.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Ne cam ia valul!
Nu este vorba de un tsunami si nici de valul integrarii in Uniunea Europeana, ci despre un val de entuziasm exprimat de autoritati in legatura cu accesul romanilor la comunicatii electronice de banda larga si transformarea tarii intr-o societate informatizata.
La finele anului trecut ANRC afirma ca mai bine de jumatate din romani isi doresc o conexiune broadband, iar statisticile arata cresteri multumitoare. Pe aceeasi directie optimista se plaseaza si MCTI la inceput de an: romanii vor avea conexiuni de banda larga ieftine si de calitate.
Strategiile si conceptele suna bine de fiecare data, insa problema nu este ce ne dorim. Problema este ceea ne ofera piata acum, ceea ce ne poate oferi in urmatorii ani si cat putem plati pentru asta. Devine demagogic sa vorbim de acces in masa la conexiuni rapide, in vreme ce 500 de mii de familii au nevoie de ajutor de la stat pentru plata telefonului.
In timp ce pentru mai toata Europa 2Mbs devine un standard, pentru multi bucuresteni singura optiune ramane lentul dial-up. In timp ce danezii au 80% conexiuni broadband eu ma bucur cand viteza de transfer ajunge la 50-60kbs. Imi veti spune ca exista alternative. Este adevarat, insa pentru veniturile actuale ale romanilor, EVDO, EDGE sau o alta conexiune wireless ( daca exista acoperire ) au preturi prohibitive si nu pot deveni produse de masa.
Conexiunea pe cablu CATV, singura cu un raport calitate-pret accesibil pentru buzunarele romanului mediu, este departe de a deveni comodity. Aici problema tine de bucla locala si de acoperire, deoarece ariile in care retelele au fost modernizate sunt restranse, chiar si in Bucuresti. Impartirea startegica a Bucurestiului intre RDS si Astral a distrus orice alternativa si, cum beneficieaza de o forma voalata de monopol, ce ar putea determina aceste companii sa se miste mai dinamic in piata? Singurul fenomen viabil, sanatos economic si promitator par a fi «retelele de cartier». Aceste retele au fost pentru multi tineri sansa de a descoperi cu adevarat Internet-ul, insa nu apar nicaieri in planurile oficiale. Ca sa nu mai vorbim de cei 50% din cetateni care traiesc in zone rurale…
In mod paradoxal, desi suntem depasiti de vecini la mai toti indicatorii economici (cheltuieli ITC pe cap de locuitor, penetrare telefonie fixa si mobila, utilizatori Internet, numar calculatoare etc) le suntem superiori la «societatea informationala». Ma intreb in contextul acesta daca nu oportunitatea de a sustrage din banul public a fost singurul motor al acestei dezvoltari. Avem sisteme electronice de plata a taxelor, comunicatii electronice cu cetatenii, portaluri publice etc. Pe de alta parte cozile la ghisee raman neschimbate, depunerea on-line a unei cereri imposibila, oamenii se tem de infochioscuri, primarii de videotelefoane etc. Nu e rau ca le avem, schimbarile nu se produc peste noapte, insa ma tem ca au fost doar bifate intr-un plan de dezvoltare si nu se incearca transformarea lor intr-un stil de viata. Nu am auzit pana acum de un plan coerent de educare a populatiei (macar a tinerilor) pentru utilizarea acestor instrumente.
Vrem, nu vrem, Europa ne cheama, si daca tot mergem in aceasta directie de ce sa nu fim si noi pe val?
Parerea ta conteaza: 
