.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Cui îi e frică de bully boss? (V)
“Sunt, probabil, mai mulţi în organizaţie care vă împărtăşesc îngrijorările şi se simt şi ei izolaţi şi însinguraţi.
Adunaţi-vă şi plănuiţi împreună o strategie de anihilare!”
Jean Lipman-Blueman
În “The Allure of Toxic Leaders: Why we follow Destructive Bosses and Corrupt Politicians and How we can survive them“ (Oxford), Jean Lipman-Blueman descrie că şefii toxici sunt, din păcate, foarte răspândiţi. Mulţi sunt şi foarte de succes, lucrează pentru companii reputate sau conduc ei înşişi astfel de companii. “La o primă întâlnire, poţi crede că sunt lideri de excepţie şi ţi-ai putea dori să lucrezi pentru el. Dar, imediat, şeful de vis se transformă într-un coşmar. El poate fi întâlnit în toate domeniile vieţii: afaceri, politică, religie, educaţie, sport şi tehnologie”, sumarizează Lipman-Blueman.
În această carte sunt listate cele mai frecvente comportamente ale unui bully toxic:
1. Orice întâlnire cauzează angajaţilor o insatisfacţie prin uzura şi subminarea calităţilor şi a realizărilor acestora;
2. Reduce independenţa de acţiune a angajaţilor, acaparând tot mai multă putere de decizie pentru a masca incapacitatea sa de execuţie;
3. Jonglează cu nevoile angajaţilor, funcţie de poziţionarea lor în piramida Maslow;
4. Face abuz de autoritarism şi impune conformarea necondiţionată;
5. Nu se preocupă de dezvoltarea profesională şi a carierei membrilor echipei;
6. Îşi instigă membrii echipei unul împotriva celuilalt;
7. Identifică ţapi ispăşitori;
8. Ignoră sau încurajează incompetenţa şi corupţia
Se poate face ceva? Da, dar vă jucaţi cu focul dacă încercaţi să vă descurcaţi singur şi să vă asumaţi confruntări izolate.
“Formaţi o coaliţie, sfătuieşte Lipman-Blueman, sunt probabil mai mulţi în organizaţie care vă împărtăşesc îngrijorările, şi poate se simt şi ei izolaţi şi însinguraţi, adunaţi-vă şi plănuiţi împreună o strategie de anihilare!”.
“Încercarea de a îmbuna un bully boss este ca şi când ai încerca să îmbunezi în junglă un animal înfometat. Dar, bine planificat şi executat, condimentat cu simţ de aventură, s-ar putea să fiţi surprinşi: şi cele mai de temut carnivore mai iau câte-o pauză vegetariană!”
O altă eroare foarte frecvent întâlnită este de a confunda realităţile fenomenului cu legendele sau folclorul. Câteva exemple selectate din literatura de specialitate şi experienţe “live”:
- Persoanele ţintă nu sunt în realitate agresate, sunt doar vânători de daune morale – este fals: cei care se joacă cu această postură şi o forţează nejustificat ar trebui să ştie că a apela în justiţie o astfel de cauză este foarte scump, atât din punct de vedere emoţional, cât şi financiar. Un proces durează mulţi ani, iar angajaţii afectaţi (mai ales dacă au peste 40 de ani) îşi găsesc mai greu un nou loc de muncă.
- Victimele îşi cheamă angajatorul în instanţă- este fals. De altfel, sunt foarte rare cazurile în care angajatul agresat alege calea instanţei; lipsa lor de experienţă este exploatată pe parcursul procesului de către angajator şi şeful bully, chiar şi într-o lume cu tradiţie în ceea ce priveşte respectarea drepturilor angajatului şi mai ales într-o societate ca a noastră, în care lipsa normalităţii este cutuma zilei.
- Nu trebuie să recurgi la instanţă fiindcă îţi prelungeşti chinul de victimă - este fals, comportamentul bully este din aceeaşi categorie cu violenţa domestică sau alte tipuri de hărţuire şi abuz.
- Ţintele sunt angajaţi smiorcăiţi, care tot timpul au ceva de obiectat şi nu se pot încadra într-un colectiv – este fals: ţintele sunt atacate tocmai fiindcă sunt angajaţi competenţi şi populari. Şefii bully sunt invidioşi pe modul în care aceşti competenţi populari relaţionează cu colegii lor.
- Dacă un angajat ţintă este victima unui bully, angajatorul va lua partea angajatului - este fals: majoritatea angajatorilor eşuează în a scăpa de bully, eşuează în a-şi reaminti că angajaţii nu au semnat un contract de muncă de tip “corespondent de război” şi îşi asumă costurile medicale şi de scădere a productivităţii, tipice sindromului “stres de război”. Paradoxal, angajatorii sunt mai speriaţi de şefii bully, cel mai adesea dispersaţi ierarhic în companie, decât de costurile unui proces intentat de o victimă.
- Sindicatele au rolul să protejeze angajaţii expusi la un astfel de tratament- este fals: deşi în ţările cu o practică a drepturilor muncii, sindicatele au progresat în protecţia angajaţilor, în lista plângerilor înregistrate la “UK National Workplace Bullying Advice Line and Bully Online” numărul UNU este refuzul sindicatului de a sprijini angajatul supus comportamentului bully.
- Fenomenul se poate reduce la o chimie nepotrivită sau la tipul de conflicte generate de diferenţe mari de personalitate - este fals: este cel mai adesea interpretarea departamentului HR, pentru a motiva apariţia, incidenţa şi consecinţele fenomenului.
- Nu vei putea niciodată să demonstrezi evidenţa unui astfel de comportament - este fals: aşa s-a spus şi despre primele cazuri câştigate de hărţuire sau discriminare rasială. Soluţia reală este educaţia; singurul lucru care nu poate fi demonstrat este ceea ce nu înţelegi.
- Nu trebuie să aplici acelaşi tip de comportament unui bully - fals: de ce nu? Ţintele unui bully boss rezistă verbal, emoţional şi psihologic luni şi ani atacului neîntrerupt. Prin contrast, încă de prima dată când îi este dat unui bully să guste din aceeaşi otravă pe care o împarte cu generozitate, se repede imediat şi se plânge autorităţilor, refuzând să-şi asume că a iniţiat/generat asfel de situaţii, prin negare, contraatac şi escaladarea conflictului.
- Şefii bully au un nivel ridicat al stimei de sine - este fals: nu trebuie confundată aroganţa, narcisismul, egocentrismul, tupeul cu un nivel ridicat al stimei de sine. Acesta din urmă se manifestă prin predominanţa interacţiunilor pozitive cu ceilalţi. Bully au numai interacţiuni negative, dorinţa de a-i prejudicia pe alţii pentru a-şi demonstra puterea şi dominanţa. Comportamentul bully este antiteza autostimei.
- Mediile de lucru sunt pline de indivizi bully - este fals: în primul rând numărul acestor indivizi este mic, statistic vorbind (foarte adesea un singur individ într-o organizaţie).
- Femeile bully adoptă acest comportament întrucât sunt supuse la presiuni mai mari pentru a-şi atinge ambiţioasele obiective profesionale - este fals: o femeie cu comportament bully a ales deliberat să se comporte aşa. În timp ce într-adevăr femeile sunt supuse la presiuni mai mari pentru a-şi demonstra capacităţile profesionale şi a urca în ierarhiile responsabilităţilor, cele mai de success femei NU se comportă ca un bully, ele îşi ating obiectivele datorită integrităţii, abilităţilor de planificare şi organizare, potenţialului de performanţă.
Sumarizând acest subiect, cele două probleme importante ridicate de comportamentul bully sunt:
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
