.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Cum utilizează IMT baza materială a cercetării
O lungă perioadă de timp, cercetarea ştiinţifică din România a dispus de o bază materială învechită. Aceasta a fost una dintre cauzele care a determinat slaba eficienţă a activităţilor de cercetare – dezvoltare (CD) şi un “brain-drain” accentuat. Situaţia a început să se schimbe în ultimii ani, odată cu creşterea finanţării activităţilor CD şi, în special, cu apariţia unor categorii de proiecte dedicate infrastructurii din învăţământul superior, dar şi din cercetare, în general.
După părerea noastră, problema utilizării eficiente a investiţiilor din ultimii ani devine acum crucială, din mai multe motive:
- Exigenţele legate de eficienţa cercetării în UE, în contextul în care România, ţară membră, primeşte suport financiar pentru creşterea competitivităţii economice;
- Dificultăţile concrete legate de scăderea bruscă în anul 2009 a finanţării activităţilor CD în România: aceste dificultăţi – prin ele însele - nu sunt de natură să facă dotările existente funcţionale şi eficiente, ci dimpotrivă;
- Finanţarea infrastructurii CD din fondurile structurale, proces abia la început, şansă unică şi care nu trebuie ratată.
Pentru început, subliniem faptul că sumele investite pentru noile echipamente şi aparate, precum şi tipurile de dotări selectate nu reprezintă decât “partea vizibilă a icebergului”. Multe echipamente necesită condiţii speciale de funcţionare, iar instalarea şi exploatarea lor necesită cheltuieli deloc neglijabile. Se adaugă problema personalului specializat, cu calificare superioară, care răspunde de utilizarea dotărilor respective. În cele ce urmează ne vom referi însă la altceva şi anume la modul cum utilizatorii au acces la baza experimentală.
Dacă urmărim modelele instituţionale din organizaţiile performante, cu o atenţie specială pentru domeniul high-tech al micro şi nanotehnologiilor (domeniul INCD – Microtehnologie, pe scurt IMT), atunci vom constata că facilităţile experimentale de care dispune o universitate sau o organizaţie de cercetare importantă sunt concentrate într-un “centru” care oferă acces tuturor celor interesaţi. Accesul direct (nemijlocit) al cercetătorului, eventual al doctorandului, înseamnă că acesta – după o perioadă iniţială de instruire - îşi face singur experimentele, ceea ce contribuie semnificativ la formarea profesională a celui în cauză. Accesul cercetătorilor din colective diferite, eventual din facultăţi diferite, la aceeaşi bază materială are o importanţă crucială pentru cercetarea în domeniile interdisciplinare (micro-nano-biotehnologiile fiind un exemplu tipic). Într-adevăr, cum s-ar putea vorbi de cercetare şi de formare interdisciplinară fără ca cercetătorii din diverse discipline să se regrupeze în jurul unor echipamente, planificând, realizând şi interpretând în comun experimentele? Acest mod de lucru este comun în fizica nucleară (vezi CERN, Geneva), dar în momentul de faţă practica s-a extins considerabil. Chiar dacă ar fi vorba numai de “gradul de încărcare” al utilajelor (ca în industrie) şi tot modelul de “centru” ar fi de preferat în raport cu cel – atât de răspândit în România – în care dotările sunt “închise” într-un anumit laborator, fiind în folosinţa exclusivă a unui anumit grup.
IMT a folosit dotările din diverse surse pentru a realiza o concentrare de echipamente de structurare (fabricaţie) şi caracterizare într-o “zonă curată”, cu o infrastructură suport adecvată (climă, fluide curate etc.). Aceste echipamente sunt disponibile nu numai cercetătorilor din IMT, dar şi doctoranzilor din învăţământul superior. Detalii pot fi accesate la www.imt.ro/MINAFAB.
Despre deschiderea către industrie a centrului de micro- şi nanofabricaţie IMT-MINAFAB (care include şi “centrul de nanotehnologii”) s-a vorbit pe larg cu alte ocazii (inaugurare la Bucureşti - 9 aprilie 2009, prezentare la Reprezentanţa României la UE, Bruxelles – 8 mai 2009). Practica internaţională cunoaşte numeroase exemple în care inovarea este facilitată de accesul firmelor la baza materială a instituţiilor publice de cercetare. Conceptul de “centru deschis” (extrem de familiar pentru facilităţile de nanotehnologie din SUA şi Marea Britanie) se extinde şi în Europa. Chiar în aceste zile a fost inaugurat “Centrul Iberic de Nanotehnologie” de la Universitatea din Braga (nordul Portugaliei), finanţat în comun de Spania şi Portugalia. Bulgaria a anunţat şi ea o investiţie de 35 milioane de euro într-un “centru de nanotehnologie”, conceput cu asistenţa firmei americane IBM. Cum evoluează lucrurile în România? 
În ziua de 3 iulie 2009, o delegatie a Comisiei Europene (secretariatul general), însoţită de reprezentanţi ai Departamentului de Afaceri Europene ai Guvernului României şi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a vizitat IMT. În "centrul de nanotehnologii" (foto) oaspeţii primesc explicaţii de la Adrian Dinescu (stânga), şeful laboratorului de nanostructurare şi nanocaracterizare: acesta prezintă rezultate ale cercetării comune cu un grup din Belgia (UCL), coordonat de către Dr. Sorin Melinte (în spatele său, în fotografie).
Parerea ta conteaza: 
UE accelerează inovarea. Ce face România?
