medicii cu liberă practică), la Casa de Asigurări de Sănătate (medicii cu contract), ca şi la alţi agenţi. Aceste fişiere, fără a-şi pierde specificitatea, vor trebui corelate prin SIIS, evitând astfel incoerenţele şi multiplicarea efortului de actualizare.
Evidenţa informatizată a unităţilor sanitare din România există tot din 1972, la CCSS şi apoi CNOASIIDS. La ora actuală ea interesează şi Asigurările de Sănătate (unităţi cu contract), ca şi Registrul Comerţului, care conferă codul de identificare fiscală.

SCDS este chemat să gestioneze şi codificările şi nomenclatoarele unice, care să asigure coerenţa SIIS, cum ar fi: codificările pentru medicamente, materiale, boli, handicapuri, specialităţi medicale, intervenţii chirurgicale, alte servicii specifice, dar chiar şi pentru judeţe, sexe, mediu de provenienţă etc.

Dosarul electronic de sănătate (DES) al persoanei, laolaltă cu sistemul informatic aferent, va trebui să constituie o a doua direcţie de acţiune în SIIS, probabil cea mai importantă sub aspectul volumului de date. Conceptul DES pune în centrul SIIS cetăţeanul; deci nu unitatea sanitară, nu bolile diagnosticate şi nu îngrijirile prestate, ci starea de sănătate a fiecărui individ.

În această abordare, piesa principală a SIIS va fi dosarul rezumativ de sănătate (DRS) al populaţiei României. DRS ar putea fi accesat în prezenţa pacientului, prin cardul său de sănătate, sau de alte entităţi autorizate; iar din acest dosar s-ar putea ajunge apoi la toate celelalte date de sănătate, din sistem, ale acelei persoane. Acest fapt ar permite cunoaşterea, de către medicul curant, a întregii istorii medicale a pacientului său, inclusiv, de pildă, ultimele analize, care nu vor mai trebui repetate, aducând un câştig de timp, resurse şi calitate a îngrijirii. Evident, dreptul de acces va trebui supus unor reglementări riguroase, pentru a respecta confidenţialitatea şi integritatea datelor.

Dosarul rezumativ de sănătate îşi va dovedi utilitatea mai ales în urgenţe sau, într-un viitor nu prea îndepărtat, în situaţiile în care pacientul se prezintă la medic într-o altă ţară. Conceptul dosarului electronic de sănătate va da alte dimensiuni şi instrumentelor de asistare a deciziei şi de reducere a erorilor medicale. De pildă cu ajutorul prescrierilor electronice, se vor putea controla nu doar eventualele interacţiuni dintre medicamente ci şi cele dintre acestea şi antecedentele pacientului. Literatura din domeniu atestă că o aplicaţie de acest tip poate justifica, singură, prin reducerea complicaţiilor, investiţiile într-un întreg sistem informatic de spital.

Sistemul integrat de gestiune a resurselor, a treia direcţie de acţiune pentru SIIS, va introduce, la toate nivelurile (central, judeţean, unitate sanitară etc.), tehnici de tip ERP, pentru maximizarea balanţei încasări/cheltuieli, ca şi pentru utilizarea optimă a fondurilor, a personalului etc., în primul rând în unităţile publice.

Pe lângă cele trei direcţii principale prezentate mai sus, vor exista şi altele, conexe, cum ar fi cele de: telemedicină. statistică şi studii retrospective, sisteme de informare comunitare, instruire, cercetare etc. O preocupare importantă va trebui să fie asigurarea, prin standarde adecvate, a interoperabilităţii componentelor SIIS cu componente informatice similare din alte ţări, în special cu cele din UE.

Toate componentele SIIS vor trebui realizate cu respectarea unor principii. De pildă, principalele fonduri de date, codificări, circuite informaţionale şi prelucrări, responsabilităţi, drepturi de acces trebuie să fie stabilite prin reglementări cu putere de lege, care să fie modificate doar prin consensul principalilor actori din sistem. În acest scop strategia ar trebui să fie însoţită de acte normative adecvate şi de organisme pentru aplicarea lor.