In atentia noului guvern: Reglementare in beneficiul economiei nationale!

Se stie ca tarifele, sau mai bine zis controlul tarifelor a fost una dintre problemele Romaniei dupa 1989, care a avut ca efect pozitionarea telefoniei fixe ca serviciu social si realizarea contraperformantei de a avea astazi una dintre cele mai scazute densitati telefonice din Europa, desi in anul 1989 eram in mijlocul „plutonului“, fiind inaintea Ungariei sau Poloniei.

Astazi, diversele sectoare ale telecomunicatiilor noastre „ruleaza“ cu viteze diferite si cu rezultate diferite. in timp ce telefonia mobila are rezultate deosebite, marja profitului, in anul 2003, de peste 25%, clasand operatorii GSM900 Orange si Connex pe primele doua locuri pe intreaga economie, telefonia fixa a reusit abia sa treaca de la pierdere la profit. Desigur, investitiile „merg” acolo unde recompensa este mai mare si nu ne mai intrebam de ce stagneaza telefonia fixa atata vreme cat nu reuseste sa aiba o marja a profitului cat de cat apropiata de cea a telefoniei mobile. Rolul autoritatii de reglementari este, printre altele, de a „egala“ aceste viteze, de a face ca investitiile sa mearga acolo unde este nevoie. in telefonia fixa, de exemplu, unde am ramas in urma Europei.

Telefonia fixa – de la serviciu social la intarzieri in rebalansarea tarifelor

Daca despre telefonia mobila se poate spune ca este dereglementata, telefonia fixa, cea care a fost liberalizata, adica dereglementata, continua sa ramana suprareglementata. Liberalizarea, prin deschiderea celor trei piete (local, interurban si international), ar fi trebuit sa duca la re-balansarea tarifelor – punerea tarifelor pe baza costurilor. Aceasta deoarece inainte de liberalizare, in Romania tarifele „long distance” (interurbane si internationale) subventionau tarifele locale. Liberalizarea trebuia insotita de re-balansarea tarifelor, adica micsorarea tarifelor long distance si marirea tarifelor locale la nivelul costurilor reale. De altfel, pe cele trei piete, locala, interurbana si internationala, activeaza competitori diferiti, fiecare cu costuri proprii si nedispusi sa subventioneze.

Puternica competitie pe piata serviciilor internationale a dus la prabusirea tarifelor, intre tarifele mari ale operatorului RomTelecom (care trebuie sa-si subventioneze in continuare serviciile locale din cele „long distance”) si tarifele mici oferite de VoIP. Ceva similar se intampla si pe piata serviciilor interurbane pe masura intrarii de noi competitori, RomTelecom fiind inca o data „descoperit”. Astazi, faptul ca in Romania tarifele „long distance“ au voie sa scada in timp ce tarifele locale nu au voie sa creasca (sunt controlate) are ca efect blocarea pietei locale. Motivul pentru care tarifele locale sunt controlate este lipsa competitiei si nu avem competitie pentru ca tarifele fiind controlate, piata nu este atractiva: investitiile mari sunt greu de recuperat cu tarife scazute. Pentru a iesi din acest cerc vicios ar trebui ca si tarifele pentru serviciile locale sa fie stabilite de piata, de cerere si oferta, si nu de altcineva. Este momentul ca telefonia fixa sa fie considerata un „business”, la fel ca si telefonia mobila si nu un serviciu social. Este o cale de relansare a investitiilor pe pietele locale si de reducere a decalajului fata de restul Europei.

Liberalizarea, care mai este denumita si dereglementare, va avea succes daca va insemna intr-adevar dereglementare. Suprareglemetarea (controlul tarifelor, serviciul universal, etc.) in telefonia fixa franeaza evolutia operatorilor existenti pe piata precum si intrarea altora noi. Experienta altor tari ar fi pacat sa o ignoram.

Telefonia mobila – tarife de interconectare prea mari

Romania este singura tara din Europa, in care primii doi operatori de pe piata, operatorii GSM900 (Connex si Orange), detin circa 96% dintre utilizatori de telefonie mobila. in Europa, de regula, al treilea operator detine peste 15% din piata. in Romania avem de a face cu un duopol, care nu inseamna competitie. Ce a facut posibil acest lucru? incercarile esuate ale operatorului Telemobil de relansare a serviciilor, situatia critica a operatorului CosmoRom, dar si cadrul de reglementari. Astazi tarifele de terminare a unei convorbiri intr-o retea de telefonie mobila sunt foarte mari, desi costurile nu o justifica. De exemplu, la lansarea comerciala a serviciilor Atlas Telecom, o convorbire din reteaua Atlas Telecom si terminata intr-o retea de telefonie mobila era mai scumpa (€0,14/minut) decat una terminata intr-o tara europeana (€0,12/minut)! Tarifele de terminare foarte mari, US$0,1/minut, descurajeaza competitia, facand ca operatorii mici sa devina si mai mici. Cu astfel de tarife de interconectare va fi greu ca Telemobil sa atinga masa critica de abonati pentru o afacere lucrativa. Cu astfel de tarife, va fi foarte dificila relansarea operatorului CosmoRom. Si in aceste conditii, avem mari sanse ca, pe termen mediu, sa inlocuim fostul monopol “RomTelecom“ cu monopolul GSM900.

Punerea tarifelor pe costuri (pe baza modelului LRIC, de exemplu) ar elimina o bariera in calea competitiei pe piata noastra de telecomunicatii, eliminand un avantaj al telefoniei mobile GSM900. Pana atunci, ar trebui ca tarifele de terminare a convorbirilor in retelele mobile sa fie stabilite la nivelul tarifelor de interconectare stabilite de ANRC pentru retelele fixe, RomTelecom de exemplu, adica €centi 2,55/minut in perioada de trafic maxim, in loc de US$ 0,10 cat este acum. €centi 2,55/minut ar fi un inceput…

Lasa un comentariu

Nume:
Email (nu va fi afisat):
Comentariu: