Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

High Availability, prioritate în proiectele de virtualizare

12 Ianuarie 2010



Virtualizarea este prezentă, şi în 2010, în topul priorităţilor companiilor în ceea ce priveşte investiţiile în proiecte IT. O includere logică, dacă luăm în calcul beneficiile pe care le oferă acesta. Nu numai cele de ordin financiar, ci şi cele intrinseci, de tipul High Availability.

În 2010, virtualizarea rămâne şi pe plan local un punct de atracţie pentru companiile autohtone. Interesul în creştere manifestat de companiile româneşti faţă de acest tip de tehnologii – în pofida menţinerii prudenţei faţă de investiţiile în IT – este explicabil, parţial, prin prisma reducerii costurilor, unul dintre principalele beneficii oferite de această tehnologie. Un argument puternic al vendorilor în actualul context economic, dar nu singurul, cel puţin în cazul virtualizării. Printre economiile promise de tehnologiile de acest tip sunt şi cele generate de reducerea costurilor de mentenanţă, a costurilor suplimentare impuse de necesitatea existenţei unei soluţii de migrare a datelor şi a unor instrumente fiabile de failure.


Iar cum cerinţele de înaltă disponibilitate (High Availability) a aplicaţiilor şi datelor nu sunt deloc opţionale, din ce în ce mai puţine companii, indiferent de ordinul de mărime al acestora, îşi pot permite asumarea voluntară şi conştientă a riscului unor downtime-uri neplanificate. Care se traduc rapid în pierderi de bani, timp şi clienţi, crearea unui deficit de imagine etc. Neevaluarea acestui tip de riscuri se soldează adesea cu ignorarea pagubelor pe care le pot genera şi, inerent, a măsurilor care trebuie luate pentru prevenirea lor. Virtualizarea vine şi în această situaţie cu promisiunea reducerii costurilor. O promisiune realistă, dar care poate fi atinsă printr-un efort şi o abordare coerentă.


Siguranţa, prioritate pentru companiile locale

Conceptul generic de High Availability este unul dintre argumentele forte ale tehnologiilor de virtualizare. Conform unui studiu regional realizat în 2008 de către compania Dell pe un eşantion de 461 de directori ai diviziilor IT din 9 ţări, printre care şi România, simplificarea procesului de realizare a copiilor de siguranţă este considerat a fi cel mai important beneficiu al virtualizării, conform a 62% dintre subiecţi. De altfel, acest criteriu apărea ca fiind cel mai important pentru respondenţii din România. (Un alt argument cu priză pe plan local îl reprezintă, conform sondajului Dell, consolidarea, securitatea şi facilitarea operaţiunilor de mentenanţă oferite de tehnologiile de virtualizare.)


Tehnologiile de alocare dinamică a puterii de calcul şi spaţiului de stocare atunci când survin vârfuri de sarcină, soluţiile automatizate de failure, care permit rezolvarea într-un timp record a problemelor survenite, aplicaţiile de migrare, care pot realiza replicarea cvasi-instantaneu, sunt argumente cu greutate în panoplia vendorilor de tehnologii de virtualizare. Însă obţinerea beneficiilor menţionate anterior, respectiv dezvoltarea tuturor aplicaţiilor care să permită atingerea lor, nu este un demers facil.


Provocări inerente

Problemele generate de adoptarea virtualizării pe scară largă sunt inerente şi nu ţin neapărat de motivul „noutăţii tehnologice“. Este însă adevărat că şi creşterea gradului de complexitate a infrastructurii fizice prin suprapunerea celei virtuale este un element care nu poate fi neglijat şi care afectează indirect gradul de disponibilitate al aplicaţiilor. Mai ales în condiţiile în care, conform studiului Dell citat, abilităţile şi nivelul de pregătire al personalului reprezintă (alături de costuri şi buget) una dintre principalele provocări cu care se confruntă companiile româneşti în demararea proiectelor de virtualizare.


Adoptarea tehnologiilor de virtualizarea creşte însă zona de risc nu doar prin mărirea nivelului de sofisticare al sistemului IT, cât şi prin înmulţirea surselor potenţiale de failure datorate proliferării aplicaţiilor virtualizate. Pentru administratorii de sistem ameninţarea creşterii exponenţiale şi mai ales necontrolate a numărului de aplicaţii şi servicii virtualizate este una cât se poate de reală. Gestionarea tuturor acestor aplicaţii este fificilă fără instrumente de monitorizare şi control dedicate. Iar în condiţiile în care Inventory Managementul este greu de realizat în mediul virtual, riscul apariţiei fenomenului de sub sau supraîncărcare a maşinilor virtuale este aproape inerent. Toate aceste elemente pot genera o scădere sensibilă a eficienţei la nivel general.
Un alt element considerat a fi un factor de risc implicit în cazul virtualizării este cel generat de faptul că „toate ouăle sunt într-un singur coş“. În traducere tehnică: aplicaţiile critice rulează, mai ales în companiile de dimensiuni medii, pe maşini virtuale hostate pe unul-două servere fizice, care dacă „pică“... Desigur, există soluţii de migrare rapidă, care permit mutarea maşinii virtuale de pe un server pe un altul, însă există şi câteva elemente de risc care trebuie luate în calcul, cum ar fi acela că uneltele de migrare au fost concepute ca având scop primar deservirea activităţilor planificate de mentenanţă şi nu scenariile de failure. Sau că, prin migrarea maşinii virtuale, există posibilitatea să se transfere problema mai departe (problema neţinând de suportul fizic, ci fiind în configuraţia maşinii virtuale). Legat de ultima problema menţionată, apare o alta ceva mai delicată şi anume că instrumentele de migrare operează doar la nivelul întregii maşini virtuale, ceea ce înseamnă că o soluţie completă de High Availability necesită unelte de monitorizare şi management al aplicaţiilor critice.


O abordare etapizată

Evident, toate aceste provocări pot fi soluţionate eficient, însă nu fără un efort corespunzător şi mai ales fără o abordare coerentă, care reprezintă elementul-cheie al soluţiei. Potrivit unui studiu realizat de cabinetul de către analiză Strategic Counsil pentru Computer Associates (pe un eşantion de 969 de companii cu peste 500 de angajaţi), fără o metodologie bine pusă la punct de implementare şi dezvoltare, beneficiile promise de virtualizare sunt greu de măsurat în plan real. Studiul a indicat că jumătate din companiile intervievate nu au fost capabile să măsoare aportul concret al acestei tehnologii, nici în termen de disponibilitate şi nici în termen de randament al investiţiei.


Pentru a preîntâmpina apariţia riscurilor menţionate şi pentru a putea justifica la orice moment valoarea utilizării virtualizării, specialiştii susţin nevoia realizării şi urmăririi unui plan de analiză şi adoptare etapizat. Astfel o etapă esenţială în orice proiect de virtualizare este identificarea şi clasificarea aplicaţiilor funcţie de gradul lor de criticitate. Iar dacă se doreşte dezvoltarea unei strategii viabile de înaltă disponibilitate operaţională şi de continuitate a serviciilor IT, clasificarea implică efecturarea unei analize complete a riscurilor, de tipul Business Impact Analysis. Analiză care trebuie realizată pentru fiecare aplicaţie identificată ca având rol critic pentru desfăşurarea afacerii, cu calcularea costurilor de downtime, determinarea nivelului optim de disponibilitate, a timpului de recuperare a datelor, a gradului de risc acceptabil etc.


Odată stabilite „obiectivele de recuperare“, acestea permit crearea unui catalog de continuitate a serviciilor IT, care poate fi structurat pe niveluri de servicii. (Fiecare nivel de serviciu are asociată o rată de disponibilitate, obiectivele de recuperare etc.) Acest catalog ajută la simplificarea strategiei prin atribuirea de niveluri fiecărei noi aplicaţii IT lansate în mediul virtual.


Un alt aspect care nu trebuie pierdut din vedere este cel al măsurării gradului de disponibilitate din perspectiva end-user-ilor. Respectiv, evaluarea end-to-end a downtime-urilor, planificate sau neplanificate, nu doar la nivelul componentelor de infrastructură (server, unităţi de stocare, reţea etc.), ci la nivelul utilizatorilor aplicaţiilor respective.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite