Revista >> Februarie 2010 [Nr. 122] >> ERP

Ce motive au companiile să investească într-un ERP în 2010?

Gabriel Vasile

27 Februarie 2010

Anul 2009 nu a fost printre cei mai buni pentru vânzările de ERP. Piaţa s-a contractat cu circa 18,9% şi, chiar dacă unele companii au anunţat creşteri de venituri, profitabilitate sau număr de clienţi, reticenţa clienţilor de a investi în astfel de soluţii nu poate fi negată. 2010 se anunţă însă mai optimist, cu reveniri importante în câteva sectoare precum: asigurări, utilităţi, manufacturing etc. Găsiţi mai jos ce motive de business au companiile pentru investiţii în soluţii de gestiune resurse.

După o scădere de 18,9% în 2009 (conform PAC - Pierre Audoine Consultants), analiştii consideră că totuşi ERP-ul nu a dispărut complet de pe lista de cumpărături a clienţilor, deşi timpul de gândire s-a lungit, iar influenţarea deciziei a migrat, într-o bună măsură, de la Departamentul IT către cel Financiar. Un studiu recent realizat online de compania americană Panorama Research arată însă că există un număr destul de mare de companii care intenţionează să investească în soluţii tip ERP, o categorie fiind reprezentată de cei care doresc să-şi optimizeze sau upgradeze produsele deja existente, iar o alta de cei care încearcă să profite de o reducere a costurilor practicate de vendori, atât pentru licenţe, cât şi pentru servicii. Conform Panorama Research, 55% dintre participanţii la studiu au în plan continuarea sau demararea unui proiect ERP. Complementar, Pierre Audoine Consultants estimează o revenire a investiţiilor în ERP şi creştere de 21,7% pe segmentul de asigurări, 7,8% în manufacturing sau 7,5% în sectorul public. Aceste procente arată că ERP-ul nu a intrat complet într-un con de umbră, iar o bună parte din bugete se vor dezgheţa în 2010-2011.

Am încercat să identificăm care ar fi motivele pentru care managerii români ar investi în ERP într-un an în care cuvinte precum criza economică, lipsă lichidităţi, reducere costuri, reticenţă etc. vor fi auzite destul de frecvent. Nu le-am găsit pe toate, dar pe cele mai importante le-am sintetizat în cele ce urmează.

Reducerea TCO

Deşi Total Cost of Ownership nu rezonează în toate strategiile de investiţii ale antreprenorilor români, nu se poate spune că este un indicator complet ignorat. TCO este influenţat în mod direct de costul de achiziţie al produsului sau soluţiei. Concurenţa tot mai acerbă manifestată pe piaţa ERP în ultimul an (aplicaţii Tier 1 şi Tier 2 prezente la aceeaşi licitaţie, reducere număr de proiecte etc.) a avut un efect direct asupra reducerii preţurilor, atât la nivel de licenţe cât şi ca servicii. Poate această reducere nu este una oficială, însă este evident că vendorii, locali şi internaţionali, sunt mult mai deschişi către negocieri, câştigul beneficiarului putând fi tradus fie printr-o reducere de preţ fie printr-un plus de funţionalităţăţi. Dincolo de orice nuanţe, este evident că în 2010 o companie îşi va putea achiziţiona şi implementa o soluţie ERP la un cost mai mic decât în 2008 sau 2009.

Creşterea profitabilităţii

Pe fondul scăderii veniturilor pe numeroase segmente de activitate sau a reducerii considerabile a ritmului de creştere, managerii devin tot mai presaţi să identifice noi căi de păstrare sau creştere a profitabilităţii. Doar cu o aplicaţie ERP integrată se poate obţine o imagine reală şi generală a companiei, pe baza căreia să se poată susţină/intensifica anumite segmente de activitate sau reduce/elimina altele. De asemenea, o soluţie ERP poate oferi suport în negocierea pe baze reale a contractelor de achiziţii şi pentru a identifica cele mai bune oferte.

Creşterea productivităţii

Concedierile frecvente din ultimul an, alături de lipsa angajării de noi persoane acolo unde era nevoie au dus la situaţia în care angajaţii unei companii/departament sunt nevoiţi să gestioneze o activitate supradimensionată. Fără o serie de unelte care să îi ajute la obţinerea, prelucrarea şi livrarea informaţiilor, păstrarea unui ritm normal de muncă ar fi imposibilă sau ar genera costuri salariale prea mari.

Îmbunătăţirea proceselor

Implementarea unui ERP este (sau ar trebui să fie) un moment oportun pentru ca o companie să-şi revizuiască procesele interne şi să încerce o îmbunătăţire a acestora prin identificarea celor mai bune practici în domeniu şi eliminarea tuturor activităţilor care nu produc valoare. Cu siguranţă, nu toate companiile îşi permit o etapă de BPR (Business Process Reengineering) cu un consultant extern, însă inevitabil, chiar şi prin simpla aliniere la standardele existente în aplicaţiile ERP mature poate aduce o serie de beneficii.

Existenţa unor alternative ca livrare a soluţiei

Din fericire, ultimii ani au adus o serie de schimbări în ceea ce priveşte posibilitatea de livrare a unei soluţii ERP. Tradiţionalul model „on-premise“ tinde să devină atât desuet, prin prisma notorietăţii unor concepte precum SaaS şi Cloud computing dar şi nerecomandat economic, dacă avem în vedere investiţiile iniţiale relativ mari ale acestui sistem de implementare. În mod real şi pe piaţa locală versiunile de ERP ca serviciu încep să prindă teren. Pasul intermediar, acela de hostare a aplicaţiei într-un data center a fost făcut de câţiva ani însă acum se trece efectiv la închirierea soluţiei printr-un abonament lunar, fără nicio investiţie iniţială sau cu una minimă. Existenţa acestor alternative face atractivă piaţa de ERP pentru potenţialii clienţi şi dă posibilitatea unui număr mai mare de companii să aibă acces la astfel de resurse. După lansarea Senior ERP, care a spart oarecum gheaţa în 2009, paleta de soluţii ERP SaaS s-a extins constant. Tot la capitolul alternative se înscrie şi demersul open source al companiei BitSoftware, care oferă astfel gratuit licenţele pentru aplicaţia SocrateOpen, clientul plătind doar costurile de implementare şi mentenanţă.

Punerea în valoare a unor investiţii deja făcute

Directorul unei companii care tocmai începuse un proiect ERP îmi spunea într-un interviu că soluţia pe care o alesese era asemenea unei case noi lipsite de mobilier. Adică foarte utilă, dar limitată ca funcţionalităţi. Numeroase companii au investit în aplicaţii ERP în ultimii 5-6 ani ( Pierre Audoine Consultants consideră că în România se poate vorbi despre o piaţă ERP doar începând cu 2003-2004), dar s-au limitat la implementarea anumitor module: Financiar, Mijloace Fixe, Producţie etc. 2010 ar putea fi anul în care acestor soluţii li se vor adăuga funcţionalităţi de Business Intelligence, CRM, eProcurement etc.

Pregătirea companiei în vederea unor fuziuni sau achiziţii

Cu siguranţă criza economică şi căderea unor afaceri aparent solide (a se vedea cazurile deja celebre din retailul ITC) au pus pe gânduri mulţi antreprenori în ceea ce priveşte viitorul. Ar fi de aşteptat ca, pentru depăşirea acestei situaţii, mulţi dintre aceştia să aibă în vedere procese de vânzare, fuziune sau achiziţii. Una dintre condiţiile acestor procese o reprezintă transparenţa şi buna organizare financiară, iar existenţa unui ERP poate fi un avantaj din acest punct de vedere.

Concluziile care pot fi trase sunt în legătură directă cu verticala economică sau nişa pe care activează potenţialii clienţi, dar şi cu profilul vendorilor ERP. Totuşi, una generală se conturează şi anume că există suficiente motive ca să credem că piaţa ERP va creşte în 2010.

Caz 1

Reţea importantă de servicii telecom şi produse adiacente

Compania folosea înainte o aplicaţie de gestiune dezvoltată de o companie locală şi întreţinută de un departament intern care derula şi activităţile de analiză şi dezvoltare. Complementar, pentru activitatea financiar-contabilă, se utiliza o aplicaţie dedicată dezvoltată de o companie locală. În 2006, compania gestiona deja un număr de 70 de magazine şi apăreau dificultăţi la transferul datelor dintre magazine şi sediul central unde se făcea consolidarea. Mai mult, se simţea o lipsă acută a instrumentelor de raportare necesare managerilor, atât la nivel de flexibilitate şi rapiditate în obţinere, cât şi de consistenţă. Nemulţumiri majore erau şi faţă de timpul de răspuns al aplicaţiei în sediul central. Aceasta fusese gândită pentru 10-15 utilizatori şi ajunsese să fie folosită de 40 de persoane.