Revista >> Noiembrie 2009 [Nr. 120] >> Lumea Geospatiala

GIS – o provocare pentru interoperabilitate

Luiza Sandu

28 Noiembrie 2009

Termenul de „armonizare” se referă la paşii care se fac în relaţie cu data însăşi pentru a pregăti un set de date geospaţiale pentru o posibilă exploatare sau o exploatare mai eficientă, în conjuncţie cu alte seturi de date.

Două sau mai multe seturi de date sunt „integrate” numai prin aplicaţii – dacă acestea sunt programe software sau utilizatori de cunoştinţe, care văd fizic conţinutul seturilor de date, într-un mod care permite utilizarea inteligentă a conţinutului pentru a examina o problemă specifică. Armonizarea face integrarea uşoară, dar nu în mod obligatoriu! Multe seturi de date disparate sunt „integrate” prin metode „brutale” pentru a extrage şi a pune laolaltă elemente de date, de obicei sub controlul unui program. Seturile de date sunt făcute „interoperabile” folosind software-ul care utilizează informaţii despre seturi de date şi elemente de date, conţinute în metadate, pentru a extrage şi procesa datele în diferite moduri, multe dintre acestea nefiind cunoscute sau întrevăzute la momentul creării seturilor de date. Prin urmare, datele pot fi armonizate, dar numai aplicaţiile sunt cele furnizează interoperabilitatea care, la rândul ei, poate să ajute asigurarea unui flux de date la un cost scăzut între aplicaţii, proprietarii de date şi cei care au în custodie datele şi utilizatorii, în vederea obţinerii integrării seturilor de date multiple.

Unul dintre scopurile urmărite în cadrul bunelor practici de management de date geospaţiale este creşterea probabilităţii ca un set de date geospaţiale să poată fi utilizat „interoperabil” în viitor, crescându-i valoarea potenţială de utilizare altfel decât cea pentru care a fost iniţial creat. Modul în care se obţine în practică interoperabilitatea variază în funcţie de tipul de seturi de date create, de către cine au fost create, pentru ce scop şi pentru ce viitoare utilizare potenţială. Interoperabilitatea ar putea reduce astfel costul partajării datelor şi aplicaţiilor între departamente, sectoare şi graniţe naţionale.

Un punct de vedere care trebuie luat în considerare se referă la modul în care alţii vor înţelege datele, astfel încât acestea să poată fi interpretate şi utilizate corect. Viitorii utilizatori, dar şi cei actuali vor trebui să ştie de ce a fost creat un set de date geospaţiale, cum, când şi de către cine au fost colectate aceste date, ce metodologie s-a folosit, dacă a existat un program de control formal al calităţii, dacă acest program de control a implicat conversii şi transformări, dacă au fost folosiţi aceeaşi parametri pentru toate articolele din setul de date. Dacă cineva în calitate de utilizator nou nu obţine răspunsuri la aceste întrebări, nu va putea să folosească setul de date geospaţiale sau va trebui să facă eforturi mari în ceea ce priveşte interpretarea rezultatelor la combinarea acestui set de date geospaţiale cu altele. Lipsa acestor informaţii descriptive referitoare la un set de date geospaţiale, codificate în metadate standardizate (deci accesibile pentru interpretări), poate să conducă la o utilizare neadecvată a seturilor de date geospaţiale.

„Acesta este motivul pentru care am subliniat de câte ori am avut ocazia importanţa standardelor de date geospaţiale şi metadate asociate. Activitatea de standardizare din domeniul managementului de informaţii geospaţiale se îndreaptă către interoperabilitatea datelor geospaţiale şi a sistemelor de procesare”, adaugă doamna Angela Ioniţă.

Standardele de conţinut

Unele dintre standardele de conţinut cu o importanţă semnificativă sunt cele legate de numele locaţiilor geografice – de preferinţă, aşa cum sunt ele cunoscute pe teritoriul respectiv – care sunt sau ar trebui dezvoltate şi întreţinute la nivel naţional/regional/european/internaţional.

Acestea atrag după sine o serie de alte standarde, care se referă la aspectele legate de limba în care sunt definite aceste nume geografice, care, la rândul lor, au alte consecinţe asupra aspectelor tehnice în strânsă legătură cu respectarea grafiei originale. „Sunt cunoscute, de exemplu, consecinţele tehnico-juridice provenite din recunoaşterea/nerecunoaşterea diacriticelor din limba română, atât asupra bazelor de date ale populaţiei, cât şi asupra bazelor de date geospaţiale. Chiar dacă, parţial, acestea par rezolvate prin nişte înţelegeri la nivel naţional semnate cu diverse firme, problemele de fond continuă să rămână nerezolvate şi se complică şi mai mult cu cât sunt acceptate soluţii ad-hoc care nu rezolvă şi problemele legate de interoperabilitate”, remarcă doamna Angela Ioniţă.

O altă problemă importantă, menţionată de doamna Angela Ioniţă, este cea legată de metadate: datele despre date. „Pentru România, această problemă nici nu a fost suficient conştientizată, în timp ce pentru Europa preocuparea se îndreaptă către alinierea la standardul ISO 19115, dar mai există şi alte standarde care se referă la implementarea Dublin Core. Discuţiile care se poartă în comunitatea ştiinţifică se învârt în zona semanticii şi a asigurării interoperabilităţii semantice. Cea mai importantă problemă de astăzi cu standardele care se leagă de metadate constă în faptul că standardele se leagă doar de formatul sau formele expresiei metadatelor, care, deşi importantă, este doar o parte a problemei”, mai spune doamna Angela Ioniţă.

O înţelegere mai bună a concepului de metadate pornind de la principiile de bază este absolut necesară. De asemenea, trebuie acordată atenţie deosebită unei investigaţii semantice, în special pentru orice terminologie formală sau vocabular controlat care este acum folosit de către mulţi interesaţi în Infrastructurile Naţionale de Date Spaţiale.

Dr. mat. Angela Ioniţă, Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială, Academia Română