Revista >> Octombrie 2009 [Nr. 119] >> Virtualizare

Virtualizarea condamnă desktop-ul la dispariţie

Radu Ghitulescu

28 Octombrie 2009

Desktop Virtualization este, incontestabil, o soluţie pe placul administratorilor IT, care scapă astfel de povara de a acorda asistenţă şi suport fiecărui utilizator. Dar nu şi pe placul end-user-ilor, care îşi văd reduse drastic libertăţile pe care şi le permit pe un post de lucru individual, la care se adaugă şi riscul unei monitorizări constante. Dreptatea este de partea ambelor părţi, însă decizia implementării unei Virtual Desktop Infrastructure (VDI) se află în mâna top-managementului. Iar panoplia de beneficii oferite de VDI devine, de la an la an, din ce mai atractivă, argumente precum economii, eficientizare, flexibilitate, rapiditate, securitate crescută sunând promiţător, indiferent de contextul economic.

Virtualizarea este, la momentul actual, alături de SaaS (Software as a Service) şi Cloud Computing, una dintre cele mai disputate şi, evident, popularizate tehnologii ale momentului. Dincolo de verdictul buzzword pe care îl emit unii critici, experţii susţin că noile dezvoltări ale tehnologiei de virtualizare vor modifica vizibil structura pieţei IT şi comportamentul consumatorilor.

Iar analizele de piaţă, statisticile şi previziunile specialiştilor indică o creştere constantă a cererii în acest sector, în pofida contextului economic nefavorabil. De altfel, o bună parte din panoplia argumentelor pro-virtualizare se bazează pe imperativele impuse de criza economică în întreaga lume: reducerea costurilor şi creşterea eficienţei operaţionale.

Argumente pro-VDI

Astfel de argumente se regăsesc şi în pledoaria vendorilor de soluţii Virtual Desktop Infrastructure, o tehnologie care va înregistra un trend ascendent în următorii ani, conform cabinetelor de analiză precum Gartner, Yankee Group sau IDC. Iar argumentele în acest sens sunt numeroase. De exemplu, Andrei Grosu, responsabil soluţii informatice pentru sectorul public în România şi Republica Moldova, Materna Information & Communication, argumentează că, adoptarea unei asemenea infrastructuri şi tehnologii „aduce avantaje atât pentru organizaţie, cât şi pentru angajaţii acesteia. Principalele beneficii pe care le-au obţinut clienţii nostri în urma implementării unei soluţii de tip «Desktop as a Service» (DaaS) sunt:

• Instalarea rapidă şi flexibilă a staţiilor de lucru de tip PC – pentru un nou angajat al instituţiei, staţiile de lucru se creează pe bază de template-uri predefinite pe atribuţiile utilizatorului;
• Securizarea datelor – folosind DaaS, nu există date la «purtător». Datele sunt stocate într-un centru de date;
• Reduceri de costuri cu achiziţia şi întreţinerea parcului IT – folosind soluţiile de virtualizare a staţiilor de lucru se pot folosi terminale de tip «thin client», care sunt mai ieftine şi mai robuste şi scad semnificativ costurile de administrare şi mentenanţă a echipamentelor;
• Funcţionare permanentă şi flexibilitate în accesare – staţia de lucru virtuală este mereu pornită, ceea ce înseamnă că, atunci când utilizatorul stinge computerul, a doua zi îşi poate relua activitatea din punctul unde a lăsat-o, chiar şi din altă locaţie. Ca exemple pot fi: un student, care a început o lucrare de laborator în sala de clasă şi o poate continua din campus, personalul care are multe deplasări prin sucursale etc.;
• Maşini «la purtător» – maşinile virtuale sunt stocate în centrele de date ca fişiere, în consecinţă este foarte rapid şi uşor de creat, copiat sau mutat desktop-uri virtuale dintr-o locaţie în alta;
• Suport optimizat – nu mai este nevoie ca personalul IT să se deplaseze la fiecare staţie de lucru pentru instalări sau depanări. Toate acestea se pot face folosind consola de administrare centrală care se furnizează clienţilor; din această platformă se pot administra deopotrivă staţii de lucru fizice şi virtuale, servere şi alte echipamente.“

Lista de beneficii enumerată mai sus nu este exhaustivă, la aceasta adăugându-se, din perspectiva lui Cristian Leoveanu, Senior Systems Architect, ETA2U:

• avantajul costurilor scăzute la achiziţia echipamentelor, care, deşi sunt mai ieftine, au o durată mai mare de viaţă, de 2-3 ori, decât a PC-urilor obişnuite;
• posibilitatea realizării unui management centralizat al sistemelor de operare şi instalare foarte rapidă;
• oportunitatea reducerii dramatice a costurilor de suport;
• realizarea de economii consistente la energia electrică. De exemplu, într-un an, 100 de terminale virtuale economisesc cel puţin 20.000 RON pentru un regim de funcţionare 8 ore/zi, 5 zile/săptămână.

Costurile, o problemă fierbinte

Panoplia argumentelor este una consistentă, însă, evident, există şi critici serioşi, care susţin că situaţia nu este chiar atât de roză în ceea ce priveşte costurile, efortul investiţional iniţial fiind unul destul de consistent, lucru pe care puţine companii îl agreează în actualul context economic, când economiile sunt o prioritate. Tocmai pentru a preîntâmpina astfel de situaţii, specialiştii recomandă o analiză TCO (Total Cost of Ownership) încă din primele faze ale demarării procesului de virtualizare, care să permită compararea punctuală a costurilor cu varianta standard.

Un exemplu concret: un analist Forrester Research a demonstrat că o companie cheltuie, în primul an de implementare, în medie, 850 de dolari per user pentru a crea o infrastructură virtual desktop complet funcţională. (O sumă generată prin însumarea costului terminalelor „thin client“, al serverelor, al soluţiilor de stocare în reţea – SAN –, achiziţia de noi licenţe etc.) „Dacă trecerea la un sistem VDI se face ca alternativă la un refresh al parcului de calculatoare, practic costurile cu investiţia sunt comparabile, iar investiţia începe să ofere avantaje imediat. În cazul în care ne rezumăm doar la economiile operaţionale, o investiţie se recuperează de regulă între 9-12 luni“, argumentează Cristian Leoveanu, ETA2U.

Dincolo de a discuta mecanismul sau algoritmul de calcul al demonstraţiei citate, trebuie făcută o analiză comparativă. Concret, costul desktop-urilor clasice este sensibil mai mare decât al celor „thin client“. Apoi, durata de viaţă a acestora din urmă este mai lungă. Pe de altă parte, unul dintre avantajele VDI este acela că permite utilizarea eficientă pe post de „thin client“ a echipamentelor mai vechi, considerate neperformante, aşa-numitele „dumb terminals“. Şi, nu în ultimul rând, costul anual reprezentat de suport, care, conform statisticilor, este între 3 şi 5 ori mai mare decât preţul desktop-ului clasic. Rezultă deci o serie de economii directe, care pot compensa o bună parte din investiţia iniţială. Dar, evident, acestea nu sunt singurele costuri.

Andrei Grosu, Materna Information & Communication, consideră că această analiză comparativă trebuie făcută ţinând cont de faptul că toate echipamentele IT au un grad de uzură fizica şi morală: „Organizaţiile îşi schimbă periodic parcul de PC-uri şi, în aceste condiţii, cred că este mai corect de vorbit mai întâi de optimizarea achiziţiilor, decât de recuperarea investiţiei. Un exemplu de optimizare ar fi: achiziţie de terminale tip «thin client» pe care rulează soluţii de tip Virtual Desktop, în loc de clasicele PC-uri. Pe de altă parte, achiziţionând soluţii de tip Virtual Desktop, putem discuta şi de investiţie într-un sistem care permite organizaţiei să-şi administreze resursele IT într-un mod eficient şi în folosul acesteia. Sursa principală de recuperere a investiţiei constă în reducerea costurilor operaţionale aferente echipamentelor hardware din organizaţie.“