.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Mituri şi resurse umane
Încă de la instalarea atât de invocatei crize, profeţiile specialiştilor au început să curgă: va dura mult sau puţin, va fi nimicitoare sau nu se va simţi, vom intra într-o nouă eră economică sau vom ramâne în aceeaşi. Nici zona de resurse umane nu a fost iertată de specialiştii-profeţi. A apărut astfel un curent de opinie conform căruia managerii au scăpat de grija resurselor umane tocmai datorită crizei.
Mi-am propus aşadar să-mi asum în articolul de faţă rolul de demolator al unora dintre recentele mituri apărute în zona resurselor umane, întrucât nu fac decât să înrăutăţească lucrurile.
Iată argumentele demolatoare:
Recrutarea şi selecţia au devenit extrem de uşoare, iar candidaţii valoroşi (şi ieftini pe deasupra) sunt foarte accesibili tuturor firmelor
Recrutarea cu siguranţă a devenit mai uşoară, anunţurile de joburi având uneori mii de aplicanţi. În acest context însă, selecţia a devenit un coşmar! Căci să procesezi atâtea aplicaţii, în marea lor majoritate puţin relevante, nu este tocmai o uşurare a muncii unui specialist HR.
Referitor la valoarea ieftină şi accesibilă, trebuie să precizez un lucru celor care sunt implicaţi în recrutare şi selecţie: ne raportăm la aceeaşi bază de candidaţi ca şi anul trecut! Doar că acum unii au devenit mai vizibili recruiterilor care nu au avut acces la ei. Mai mult decât atât, candidaţii valoroşi, care sunt minoritari după cum spuneam, sunt mai prudenţi şi nu vor să îşi schimbe jobul în condiţii economice agitate. La rândul lor, candidaţii-lupi, care până acum îşi declarau vădit dezinteresul faţă de un salariu sau faţă de o firmă, şi-au îmbrăcat haina de miel, încercând (şi reuşind în ochii mai puţin experimentaţi) să pară altceva decât sunt de fapt. Vi se pare simplu? Nu este aşa!
Datorită crizei, angajaţii sunt foarte motivaţi şi îşi fac treaba mai bine
Majoritatea angajaţilor este copleşită de informaţiile controversate, de dispariţia colegilor de birou, de incertitudinea zilei de mâine. Spaima şi motivaţia nu sunt chiar două lucruri similare: una este să-ţi faci treaba mecanic, de frică, şi alta este să munceşti cu adevărat motivat, cu motoarele turate la maximum. Poate că diferenţa este prea subtilă la nivel de activităţi zilnice ca să poată fi sesizată, la nivel de rezultate însă devine evidentă.
Angajatorul şi-a reluat puterea!
Acesta este mai mult un truism decât un mit. Angajatorul a avut întotdeauna pâinea şi cuţitul, indiferent de condiţiile economice. În definitiv, el este cel care lansează oferta de recrutare, care face oferta de angajare, care stabileşte condiţiile, chiar dacă acestea sunt negociabile. Deşi au opţiunea de a alege, candidaţii nu se pot angaja într-o companie care... nu angajează. Angajatorii au avut aceeaşi libertate de a stabili strategii HR, de a disponibiliza sau a angaja dintotdeauna. Unii chiar şi-au manifestat-o şi în condiţii economice faste, disponibilizând sau alegând să lupte cu lipsa candidaţilor eligibili prin mijloace eficiente (investiţii în dezvoltarea profesională, recrutare după criterii calitative, nu cantitative).
Dacă spunem că ne-am reluat puterea, candidaţii şi angajaţii vor avea mai puţine pretenţii!
În condiţiile în care suntem bombardaţi cu mesaje negative, ultima persoană pe care o vrem a continua acest demers este liderul organizaţiei pentru care lucrăm! Singurul efect al acestor tipuri de mesaje este acela că angajaţii vor simţi instabilitatea mai acut şi se vor demotiva cronic.
În loc să-şi declare în mod vădit puterea, un lider adevărat caută să găsească modalităţi de a fi urmat în demersurile sale. Dacă vi se pare fluturarea atitudinii dictatoriale o soluţie, încercaţi-o! Eu vă reamintesc doar că toţi dictatorii au sfârşit prost.
Dincolo de toate aceste mituri există o realitate: noile condiţii ne-au arătat, nouă oamenilor şi companiilor, că se poate şi rău. Că trebuie să fim competitivi, că trebuie să ne pese, că viitorul nu sună întotdeauna bine. Ieşirea din criză nu se va face însă ignorând resursele umane, ci implicându-le şi motivându-le spre succes.
Valentina Neacşu,
Senior Consultant - ITex
Tags: criza, Resurse umane, Valentina Neacsu, ITex
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
România, la vânare de vânt- Cu strângere de inimă, despre perspectiva resursei umane din cercetare
- 168 milioane de euro pentru atragerea resurselor umane înalt specializate din străinătate, în activități de cercetare, dezvoltare și inovare
- Tineri cercetători din IMT - carieră profesională independentă în cadrul proiectelor Postdoctorale și Tinere echipe în vederea stimulării excelenței științifice în cercetarea românească
- Dezvoltarea noii generații de ingineri în cadrul INCD Turbomotoare COMOTI
- Criza specialiștilor IT, o problemă cu soluții limitate
Alte articole scrise de Valentina Neacsu
