Revista >> Septembrie 2009 [Nr. 118] >> Outsourcing

Modele de outsourcing: Prim-contractor

Dr. Calin Rangu

26 Septembrie 2009

Dacă în numărul trecut ne-am concentrat asupra prezentării generale a conceptului de outsourcing, tratând modelul multi-sourcing, astăzi ne vom focusa pe un model descris de Gartner a avea un rol de stabilizare a pieţei de outsourcing cu şanse de peste 70%, deşi nici clienţii şi nici furnizorii nu vor pretinde acest rol drept unicul lor serviciu special. Modelul a fost adoptat în Europa în proporţie de 30% până în 2007.

Rolul prim-contractorului este acela de a acorda suport şi a suplimenta capacităţile interne ale departamentului IT şi ale departamentului de achiziţii sau ca substitut pentru ele.

Caracteristici principale:

• Se manifestă ca o entitate unică, de sine stătătoare (furnizor extern sau client)
• Are responsabilitate end-to-end pentru integrarea sau administrarea serviciilor multiple pentru a determina o singură soluţie sau întregul serviciu pentru client.

Modelul prin-contractor este recomandat de Gartner deoarece:

• Prezintă abilitatea de a administra sau integra furnizori multipli (produse, proiecte şi servicii) pentru a determina o singură soluţie sau serviciu pentru organizaţia client;
• Este modelul principal de creştere în intervalul 2000-2010 pentru evoluţia pieţei serviciilor IT şi reprezintă un element de maturizare major pentru companiile non-IT;
• Ar putea satisface nevoile de creştere ale business-ului prin calificări interne şi pentru activităţi suplimentare pentru care alte metode ar implica un timp îndelungat şi costuri suplimentare
• Este susţinut de abilitatea furnizorului de a construi structuri globale, end-to-end, cu scopuri/obiective multiple şi mai multe verticale.

În implementarea acestui model, furnizorul trebuie să se asigure că:

• Acoperă un număr important de calificări, experienţe, procese, managementul programelor şi proiectelor, abilitatea de a administra riscul şi oportunităţile;
• Întreaga industrie de servicii IT este suficient de matură pentru aceasta;
• Rolurile şi costurile asociate acestei acţiuni sunt bine definite şi acceptate în industriile mature (inginerie civilă, energetică sau industriile producătoare).

Prim-contractorul îşi asumă rolul de interfaţă între o lume IT pe care o interesează în primul rând volumul de vânzări şi o lume a beneficiarilor de soluţii şi servicii IT, pe care îi interesează propriul business şi care ar vrea să nu audă de IT dacă s-ar putea.
Corporaţiile care desfăşoară afaceri non-IT au nevoie de automatizare, de procese moderne de business, susţinute tehnologic de sistemele informatice şi de comunicaţii.

Într-o fază incipientă de devoltare, acestea au IT-ul propriu. Pe măsură ce afacerile se dezvoltă şi soluţiile IT se înmulţesc, alături de personalul de specialitate. Apare o breşă şi o lipsă de comunicare. IT-ul intern devine din ce în ce mai scump, paradoxal şi dependenţa creşte. Devine obligatorie implementarea unei structuri de guvernanţă specifică, interconectată strâns la guvernanţa de companie. De asemenea, zona de risc devine esenţială, riscurile de securitate trebuie gestionate pe măsură ce pierderile financiare, datorită lipsei de securitate internă cresc. 80% din pierderile unei companii datorită eludării măsurilor de securitate sunt interne şi doar 20% reprezintă factori externi. În acest moment al dezvoltării, pentru a reduce cheltuielile care cresc din ce în ce mai mult, pentru a permite o flexibilitate de business, dar şi financiară - prin mutarea cheltuielilor fixe în cheltuieli variabile - firmele mature apelează la furnizorii de servicii.