Revista >> Martie 2009 [Nr. 113] >> Administratie publica

Administraţia publică are nevoie de GIS

Luiza Sandu

24 Martie 2009

Soluţiile geospaţiale implementate în prezent sunt oarecum limitate în funcţionalitate, deoarece utilizatorul are nevoie să vizualizeze nu doar informaţiile pe care le gestionează organizaţia sa, ci şi pe cele gestionate de alte instituţii. Un exemplu ar fi avizele solicitate în cadrul Certificatului de Urbanism, când o primărie trebuie să ştie care sunt reţelele de utilităţi de pe suprafaţa teritoriului pe care îl gestionează.

În România nu există încă o infrastructură naţională de date spaţiale (INDS), care presupune acorduri între instituţii, standarde tehnologice şi resurse umane dedicate colectării şi gestionării informaţiei spaţiale. La nivelul Uniunii Europene există o directivă de mediu numită INSPIRE, prin care se doreşte realizarea unei infrastructuri de informaţii spaţiale la nivel european, care trebuie implementată de toţi membrii Uniunii. Termenul de transpunere a directivei în legislaţia naţională este 15 mai 2009.

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) activează în prezent pentru transpunerea în legislaţia naţională a directivei INSPIRE şi trecerea apoi la implementare, alături de principalele instituţii cu răspundere în acest domeniu.
Deoarece în prezent, în România, nu există un cadru legal pentru dezvoltarea INDS, în cadrul proiectului de Hotărâre de Guvern care va fi promovată în vederea transpunerii Directivei în legislaţia naţională a fost propusă o structură organizatorică pentru realizarea în România a unei infrastructuri de informaţii spaţiale, compatibilă cu cerinţele INSPIRE şi care să poată furniza, la termenele prevăzute în Directivă, seturile de date necesare.

În lipsa acestor informaţii ajutătoare, utilizatorii nu pot beneficia de toate avantajele unei soluţii IT de tip geospaţial şi apelează la soluţia costisitoare a construirii cu forţe proprii a hărţii cu informaţii de fundal. De exemplu, o firmă de utilităţi demarează un proiect de măsurători, din care să afle limitele cadastrale şi proprietarii terenurilor traversate de reţelele sale, în loc ca aceste informaţii să poată fi preluate din sistemul IT al ANCPI, de exemplu, ceea ce în multe cazuri duce la duplicarea, şi nu numai, a efortului de preluare a datelor.

Instituţiile publice au desfăşurat acţiuni dispersate, necorelate şi cu eficienţă scăzută în ceea ce priveşte catalogul de clasificare al unităţilor administrativ teritoriale din punct de vedere al protecţiei civile, repartiţiei gestionării riscurilor şi a funcţiilor de sprijin, întocmirii hărţilor de risc etc.

Piaţă cu potenţial, dar lipsită de coerenţă

Piaţa soluţiilor geospaţiale din România are un potenţial uriaş, aflân-du-se într-o dezvoltare puternică. Administraţiile publice au îmbrăţişat aceste soluţii, preferând arhitecturile deschise, tocmai pentru ca aceste sisteme să poată evolua. De asemenea, arhitecturile deschise constituie o platformă ce permite dezvoltarea ulterioară a sistemelor, în condiţii avantajoase din punct de vedere al costurilor, fără restructurări sau schimbări majore ale sistemului IT.

„Soluţiile geospaţiale nu au fost prima opţiune de informatizare pentru administraţia publică, iar cu factorii care au dus la această stare de lucruri încă ne mai luptăm. În primul rând, este vorba de lipsa de informare şi de educaţie în domeniul geospaţial. Domeniul geo-spaţial este încă ignorat la nivelul învăţământului instituţionalizat public şi chiar privat, sursele de informare sunt puţine şi destul de greu accesibile publicului larg”, spune Alina Pintelie, Director MarCom, Intergraph Computer Services.

Reprezentanta Intergraph dă exemplul Italiei, unde pregătirea geospaţială de bază este introdusă inclusiv în curicula instituţiilor de tip ECDL care oferă certificate de pregătire informatică pentru funcţionarii administraţiei publice. În România nu se întâmplă acest lucru.

„Un alt factor îl reprezintă costurile crescute pentru implementarea unui astfel de sistem, şi aici nu mă refer neapărat la bani, cât mai ales la costurile de reorganizare pe care le implică implementarea unui astfel de sistem la nivelul întregii instituţii. E drept că fructele unui astfel de demers sunt foarte dulci, însă multe instituţii româneşti au încă dinţii strepeziţi în rădăcinile acestuia”, menţionează Alina Pintelie.

Nivelul de penetrare al tehnologiilor GIS este mult redus faţă de alte ţări. Deşi soluţiile de tip GIS au fost, de multe ori, identificate ca o necesitate, gradul de adopţie al acestora a fost mult mai scăzut faţă de alte tipuri de soluţii, în primul rând din cauza lipsei de personal specializat, expertiză şi, nu în ultimul rând, al costurilor aferente implementării unei astfel de soluţii.