Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Startarea unui proiect de Virtual Desktop Infrastructure

28 Noiembrie 2009



Argumentele tehnologiei de virtualizare a desktop-urilor sunt numeroase şi bine demonstrate în practică. Cu toate acestea, provocările pe care le implică trecerea de la sistemul reţelei clasice de calculatoare la o Virtual Desktop Infrastructure nu pot fi ignorate. Specialiştii avertizează că, deşi gradul de complexitate al soluţiilor de Desktop Virtualization pare mai redus decât cel al tehnologiei utilizate în virtualizarea serverelor, problemele nu sunt deloc mai puţine.

Un prim aspect pe care un manager IT (promotor al VDI în cadrul unei companii) ar trebui să-l aibă în vedere ar fi acela că, dacă în cazul virtualizării unui server (sau chiar al unei „ferme“ de servere) niciun utilizator din cadrul companiei respective nu are nimic de semnalat Departamentului IT, în cazul lansării unei iniţiative de virtualizare a desktopurilor lucrurile se schimbă radical. Dacă în primul caz utilizatorii nici nu trebuie anunţaţi, graţie dezvoltării tehnologiei de virtualizare server care permite o migrare rapidă, fără timpi lungi de configurare etc., în cel de-al doilea caz, fără – măcar! – o prezentare succintă a schimbărilor pe care implementarea unei VDI le impune, un astfel de proiect are de înfruntat o rezistenţă serioasă. Motivele sunt numeroase şi ţin, în majoritatea cazurilor, de obişnuinţele de lucru pe sistemul clasic, respectiv de schimbările pe care lucrul în sistemul de virtual desktop le aduce (dintre care cea mai importantă este pierderea independenţei).


Evident, nu poate fi vorba de „democraţie“ în luarea unei decizii de business, aşa cum nici trecerea la un nou sistem de lucru nu poate fi opţională la nivel individual, oricât de flexibilă ar fi politica companiei în acest domeniu. Există însă o soluţie verificată de atenuare a „conflictului de interese“, care poate acoperi, parţial, cerinţele end-user-ilor, dând satisfacţie şi promotorilor proiectului.


Primul pas pe această „cale de mijloc“ constă în decelarea tipurilor de utilizatori din cadrul companiei, înainte de iniţierea proiectului de virtualizare (şi în paralel cu „popularizarea“ avantajelor schimbării la nivelul utilizatorilor finali). Această operaţiune are ca scop crearea unor profiluri pe baza cărora să se poată dezvolta o infrastructură variată de desktopuri virtualizate, care să acopere necesităţile de lucru ale unei mase largi de end-users. Cu alte cuvinte, osoluţie de a nu se prescrie aceeaşi reţetă tuturor, la grămadă. Un prim avantaj rezidă în faptul că se evită astfel problema delicată a reclamaţiilor de genul „Cu noul sistem nu îmi mai pot desfăşura activitatea!“. Totodată, se realizează şi economii importante, partajarea debitului în reţea şi a resurselor de procesare şi stocare nemaifăcându-se „democratic“, pe principiul egalitarismului, ci în funcţie de necesităţile fiecărei categorii definite.


Tipuri şi tipologii


Iniţiativa creării unor tipologii de utilizatori se îmbină fericit cu o altă recomandare a specialiştilor referitor la demararea unui proiect ce implementare a unei VDI şi anume evitarea migrărilor de tip „big-bang“. Metoda cea mai potrivită este de a transfera, într-o primă etapă, doar un număr limitat de desktop-uri într-o infrastructură virtuală, urmând ca, ulterior, după analiza rezultatelor obţinute şi mai ales a costurilor pe care aceasta le impune, să se ia decizia extinderii.


Numărul limitat amintit poate reprezenta, în practică, un departament anume, în care se realizează o fază de test. Succesul testului depinde în bună măsură de metodologii, tehnologii, suport, dar şi de tipul end-user-ilor care fac parte din respectivul departament. Iar aici se vede utilitatea creării tipologiilor de utilizatori finali. Recomandarea specialiştilor este ca proiectul de virtualizare a desktopurilor să fie demarat în departamentele a căror activitate constă în realizarea unui număr limitat de task-uri cu un nivel de specificitate ridicat (şi care urmează, în bună măsură, un model prestabilit) cum ar fi, de exemplu, Call-center-ele sau departamentele administrative.


Pentru decelarea tipurilor de utilizatori este însă nevoie ca, înainte de a se demara efectiv proiectul de virtualizare, să se parcurgă o etapă de monitorizare, indentificare şi analizare a nevoilor reale ale utilizatorilor, astfel încât să găsească numitorul comun sub care să poată fi reuniţi mai mulţi end-users. (Dincolo de nevoile acestora, trebuie luate în calcul şi alte aspecte care ţin de complianţa cu politicile companiei sau cerinţele legislative, standardele în materie de securitate, periodicitatea update-urilor etc.) Aşa cum aminteam, nu se poate aplica o „reţetă unică“ tuturor tipurilor de utilizatori, însă trebuie avut grijă ca tipologia creată să nu conţină prea multe categorii care ar putea anula unul dintre beneficiile principale oferite de virtualizarea desktop-urilor, respectiv reducerea efortului şi costurilor generate de operaţiunile de administrare şi suport. (Este evident că, dacă o categorie conţine 3-4 utilizatori, de exemplu, la un număr total de 400 de angajaţi, munca departamentului IT nu este mult simplificată.)


Patru tipuri de end-users

Concret, tipul de utilizatori recomandat pentru demararea proiectului-pilot de virtualizare a desktopurilor (din exemplul de mai sus) poate fi încadrat generic în catetoria „Task users“. Reprezentată de angajaţi a căror activitate constă în realizarea unui număr limitat de task-uri, repetitive (în această categorie poate fi inclus personalul administrativ, angajaţii din Call-center, Tele-sales etc.).


O altă categorie poate fi „Mobile users“ – personal care nu este conectat permanent la sistemul informatic al companiei, a cărui activitate se desfăşoară preponderent pe teren şi care presupune lucru of-line în majoritatea timpului şi sincronizări şi accesări periodice ale serverului (categoria include agenţi de vânzări, personal de livrare a mărfii, echipe mobile de intervenţie-depanare etc.).


Cele două categorii prezentate nu necesită resurse considerabile spre deosebire de aşa-numiţii „Knowledge workers“, utilizatori care utilizează intensiv datele din cadrul companiei, interacţionează frecvent cu alţi utilizatori şi generează conţinut/informaţii importante pentru companie (în această categorie intră managerii, Departamentul financiar, cel de marketing, staff-ul departamentului HR etc.)



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite